Failure to execute statutory protocol for inter-administrative transfer of public forest land; sufficiency of unilateral operational control to divest administrative rights.

Şedinţa publică din data de 24 iulie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată reclamantul Ministerul Apărării Naţionale ca reprezentant legal al Unităţii Militare 02543 Iaşi a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa, instanţa să dispună obligarea pârâtei Regia Naţională a Pădurilor-Romsilva să preia pe bază de protocol de la Ministerul Apărării Naţionale terenul în suprafaţa de 12,06 ha, parte din imobilul 2449 Vâlcele, transmis Regiei Naţionale a Pădurilor-Romsilva prin Hotărârea de Guvern nr. 633 din data de 30.06.2010.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 3244 din 20 septembrie 2017, a admis acţiunea formulată de reclamantul Ministerul Apărării Naţionale în reprezentarea Unităţii Militare nr. 02543 Iaşi, în contradictoriu cu pârâta Regia Naţională a Pădurilor-Romsilva şi a obligat pârâta Regia Naţională a Pădurilor Romsilva ca în executarea H.G. nr. 633 din 30.06.2010 să procedeze la întocmirea/finalizarea protocolului cu ministerul reclamant cu privire la terenul în suprafaţă de 12,06 ha, parte din imobilul 2449 Vâlcele, transmis RNP-Romsilva prin H.G. nr. 633/30.06.2010.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond pârâta Regia Naţională a Pădurilor-Romsilva a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

După o amplă prezentare a situaţiei de fapt, în motivarea recursului se arată că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 noul C. proc. civ.

Recurenta susţine că o parte din imobilul ce formează obiectul acestui dosar se află înscris în amenajamentele silvice, iar o altă parte a acestui imobil se găseşte în proprietate privată, conform Procesului-verbal de punere în posesie nr. x/08.07.2002.

Documentaţia privind necesitatea şi oportunitatea scoaterii din fond forestier a unei suprafeţe de 25,0 ha teren cu destinaţie forestieră s-a făcut anterior datei de 01.01.1964, când organizarea administrativă a suprafeţei de fond forestier, aflat în administrarea Ocolului Silvic Sfântul Gheorghe, era făcută în mai multe unităţi de producţie, printre care U.P. VI Hăghid şi U.P. VII Vâlcele, ceea ce explică nominalizarea U.P. VII în Anexa 1 la H.C.M nr. 296/27.05.1964.

De asemenea, recurenta precizează că reclamantul nu a depus, la dosarul cauzei, vreun proces-verbal de predare-primire a întregii suprafeţe de 25,0 ha, întocmit în anul 1964 sau ulterior acestei date.

Deci, din suprafaţa ce formează obiectul acestui dosar şi a H.G. nr. 633/2010 o parte se găseşte în administrarea Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva, posibil să se afle în administrarea ambelor părţi din prezentul dosar, iar o altă parte a fost restituită în temeiul legilor fondului funciar în anul 2002 şi formează, în acest moment, obiect al proprietăţii private.

În ceea ce priveşte acordul de preluare a imobilului de către Romsilva despre care face vorbire reclamantul în acţiune, pagina 2, alin. (5), şi este menţionat şi de către instanţa de fond, respectiv adresa nr. x/19.02.2009, recurenta susţine faptul că acest acord a fost un acord de principiu ce a avut în vedere strict prevederile H.C.M. 296/1964, fără a lua în calcul suprafaţa predată efectiv, fapt care rezultă din alin. (4) al adresei care are următorul cuprins: "După elaborarea proiectului susmenţionat vă rugăm să ne transmiteţi un exemplar pentru a formula un punct de vedere". Acest acord este formulat ca răspuns la solicitarea M.A.N., Unitatea Militară 02523 nr. x/15 ian. 2009, în care se preciza faptul că "Ministerul Apărării Naţionale are în administrare imobilul 2449, în suprafaţă de 25 ha ...", fără a preciza suprafaţa preluată efectiv sau fără a preciza faptul că suprafaţa preluată efectiv este mai mică decât suprafaţa de 25 ha ce a făcut obiectul H.C.M. 296/1964. Proiectul de hotărâre de guvern nu a mai fost transmis Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva şi, pe cale de consecinţă, a fost emis fără a lua în considerare întreaga stare reală de fapt.

În opinia recurentei, instanţa de fond, în mod netemeinic şi nelegal, fără o motivare în conformitate cu prevederile legale aplicabile, a "recalificat" cererea reconvenţională ca fiind o apărare de fond, cu simpla şi insuficienta motivare că "pârâta Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva recunoaşte faptul că se află în posesia suprafeţei de teren în litigiu, fără să invocate în favoarea sa un drept încălcat de reclamantă". Din toate apărările formulate şi din înscrisurile depuse rezultă faptul că doar o parte din imobilul ce formează obiectul prezentei cauze se află în administrarea regiei, iar o altă parte a fost restituit în temeiul legilor fondului funciar, în acest sens fiind înscrisurile depuse la dosar.

Dispoziţiile legale care reglementează cererea reconvenţională (art. 209, alin. (1) C. proc. civ.) nu impun ca obiectul cererii reconvenţionale să fie rezultatul unui drept încălcat de reclamantul în cauză, ci dispun că: "Dacă pârâtul are, în legătură cu cererea reclamantului, pretenţii derivând din acelaşi raport juridic sau strâns legate de aceasta, poate să formuleze cerere reconvenţională."

Instanţa de fond nu a ţinut cont de starea reală de fapt dovedită cu înscrisuri, respectiv a ignorat şi nu a ţinut cont de faptul că o parte din imobilul ce face obiectul H.G. nr. 633/2010 a fost restituit în temeiul legilor fondului funciar şi are statut de proprietate privată, că acesta nu se mai află în proprietatea publică a statului şi de faptul că o altă parte din imobilul ce face obiectul H.G. nr. 633/2010 se găseşte în administrarea Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva şi, pe cale de consecinţă, nemotivat, a pronunţat o hotărâre care este imposibil de pus în aplicare.

Mai mult, instanţa de fond face abstracţie, cu bună ştiinţă, de probele depuse la dosar şi apărările, orale şi scrise, formulate astfel încât nu pot fi aplicate dispoziţiile H.G. nr. 633/2010.

Recurenta mai susţine că a solicitat proba cu expertiză tehnică, respinsă nemotivat de către instanţa de fond.

4. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a dispoziţiilor legale incidente pricinii, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor."

Verificând conţinutul sentinţei atacate, instanţa de control judiciar constată că aceasta îndeplineşte exigenţele menţionate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată.

Înalta Curte apreciază că motivarea hotărârii judecătoreşti înseamnă, în sensul strict al termenului, precizarea în scris a raţionamentului care îl determină pe judecător să admită sau să respingă o cerere de chemare în judecată.

În cauza de faţă, instanţa de control judiciar consideră că hotărârea recurată îndeplineşte cerinţele impuse de art. 425 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Motivul de recurs analizat are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt şi de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanţa având posibilitatea să le grupeze şi să le structureze în funcţie de problemele de drept deduse judecăţii, putând să le răspundă prin considerente comune.

În motivarea hotărârii judecătoreşti se regăsesc toate susţinerile invocate de partea reclamantă în legătură cu nelegalitatea actului administrativ contestat în cauză, astfel că sentinţa nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că prin Hotărârea de Guvern nr. 633 din data de 30.06.2010 privind transmiterea unei părţi dintr-un imobil, reprezentând teren, aflat în domeniul public al statului, din administrarea Ministerului Apărării Naţionale în administrarea Regiei Naţionale a Pădurilor-Romsilva, s-a aprobat transmiterea unei părţi din imobilul 2449 Vâlcele, reprezentând un teren cu suprafaţă de 12,06 ha prin administrarea Ministerului Apărării Naţionale în administrarea Regiei Naţionale a Pădurilor-Romsilva.

Intimatul-reclamant a susţinut că deşi dispoziţiile art. 2 din H.G. nr. 633 prevăd ca predarea-preluarea părţii de imobil să se facă pe bază de protocol încheiat între părţile interesate, autoritatea publică pârâtă nu a fost de acord cu aceasta.

Înalta Curte constată că terenul, în suprafaţă de 25 ha, aferent imobilului 2449 Vâlcele din judeţul Covasna a intrat în administrarea Ministerului Apărării Naţionale în baza Dispoziţiei Consiliului de Miniştri nr. 296/14.05.1964, privind scoaterea din fondul forestier şi transmiterea unor terenuri situate în regiunea Braşov, Ocoalele Zărneşti, Sfântu-Gheorghe, din administrarea operativă a Întreprinderii Forestiere Braşov, de sub îndrumarea şi controlul Ministerului Economiei Forestiere, în administrarea operativă a Ministerului Forţelor Armate.

Imobilul 2449 Vâlcele, cu nr. de inventar M.F. x, cod de clasificare 8.19.01, este inclus în Inventarul centralizat bunurilor din domeniul public al Statului, aprobat prin H.G. nr. 1705/29.11.2006, anexa 4 în care sunt prevăzute aceste bunuri.

Prin minutele încheiate la data de 12.02.2009 şi 26.05.2009, s-a stabilit o colaborare între reprezentanţii Direcţiei Domenii şi Infrastructuri din Ministerul Apărării Naţionale şi ai Regiei Naţionale a Pădurilor-Romsilva pentru reglementarea situaţiei juridice a terenurilor fond forestier aflate în patrimoniu şi regularizarea evidenţelor ministerului.

De asemenea, prin adresele nr. x/31.08.2010 şi nr. y/27.03.2012, recurenta-pârâtă şi-a motivat refuzul prin faptul că acel fond forestier se afla în administrarea Direcţiei Silvice Covasna, anterior intrării în vigoare a H.G. nr. 633/30.06.2010, deşi prin adresa nr. x/19.02.2009 a solicitat transmiterea suprafeţei respective, care a stat la baza iniţierii actului normativ menţionat, avizat şi de Ministerul Mediului şi Pădurilor.

Instanţa de control judiciar apreciază că instanţa de fond în mod corect a reţinut că transmiterea unui bun din domeniul public al statului din administrarea Ministerului Apărării Naţionale în administrarea Consiliului Judeţean Braşov se poate face potrivit dispoziţiilor art. 12 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, prin hotărâre a Guvernului.

Dreptul de administrare a Ministerului Apărării Naţionale pentru suprafaţa de teren de 12,06 ha s-a transmis odată cu intrarea în vigoare a hotărârii de Guvern, şi nu anterior, prin operarea în amenajamentul silvic, efectuată unilateral de către Ocolul Silvic Sfântu-Gheorghe.

Astfel, datorită refuzului încheierii unui protocol de predare a imobilului de către Regia Naţională a Pădurilor-Romsilva, potrivit dispoziţiilor art. 3 din H.G. nr. 633, terenul în suprafaţă de 12,06 ha, a rămas în Inventarul cu bunuri din domeniul public al statului aflate în administrarea Ministerului Apărării Naţionale, aprobat prin H.G. nr. 1705/29.11.2006, anexa 4, cu valoarea aferentă celor 25 ha, prevăzută în evidenţa contabilă a Ministerului Apărării Naţionale, respectiv cu suprafaţa de teren de 25 ha şi valoarea aferentă acesteia în evidenţa contabilă a Ministerului Apărării Naţionale.

Operarea în Inventarul cu bunuri din domeniul public al statului şi scăderea din evidenţa contabilă a unităţii se poate face doar pe bază de protocol de predare-primire.

Prin urmare, în mod temeinic şi legal s-a constatat că suprafaţa de 12,06 ha se află deja în posesia/administrarea de fapt a Regiei Naţionale a Pădurilor-Romsilva, iar cele două autorităţi au obligaţia de executare a H.G. nr. 633/2010 şi de punere în acord a situaţiei juridice cu situaţia de fapt privind suprafaţa de teren ce face obiectul hotărârii.

Înalta Curte constată că şi celelalte critici formulate sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

5. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta - pârâtă Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva împotriva sentinţei nr. 3244 din 20 septembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 iulie 2020.