Illegality of fiscal security measures for lack of concrete motivation and specific danger of asset concealment

Şedinţa publică din data de 24 iulie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Covasna, anularea Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x/22.06.2017.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Brasov, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 146 din 28 septembrie 2017, a admis acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Covasna şi, în consecinţă, a anulat Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr 1745/22.06.2017 emisă de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Covasna şi a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Covasna a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

După o amplă prezentare a situaţiei de fapt, în motivarea recursului se arată că instanţa de fond în mod greşit a constatat că decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nu a fost motivată în fapt, în condiţiile în care actul a fost emis cu încălcarea obligaţiei prevăzute de art. 213 alin. (5) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală şi pct. 17 din Procedura de aplicare a măsurilor asiguratorii de către organele fiscale competente, aprobat prin Ordinul Preşedintelul ANAF nr. 2546/2016, astfel actul este nelegal iar sancţiunea este anularea acestuia.

Organul de control, în urma verificării actelor contabile, a analizei dosarului fiscal, a situaţiei financiare, a declaraţiilor fiscale şi a altor documente şi informaţii pe care le deţine, a constatat că există suficiente informaţii că debitorul nu şi-a declarat materia impozabilă şi totodată a apreciat că există pericolul iminent să se sustragă de la plata obligaţiilor bugetare sau să prejudicieze bugetul de stat, prin ascunderea sau risipirea patrimoniului, periclitând sau îngreunând în mod deosebit colectarea creanţelor fiscale stabilite suplimentar.

Astfel, luând în considerare cele constatate, respectiv valoarea creanţei estimate suplimentar în cuantum de 1.392.064 RON, cât şi faptul că societatea nu deţine un patrimoniu semnificativ, s-a dispus instituirea măsurii asiguratorii asupra bunului mobil deţinut de societate care figura în fişa mijlocului fix prezentat de societate la data dispunerii măsurii - autoturism Mercedes Benz cu număr de identificare x - şi asupra conturilor bancare deţinute de societate în RON şi Euro la B., pentru asigurarea recuperării creanţelor care s-au stabilit suplimentar odată cu finalizarea inspecţiei fiscale, în baza Referatului justificativ nr. x/22.06.2017, prin emiterea Deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr. 1745 din 22.06.2017 .

Măsura asiguratorie dispusă prin Decizia de instituire a măsurii asiguratorii nr. 1745 din 22.06.2017 potrivit dispoziţiilorart. 220 alin. (2) din Legea nr. 207/2015 din Codul de procedură fiscală a fost dusă la îndeplinire de către Serviciul de executare silită din cadrul A.J.F.P. Covasna fiind organul fiscal care administrează creanţele fiscale datorate de reclamant, odată cu emiterea procesului-verbal de sechestru asigurator pentru bunuri mobile nr. CVG DEC 11345 din 28.06.2017 prin care a fost instituit sechestru asigurator asupra bunului modil Mercedes Benz cu număr de identificare x cu număr de înmatriculare x şi prin emiterea adresei de înfiinţare a popririi asiguratorii asupra disponibilităţilor băneşti nr. CVG DEC 11224 din 27.06.2017 prin care au fost indisponibilizate sumele existente, precum şi cele viitoare din contul societăţii deschis la B. S.A..

Procesul-verbal de sechestru asigurator pentru bunuri mobile nr. CVG DEC 11345 din 28.06.2017 cât şi adresa de înfiinţare a popririi asiguratorii asupra disponibilităţilor băneşti nr. CVG DEC 11224 din 27.06.2017 a fost comunicat reclamantului conform dispoziţiilor art. 47 alin. (2) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală în data de 05.07.2017 la domiciliul fiscal, direct, sub semnătură a actului administrativ fiscal fiind aplicată şi ştampila societăţii, decizie care a fost înregistrată la societate sub numărul 37/05.07.2017 iar adresa a fost înregistrată la societate sub numărul 36/05.07.2017.

Măsura asiguratorie a fost dispusă nu numai datorită valorii sumei stabilite suplimentar, ci a fost dispusă datorită faptului că în timpul inspecţiei fiscale au fost constatate fapte din care rezultă că societatea nu declară materia impozabilă, astfel există pericolul iminent ca acesta să se sustragă de la plata obligaţiilor bugetare, totodată prin risipirea patrimoniului acesta periclitează şi îngreunează în mod deosebit colectarea creanţelor fiscale stabilite suplimentar.

În susţinerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii şi practică judiciară.

4. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că, prin decizia contestată, s-a reţinut că, în temeiul art. 213 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, pe parcursul desfăşurării inspecţiei fiscale la S.C. A. S.R.L., organele de inspecţie fiscală au estimat diferenţe de obligaţii fiscale principale, constând în TVA suplimentar în sumă de 1392064 RON, calculat la baza impozabilă stabilită suplimentar de 6349705 RON pentru perioada 1.07.2012 - 31.03.2017.

În temeiul art. 213 alin. (2) din Legea nr. 207/2015, având în vedere că s-a constatat/existenţa pericolului ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să îşi ascundă ori să îşi risipească patrimoniul/averea, s-au dispus măsuri asigurătorii.

În motivarea dispunerii acestor măsuri organul de inspecţie fiscală menţionează că, în urma verificării actelor contabile, analizei dosarului fiscal, situaţiilor financiare, declaraţiilor fiscale, a altor documente şi a informaţiilor pe care le deţine, a constatat că există suficiente informaţii că debitorul nu şi-a declarat materia impozabilă şi a apreciat că există pericolul iminent să se sustragă de la plata obligaţiilor la bugetul general consolidat sau să prejudicieze bugetul prin ascunderea sau risipirea patrimoniului, periclitând sau îngreunând în mod deosebit colectarea.

Înalta Curte constată că potrivit art. 213 alin. (2) cod procedură fiscală:

"Se dispun măsuri asigurătorii sub forma popririi asigurătorii şi sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile şi/sau imobile proprietate a debitorului, precum şi asupra veniturilor acestuia, în cazuri excepţionale, respectiv atunci când există pericolul ca acesta să se sustragă, să îşi ascundă ori să îşi risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea."

Reclamanta a criticat actul administrativ fiscal arătând că este nemotivat, respectiv că nu s-au indicat motivele/raţionamentul/împrejurările în baza cărora s-a conchis că se impune luarea unei măsuri fiscale excepţionale.

Pentru a justifica instituirea unor măsuri asigurătorii organul de inspecţie fiscală trebuie să motiveze care este practic pericolul pe care l-a constatat a exista. Nu poate fi motivată ulterior decizia, cu ocazia apărării formulate în faţa instanţei. În exercitarea controlului de legalitate asupra actului administrativ fiscal instanţa trebuie să analize conformitatea acestuia cu normele legale aplicabile la momentul emiterii lui.

În cauză motivarea acestui act administrativ fiscal contestat constă chiar în redarea textului legal care permite aplicarea măsurii asigurătorii, ceea ce reprezintă o nemotivare a actului.

Înalta Curte constată că instituirea unor măsuri asigurătorii se justifică doar în ipoteze excepţionale şi doar în cazul în care se identifică cel puţin una din cele două situaţii indicate de legiuitor, respectiv atunci când există pericolul ca debitorul să se sustragă de la plata obligaţiilor fiscale fie prin ascunderea fie prin risipirea propriului patrimoniu.

Scopul instituirii acestei măsuri este acela de a contracara reaua credinţă a debitorului, decelată chiar din faza incipientă a controlului fiscal, respectiv de a asigura colectarea creanţelor bugetare în contextul unui debitor al cărui comportament vădeşte clar intenţia de sustragere de la executare prin cele două variante indicate de legiuitor.

Revine organului fiscal sarcina de a individualiza, în concret, necesitatea instituirii măsurii, respectiv de a motiva, în acord cu scopul legii, măsura asiguratorie luată.

Astfel fiind, un element esenţial al legalităţii deciziilor de instituire a măsurilor asigurătorii fiscale, este acela al motivării concrete, prin încadrarea stării de fapt individualizate în ipotezele prevăzute de art. 213 alin. (2) din C. proc. civ. fiscală.

Simpla indicare a textului legal în baza căruia s-a luat măsura, în decizia de instituire a măsurilor asigurătorii, evident că nu exonerează organul emitent de obligaţia de a menţiona datele concrete care probează că, la data instituirii măsurilor, există vreuna din ipotezele avute în vedere de legiuitor prin art. 213 alin. (2) din C. proc. civ. fiscală.

Pericolul, la care face referire art. 213 alin. (2) Codul de procedură fiscală, trebuie să fie unul concret şi obiectiv, în sensul existenţei unor indicii că respectivul contribuabil urmează să se sustragă de la plata obligaţiilor fiscale care îi vor incumba, precum golirea conturilor societăţii, vânzarea activelor societăţii, antecedentele fiscale ale asociaţilor sau administratorilor societăţii.

Prin urmare, pericolul nu poate fi decât extrinsec faptelor controlate, în sensul că rezultă din acţiuni/inacţiuni ale contribuabilului altele decât operaţiunile care au făcut obiectul controlului fiscal, întrucât o interpretare per a contrario ar transforma aceste măsuri asigurătorii în regulă şi nu în situaţii excepţionale, aşa cum însuşi legiuitorul o impune.

Înalta Curte, în acord cu cele reţinute de instanţa de fond, apreciază că organul fiscal a emis un act nelegal din perspectiva nemotivării, respectiv a neindicării în concret a motivelor pentru care se impune luarea celor două măsuri asiguratorii.

De asemenea, în mod corect a reţinut instanţa de fond că sancţiunea pentru emiterea deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii de către organul fiscal cu încălcarea obligaţiei prevăzute de art. 213 alin. (5) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală şi pct. 17 din Procedura de aplicare a măsurilor asigurătorii de către organele fiscale competente, aprobată prin Ordinul Preşedintelui ANAF nr. 2546/2016, este anularea acesteia.

Înalta Curte constată că şi celelalte critici formulate sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

5. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta - pârâtă Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Covasna împotriva sentinţei nr. 146/2017 din 28 septembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 iulie 2020.