Challenge to ineligibility of project team remuneration under European Union structural funds and strict interpretation of cassation appeal requirements

Şedinţa publică din data de 24 aprilie 2020

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată reclamantul Inspectoratul Şcolar Judeţean Dâmboviţa, în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice, a solicitat anularea procesului-verbal de constatare şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. OI/5514/SJCSN prin care s-a stabilit în sarcina sa obligaţia de plată a sumei de 861.339,66 RON şi a deciziei x/24.08.2015 prin care a fost respinsă contestaţia împotriva procesului-verbal.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 3525 din 6 octombrie 2017, a respins excepţia tardivităţii cererii de suspendare a executării actului administrativ ca neîntemeiată, a respins cererea de suspendare a executării actului administrativ ca neîntemeiată, a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Inspectoratul Şcolar Judeţean Dâmboviţa, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Cercetării şi Educaţiei Ştiinţifice - OIPOSDRU MECS şi intervenienţii accesorii în interesul reclamantului A. şi B., a anulat în parte procesul-verbal de constatare şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. OI/5514/SJCSN şi decizia de soluţionare a contestaţiei x/24.08.2015 în ceea ce priveşte: cheltuielile considerate ca fiind neeligibile reprezentând remuneraţia d-lui C. în perioada 15.01.2011-28.01.2011, cheltuielile considerate ca fiind neeligibile cu privire la remuneraţia domnului D. şi cheltuielile considerate ca fiind neeligibile cu privire la remuneraţia domnului A..

De asemenea, a menţinut celelalte dispoziţii ale actelor atacate, a admis cererea de intervenţie accesorie formulată de A. şi a respins cererea de intervenţie accesorie formulată de B..

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond atât reclamantul Inspectoratul Şcolar Judeţean Dâmboviţa cât şi pârâta Direcţia Organismul Intermediar pentru Program Capital Uman - Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi intervenienta B. au declarat recurs.

4. Recursurile formulate de B. şi Direcţia Organismul Intermediar pentru Program Capital Uman - Ministerul Educaţiei şi Cercetării

Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu motivele de recurs formulate, Înalta Curte va analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursurilor.

Înalta Curte constată întemeiată excepţia invocată, fiind incidente în cauză dispoziţiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din Noul C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din Noul C. proc. civ. prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din Noul C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)."

Potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol:

"Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Prin dispoziţiile art. 489 C. proc. civ. legiuitorul sancţionează cu nulitatea nemotivarea recursului, înţeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate(ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menţionat) dar şi în situaţia în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (art. 489 alin. (2) C. proc. civ.).

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Cererea de recurs trebuie să cuprindă arătarea motivelor de casare şi dezvoltarea lor. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare formală a textului articolului 488 C. proc. civ., condiţia legală a dezvoltării motivelor implicând determinarea greşelilor anume imputate, o minimă expunere a criticii în fapt şi în drept, arătarea probelor pe care se bazează.

Motivele de recurs desemnează ipotezele expres şi limitativ prevăzute de lege pentru care se poate cere casarea hotărârii atacate.

Prevederile legale menţionate se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

În practica judiciară s-a decis că simpla nemulţumire a unei părţi sau a părţilor în litigiu faţă de hotărârea pronunţată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligaţia să-şi întemeieze recursul pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute de C. proc. civ.

Motivele de recurs sunt instituite prin dispoziţii procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situaţii ce nu au fost avute în vedere la legiferare, şi trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate, spre deosebire de C. proc. civ. anterior în care motivele vizau şi netemeinicia acesteia.

Noţiunea de motivare a recursului trebuie înţeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac şi continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres şi limitativ prevăzute la art. 488 punctele1-8 C. proc. civ.

Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanţei de control judiciar competente examinarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Prin urmare, recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greşeli de apreciere a situaţiei de fapt deduse judecăţii ori de valorificare a probatoriului administrat în cauză, instanţa de recurs fiind competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material sau procesual, într-una sau mai multe din ipotezele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Obligaţia de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluţia instanţei de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancţiunea nulităţii recursului, în condiţiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Recurentele nu circumstanţiază în niciun mod critica sa, în sensul că hotărârea primei instanţe este pronunţată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material aplicabile cauzei.

O atare critică ar fi presupus, în primul rând, identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei şi apoi demonstrarea modului în care măsurile adoptate de instanţa fondului încalcă sau reprezintă o greşită aplicare a acestor norme de drept material, aspecte ce nu se regăsesc, însă, în cuprinsul cererii de recurs.

Or, simpla nemulţumire a părţii cu privire la soluţia adoptată de instanţa ce a pronunţat hotărârea atacată şi reproducerea, prin cererea de recurs, a stării de fapt şi a acţiunii nu se constituie într-un motiv de nelegalitate a sentinţei, această neregularitate sancţionându-se cu nulitatea.

Deoarece recurentele nu au formulat critici care să permită încadrarea lor într-unul din cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., rezumându-se la expunerea unor succesiuni de fapte şi afirmaţii, pe care nu le-a structurat din punct de vedere juridic, nesubliniind relevanţa pe care acestea o prezintă în raport cu soluţia instanţei de fond, Înalta Curte va aplica sancţiunea nulităţii recursurilor.

5. Recursul formulat de Inspectoratul Şcolar Judeţean Dâmboviţa

În motivarea recursului se arată că instanţa de fond a încălcat prevederile art. 425 alin. (2). C. proc. civ.

Recurentul arată că ne aflăm în faţa unui titlu executoriu ambiguu ce nu poate caracteriza o hotărâre judecătorească menită a lămuri detaliat şi fundamental aspectele deduse judecăţii. Admiterea în parte dispusă de instanţa de fond nestabilind care sunt sumele admise ca eligibile fiecăruia dintre participanţi sau impuse în urma diferenţei făcute între sumele admise în parte şi sumele respinse.

Cu privire la remuneraţia imputată domnului C., instanţa de fond dispune admiterea în parte a acţiunii, pentru perioada 30.12.2010 - 14.01.2011 considerând neeligibile sumele achitate acestuia, dar pentru perioada 15.01.2011-28.01.2011 considerând că acestea sunt eligibile. Atâta timp cât prin notificarea nr. 3 din data de 30 12 2010, notificare aprobata tacit s-a introdus ca expert responsabil comunicare proiect domnul C., cum este posibil ca activitatea desfăşurată de acesta începând cu această dată să fie remunerată şi împărţită în decurs de o lună în plată eligibilă şi plată neeligibilă. De asemenea nu se precizează care este suma considerară eligibilă şi ce sumă se consideră nelegal că trebuie achiitată/restituită.

Susţinerea instanţei de fond cu privire la remuneraţia doamnei E. este nelgală. Instanţa respinge cererea pentru că nu a fost depusă foaia colectivă de prezenţă aferentă lunii ianuarie 2011. Din moment ce s-a emis statul de plată şi s-a făcut dovada ocupării postului respectiv, trebuia luată în considerare documentara justificativă.

Referitor la remuneraţia doamnei F., recurentul arată că instanţa de fond reţine în mod absolut eronat că "nu s-a făcut dovada experienţei de 5 ani în Implementarea proiectelor cu finanţare externă". Instanţa de fond nu face nici cea mai mică referire la experienţa în management educaţional. Din nou instanţa de fond se contrazice în propriile susţineri.

De asemenea, în ceea ce o priveşte pe doamna B., instanţa de fond ignoră efectiv orice susţinere pe deplin dovedită cu privire la experienţa, ce depăşeşte cu mult cei 5 ani impuşi în managementul proiectelor, motivând lapidar că " nu reiese cu certitudine " perioada în care şi-a desfăşurat activitatea pentru gestionarea unui proiect. Este inadmisibilă o asemenea motivare, punându-ne serioase întrebări cu privire la obiectivitatea şi imparţialitatea instanţei de fond, în condiţiile în care pentru doamna B., experienţa în managementul proiectelor a fost excesiv dovedită de diplome/adeverinţe/certificate de formare/adeverinţe ce atestă funcţii deţinute în cadrul proiectelor finanţate.

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte apreciază că recursul formulat de Inspectoratul Şcolare Judeţean Dâmboviţa este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că prin procesul-verbal de constatare şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. OI/5514/SJCSN emis de Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice, s-a stabilit în sarcina reclamantului obligaţia de plată a sumei de 861.339,66 RON.

În cuprinsul actului s-a reţinut faptul că "nu s-a obţinut o asigurare rezonabilă privind îndeplinirea de către unii membri ai echipei de implementare a condiţiilor stabilite prin cererea de finanţare şi ghidul solicitantului.

Contestaţia reclamantului a fost respinsă prin decizia nr. x/24.08.2015.

Cu privire la domnul C. s-a reţinut că remuneraţia acestuia pentru activităţile desfăşurate în perioada 01.01.2011-28.01.2011 este considerată neeligibilă întrucât poziţia de expert comunicare proiect a fost introdusă la secţiunea Managementul proiectului din cererea de finanţare nr. x prin notificarea nr. 4 aprobată tacit la 28.01.2011.

Reclamantul a arătat că expertul C. a fost introdus ca expert responsabil comunicare proiect prin Notificarea nr. 3 din 30.12.2010, aprobată tacit.

Cu privire la acest aspect instanţa de fond a avut în vedere că notificarea nr. 3 înregistrată de pârât sub nr. x/30.12.2010 pentru modificarea contractului în cuprinsul căreia se solicită pârâtului introducerea poziţiei de responsabil comunicare pentru tot restul perioadei de implementare a proiectului şi care va fi ocupată de dl. C..

Astfel că prin această notificare s-a solicitat concomitent atât introducerea poziţiei de responsabil comunicare, poziţie care nu a existat anterior şi ocuparea acesteia de către C..

Din cuprinsul art. 9 alin. (14) lit. d) şi alin. (15) din contractul de finanţare reiese că orice modificare a echipei de management ori a experţilor trebuie notificată cu cel puţin 15 zile înainte de data la care se doreşte modificarea iar aceasta se aprobă tacit dacă nu se răspunde în termen de 15 zile de la data înregistrării.

Înalta Curte consideră că instanţa de fond în mod corect a reţinut că data cooptării în cadrul proiectului a domnului C. este 14.01.2011, astfel că sumele achitate acestuia în perioada 30.12.2010-14.01.2011 nu sunt eligibile, dispunând anularea în parte a procesului-verbal constatare şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. OI/5514/SJCSN în sensul de a fi constatate ca fiind neeligibile doar sumele achitate pentru perioada 30.12.2010-14.01.2011.

În ceea ce priveşte remuneraţia doamnei E., se reţine că sumele aferente perioadei 10.01.2011-28.01.2011 nu sunt eligibile întrucât poziţia responsabil financiar 2 - partener ISJ Ilfov a fost introdusă la secţiunea Managementul proiectului din cererea de finanţare nr. x prin notificarea nr. 4 aprobată tacit la 28.01.2011.

Tot prin notificarea nr. 3 se solicită pârâtului introducerea poziţiei de responsabil financiar 2 pentru tot restul perioadei de implementare a proiectului şi care va fi ocupată de dna. E. din partea Partenerului 1 ISJ Ilfov.

În aceste condiţii, contrar celor menţionate în procesul-verbal şi în decizia de respingere a contestaţiei, instanţa de fond a reţinut că din acest punct de vedere cheltuielile sunt eligibile.

Totodată, s-a reţinut că suma totală aferentă lunii ianuarie pentru expertul E. nu este eligibilă întrucât nu a fost transmisă foaia colectivă de prezenţă aferentă lunii ianuarie 2011, document care a stat la baza întocmirii statului de plată nr. x/30.03.2011.

Instanţa de fond constatând că reclamantul nu a formulat critici prin cererea de chemare în judecată, iar la dosar nu a fost depusă foaia de prezenţă în discuţie, a apreciat că nu se impune anularea actului atacat sub acest aspect.

De asemenea, remuneraţia încasată de doamna prof. F. a fost considerată neeligibilă întrucât nu s-a făcut dovada experienţei de 5 ani în implementarea proiectelor cu finanţare externă.

Din înscrisurile depuse a rezultat că doamna F. a făcut parte din echipa care a scris şi a implementat în şcoală proiectul Cantacuzinii se conectează -proiect finanţat cu 10000 euro în cadrul programului de Granturi pentru Dezvoltare Şcolară, runda I, anul şcolar 2006-2007. Proiectul a fost finanţat de Banca Mondială şi implementat la nivel naţional de Ministerul Educaţiei şi Cercetării din România în perioada 2004-2008, astfel că s-a făcut dovada experienţei în implementarea unui proiect cu finanţare externă, reieşind fără dubiu implicarea în activitatea de implementare.

Tot din înscrisurile depuse la dosarul cauzei reiese că s-a făcut dovada experienţei în implementarea proiectelor cu finanţare externă doar pentru o perioadă de 9 luni (3 luni prin adeverinţa nr. x din 15.02.2010 emisă de Colegiul Naţional Constantin Cantacuzino şi 6 luni prin contractul de prestări servicii nr. x din 10.05.2007), astfel că instanţa de fond temeinic şi legal a reţinut că în mod corect cheltuielile privind remuneraţia încasată de doamna F. au fost considerate neeligibile, persoana în cauză neîndeplinind condiţia experienţei cu o durată de 5 ani în implementarea proiectelor cu finanţare externă.

În ceea ce priveşte remuneraţia intervenientului accesoriu B., Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod corect a reţinut că adeverinţele şi diplomele care atestă participarea doamnei B. la diverse forme de pregătire în domeniul managementului nu fac dovada experienţei în domeniul proiectelor, ci fac doar dovada pregătirii persoanei în domeniul menţionat.

Înalta Curte constată că şi celelalte critici formulate sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentului sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

În temeiul dispoziţiilor art. 451 C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurenţii Direcţia Organismul Intermediar pentru Program Capital Uman - Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi Inspectoratul Şcolar Judeţean Dâmboviţa la plata sumei de 400 RON cheltuieli de judecată către intimaţii G. şi H..

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia nulităţii şi va constata nulitatea recursurilor formulate de recurenta-intervenientă B. şi de recurenta-pârâtă Direcţia Organismul Intermediar pentru Program Capital Uman - Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi, totodată, va respinge recursul declarat de recurentul - reclamant Inspectoratul Şcolar Judeţean Dâmboviţa, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursurilor formulate de recurenta-intervenientă B. şi de recurenta-pârâtă Direcţia Organismul Intermediar pentru Program Capital Uman - Ministerul Educaţiei şi Cercetării.

Constată nulitatea recursurilor formulate de recurenta-intervenientă B. şi de recurenta-pârâtă Direcţia Organismul Intermediar pentru Program Capital Uman - Ministerul Educaţiei şi Cercetării Dâmboviţa împotriva sentinţei civile nr. 3525 din 6 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Respinge recursul declarat de recurentul - reclamant Inspectoratul Şcolar Judeţean Dâmboviţa împotriva sentinţei civile nr. 3525 din 6 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat,

Obligă recurenţii Direcţia Organismul Intermediar pentru Program Capital Uman - Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi Inspectoratul Şcolar Judeţean Dâmboviţa la plata sumei de 400 RON cheltuieli de judecată către intimaţii G. şi H..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 iulie 2020.