Conflict between secondary regulation imposing perpetual disqualification for criminal convictions and statutory limitation of educational employment bans

Şedinţa publică din data de 24 iulie 2020

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea formulată, reclamantul A., în contradictoriu cu Ministrul Educaţiei Naţionale, a solicitat anularea OMEN nr. 3192/06.02.2017, modificarea alin. (2) din art. 21 din OMECTS nr. 5549/06.10.2011 în sensul eliminării sintagmei "persoana care a fost condamnată pentru săvârşirea unei infracţiuni " sau a înlocuirii conjuncţiei "sau" cu "şi", obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul demers judiciar.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 329/2017 din data de 20 octombrie 2017, a admis cererea de chemare în judecată precizată şi completată, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministrul Educaţiei Naţionale, a anulat parţial dispoziţiile art. 21 alin. (2) OMECTS nr. 5549/6.10.2011 în sensul eliminării sintagmei "persoana care a fost condamnată pentru săvârşirea unei infracţiuni", a anulat Ordinul nr. 3192/06.02.2017 emis de pârâtul M.E.N., a obligat pârâtul Ministrul Educaţiei Naţionale să modifice art. 7 alin. (4) lit. c) din Anexa de OMEN nr. 4619/22.09.2014 respectiv art. 8 alin. (1) lit. d) din aceeaşi anexă la ordin în sensul completării prevederilor legale cu precizarea că pentru membrii indicaţi la art. 7 alin. (1) lit. a) din aceeaşi anexă nu orice condamnare atrage incompatibilitatea, respectiv pierderea calităţii de membru în consiliu de administraţie ci doar acele condamnări prin intermediul cărora instanţa de judecată a lipsit persoana condamnată de dreptul de a ocupa o funcţie în cadrul sistemului de învăţământ prin hotărâre de condamnare definitivă, a respins cererea de intervenţie accesorie formulată de intimata accesorie B. în favoarea pârâtului Ministrul Educaţiei Naţionale, fără cheltuieli de judecată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs pârâtul Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi intervenienta B. .

3.1. În motivarea recursului său, Ministerul Educaţiei Naţionale a arătat, în esenţă, următoarele:

Conform art. 246 alin. (3) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare; "Pot ocupa funcţii de conducere, de îndrumare şi de control în unităţile de învăţământ şi inspectoratele şcolare numai cadrele didactice membre ale corpului naţional de experţi în managementul educaţional." Mai exact, conform art. 257 alin. (1) din legea menţionată anterior: " (1) Funcţia de director şi de director adjunct se ocupă prin concurs public de către cadre didactice titulare membre ale corpului naţional de experţi în management educaţional."

Înscrierea în corpul naţional de experţi în managementul educaţional este reglementată de Metodologia privind organizarea şi desfăşurarea concursului de selecţie, a cadrelor didactice pentru constituirea corpului naţional de experţi în managementul educaţional, aprobată prin OMECTS nr. 5549/2011, cu modificările şi completările ulterioare, metodologie emisă în baza prevederilor art. 246 alin. (2) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare:

"Procedura şi criteriile de selecţie se stabilesc prin metodologie aprobată prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului."

Printre condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească un cadru didactic cu privire la dobândirea calităţii de membru în cadrul corpului naţional de experţi în management educaţionale regăseşte condiţia prevăzută la art. 21 alin. (2) din Ordinul 5549/2011 pentru aprobarea Metodologiei privind organizarea şi desfăşurarea concursului de selecţie a cadrelor didactice pentru constituirea corpului naţional de experţi în management educaţional care stipulează în mod expres; "Persoana care a fost condamnata pentru săvârşirea unei infracţiuni sau a fost lipsită de dreptul de a ocupa un post didactic prin hotărârea judecătorească definitivă de condamnare penală va fi exclusă din Registrul naţional al experţilor în management educaţional, fără drept de reînscriere." Aceasta reprezintă o condiţie sine qua non pentru apartenenţa în cadrul corpului naţional de experţi în management educaţional, fiind o completare a condiţiilor enunţate de art. 2 la anexa 1 din ordinul menţionat mai sus.

Instanţa de fond a apreciat că art. 21 alin. (2) din OMECTS nr. 5549/2011 nu respectă prevederile Legii nr. 24/2004 privind tehnica legislativă, neavând un conţinut clar, precis şi neechivoc, întrucât face referire la o infracţiune oarecare fără nicio distincţie sau precizare. De asemenea instanţa de fond a considerat că art. 21 alin. (1) din OMECTS nr. 5549/2011 cât şi art. 7 alin. (4) şi art. 8 alin. (1) alin. (1) din Ordinul nr. 4619/2017 pentru aprobarea Metodologiei-cadru de organizare şi funcţionare a consiliului de administraţie din unităţile de învăţământ preuniversitar, exced art. 234 alin. (3) din. Legea educaţiei naţionale cu modificările şi completările ulterioare.

Prevederile art. 233 alin. (2) din Legea educaţiei naţionale, cu modificările şi completările ulterioare: "Din categoria personalului didactic pot face parte persoanele care îndeplinesc condiţiile de studii prevăzute de lege, care au capacitatea de exercitare deplină a drepturilor, o conduită morală conformă deontologiei profesionale şi sunt apte din punct de vedere medical şi psihologic pentru îndeplinirea funcţiei". Astfel, personalul didactic formează elevii şi este dator să apere şi să promoveze interesele acestora, să demonstreze integritate, existenţa unei hotărâri judecătoreşti privind vinovăţia unei persoane într-o cauză de natură penală, indiferent de infracţiunea comisă, punând sub semnul întrebării, conduita morală.

În ceea ce priveşte considerentele instanţei de fond referitoare la faptul că cerinţele pentru calitatea de expert în management educaţional, din punct de vedere al condamnării penale, nu pot fi diferite faţă de cele prevăzute pentru calitatea de cadru didactic.

Potrivit prevederilor art. 7 alin. (4) din Ordinul nr. 4959/2013 pentru aprobarea Metodologiei de organizare şi desfăşurare a concursurilor de ocupare a posturilor didactice/catedrelor care se vacantează pe parcursul anului şcolar în unităţile de învăţământ preuniversitar de stat: "(4) Nu au dreptul să participe la, concurs persoanele care au fost înlăturate din învăţământ printr-o hotărâre judecătorească definitivă de condamnare penală, persoanele care mi prezintă un document medical din care să reiasă faptul că nu există incompatibilităţi de ordin medical cu funcţia didactică, persoanele care nu au capacitatea de exercitare deplină a drepturilor şi o conduită morală conformă deontologiei profesionale, precum şi persoanele care au fost eliminate pentru fraudă sau tentativă de fraudă în cadrul concursului de ocupare a posturilor didactice/catedrelor vacante/rezervate în învăţământul preuniversitar pentru anul şcolar curent."

Astfel, atât pentru persoanele care vor să ocupe calitatea de cadru didactic, cât şi pentru cei care vor să ocupe o funcţie de conducere, control sau îndrumare există aceleaşi reguli în ceea ce priveşte condamnarea penală, nefăcându-se diferenţa între cele două calităţi. Aşadar, atât pentru calitatea de cadru didactic, cât şi pentru cea de expert educaţional nu trebuie sa există o condamnare penală definitivă.

Ţinând seama că reclamantul a fost condamnat prin decizia definitivă nr. 618/2014 a Curţii de Apel Cluj, pronunţata în dosarul nr. x/2008, acesta nu mai poate fi membru al corpului naţional de experţi în managementul educaţional, aşa cum prevăd în mod expres dispoziţiile art. 21 alin. (2) din Ordinul nr. 5549/2011

Cât priveşte încălcarea principiului securităţii raporturilor juridice, înscrierea în corpul naţional de experţi în management educaţional este reglementată de Metodologia privind organizarea şi desfăşurarea concursului de selecţie a cadrelor didactice pentru constituirea corpului naţional de experţi în management educaţional, aprobată prin OMECTS nr. 5549/2011, cu modificările şi completările ulterioare, metodologie emisă în baza prevederilor Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare. Prevederea din art. 22 din metodologie prin care se stabileşte perioada în care inspectoratul şcolar va transmite, anual, Direcţiei Generale Management şi Resurse Umane din cadrul Ministerului Educaţiei modificările survenite în datele/statutul cadrelor didactice din judeţ/municipiul Bucureşti, membre ale corpului naţional de experţi în management educaţional, în vederea reactualizării Registrului naţional al experţilor în management educaţional, are în vedere ieşirile din sistem (pensionare, renunţare, deces) sau pretransfer în alt judeţ care de obicei se operează la începutul următorului an şcolar.

Situaţiile prevăzute în Metodologie la art. 21 alin. (2):

"Persoana care a fost condamnată pentru săvârşirea unei infracţiuni sau a fost lipsită de dreptul de a ocupa un post didactic prin hotărârea judecătorească definitivă de condamnare penală va fi exclusă din Registrul naţional al experţilor în management educaţional, fără drept de reînscriere." şi cele ale art. 21 al in. (1):

"(1) În situaţia în care se constată existenţa unei situaţii de incompatibilitate prevăzute fa art. 2 şi nedeclarate cu ocazia. depunerii dosarului de înscriere Ia concurs, persoana respectivă va fi exclusă din Registrul naţional al experţilor în management educaţional, fără drept de reînscriere.", trebuie operate în Registrul naţional al experţilor în management educaţional la momentul constatării şi nu începând cu anul şcolar următor.

În ceea ce priveşte momentul radierii reclamantului din Registrul naţional al experţilor în management educaţional, acesta s-a produs în urma sesizării situaţiei de către Inspectoratul Şcolar Judeţean Maramureş din data de 27.01.2017.

Instanţa de fond a considerat că art. 21 alin. (2) nu reglementează o altă procedură de reactualizare a registrului, ci face referire doar Ia situaţia în care se constată existenţa unei situaţii de incompatibilitate şi nedeclarate cu ocazia depunerii dosarului.

Faţă de această afirmaţie, este de reţinut că situaţiile de incompatibilitate nu trebuie să existe pe toată durata desfăşurării activităţii pe funcţia de conducere. Astfel, în condiţiile în care în acest timp de exercitare a unei activităţi pe o funcţie de conducere, ar apărea o situaţie de incompatibilitate, aceasta trebuie sa fie înlăturată. În acest sens, la momentul sesizării cu o astfel de situaţie, Ministerul Educaţiei Naţionale a emis ordinul de revocare din funcţie a reclamantului.

În consecinţă, întrucât OMEN nr. 3192/10.02.2017 a fost emis cu respectarea prevederilor Metodologiei privind organizarea şi desfăşurarea concursului de selecţie a cadrelor didactice pentru constituirea corpului naţional de experţi în management educaţional, aprobată prin OMECTS nr. 5549/2011, cu modificările şi completările ulterioare, rezultă că cererea introductivă este neîntemeiată.

Astfel, cât priveşte OMECST nr. 5549/2011, instanţa de fond nu a ţinut cont de prevederile art. 3 care era în vigoare la momentul respectiv şi stipula în mod imperativ pentru ocuparea funcţiei de director trebuiau întrunite cumulativ următoarele condiţii:

"a) au absolvit cu diploma de licenţă/absolvire studii universitare, respectiv, în cazul concursului de ocupare a funcţiei de. director în grădiniţe sau de director adjunct din unităţi de învăţământ, studii universitare pedagogice/de institutori ori au absolvit cu diplomă de licenţă/absolvire studii universitare;

b) sunt membre ale corpului naţional de experţi în management educaţional, conform prevederilor art. 246 alin. (3) si art. 257 alin. (D din Legea educaţiei naţionale nr. t/2011, cu modificările si completările ulterioare;

c) sunt titulare în învăţământul preuniversitar, având încheiat contract de muncă pe perioadă nedeterminată, au cel puţin gradul didactic II sau titlul ştiinţific de doctor în domeniul în care îşi desfăşoară activitatea;

d) dovedesc calităţi profesionale, manageriale şi morale, reflectate prin calificativele "Foarte bine" primite în ultimii 4 ani şcolari lucraţi efectiv Ia catedră în funcţii didactice sau în funcţii de conducere din unităţi de învăţământ/inspectorate şcolare/casele corpului didactic/Palatul Naţional al Copiilor/Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice ori în funcţii de îndrumare şi control din inspectorate şcolare/funcţii de specialitate specifice Ministerului Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, indiferent de perioada în care şi-au desfăşurat activitatea;

e) nu au fost sancţionate disciplinar în ultimii 4 ani şcolari anteriori anului desfăşurării concursului, lucraţi efectiv la catedră, în funcţii didactice sau în funcţii de conducere din unităţi de învăţământ/inspectorate şcolare/casele corpului didactic/Palatul Naţional al Copiilor/Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice ori în funcţii de îndrumare şi control din inspectorate şcolare/funcţii de specialitate specifice în Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, indiferent de perioada în care şi-au desfăşurat activitatea;

f) nu au fost lipsite de dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în învăţământ prin hotărâre judecătorească definitivă de condamnare penală:

g) sunt apte din punct de vedere medical pentru îndeplinirea funcţiei, conform prevederilor art. 234 alin. (1) din Legea nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare;

h) nu au avut statutul de "lucrător al Securităţii" sau "colaborator al Securităţii". După cum reiese fără echivoc din economia dispoziţiilor art. 3 prezentat mai sus, condiţia de a fi membru în corpul naţional de experţi şi condiţia de a nu fi lipsit de dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în învăţământ printr-o hotărâre judecătorească definitivă de condamnare penală, aceasta din urmă fiind preluată din art. 234 alin. (3) sunt două condiţii fundamental distincte care trebuiesc îndeplinite cumulativ pentru a participa la concursul în vederea ocupării funcţiei de director."

Instanţa de fond a făcut aici o gravă confuzie, între condiţiile necesare care trebuie să le îndeplinească o persoană pentru a fi membru în corpul naţional de experţi şi condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească o persoana pentru a fi director.

Prin art. 246 alin. (2) legiuitorul a însărcinat ministrul educaţiei naţionale să stabilească prin ordin cerinţele pe care trebuie să le îndeplinească o persoană pentru a fi membru în corpul naţional de experţi, prin urmare interpretarea acestor condiţii se stabilesc de către ministrul educaţiei naţionale prin ordin, ministrul fiind cel delegat de către legiuitor să stabilească condiţiile în cauză.

În cadrul condiţiilor pe care o persoană trebuie să le îndeplinească, ministrul educaţiei naţionale prin OMECTS nr. 5549/2011 a impus ca persoanele să nu fie condamnate penal, instanţa de fond făcând în mod eronat aplicabile dispoziţiile art. 234 alin. (3) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, întrucât acestea reprezintă o altă condiţie pe care persoana trebuia să o îndeplinească ca să fie director.

Aşadar, instanţa de fond a raportat în mod greşit prevederile art. 21 alin. (2) din OMECTS nr. 5549/06.10.2011 la dispoziţiile art. 234 alin. (3), întrucât cele două condiţii sunt distincte şi nu se exclud una pe cealaltă.

De asemenea, instanţa de fond a făcut şi o confuzie gravă în ceea ce priveşte speţa dedusă judecăţii. Condiţia impusă de art. 234 alin. (3) se referă la condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească o persoană să fie director, reclamantul fiind exclus fiind din corpul naţional de experţi în management educaţional, întrucât nu mai îndeplinea condiţiile impuse prin ordin de ministru pentru a deţine această calitate.

3.2. În recursul său, intervenienta B. a arătat, în esenţă, următoarele:

Concluziile instanţei privind obligativitatea emiterii ordinului de radiere din Registrul experţilor în management educaţional în afara intervalului în care inspectoratele şcolare trimit datele pentru actualizarea acestui registru nu au nici un suport legal.

Dispoziţia privind anularea parţială a prevederilor art. 21 alin. (2) din Ordinul nr. 5549/6 octombrie 2011 este dată, de asemenea, cu greşita aplicare a legii.

Instanţa nu motivează de fapt în ce constă încălcarea principiului securităţii juridice în cazul Ordinului nr. 3192/6 februarie 2017 şi analizează dispoziţiile art. 21 alin. (2) din Ordinul 5549/6 octombrie 2011 pentru motive de oportunitate.

Instanţa depăşeşte limitele puterii judecătoreşti atunci când obligă Ministerul Educaţiei Naţionale la modificarea art. 7 alin. (4) lit. c) din anexa la Ordinul nr. 4619/22 septembrie 2014, respectiv art. 8 alin. (1) lit. d) din acelaşi ordin.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursurilor, ca nefondate.

De asemenea, recurentul Ministerul Educaţiei Naţionale a depus întâmpinare prin care a solicitat admiterea recursului şi astfel cum a fost formulat şi modificarea sentinţei în sensul respingerii cererii reclamantului.

Recurenta-intervenientă B. a depus răspuns la întâmpinarea formulată de intimatul A..

5. Soluţia şi considerentele instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurenţi, a apărărilor formulate şi a textelor de lege incidente, Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate, însă numai sub aspectul criticii dezvoltate cu privire la depăşirea limitelor puterii judecătoreşti de către instanţa de judecată atunci când obligă ministerul la modificarea art. 7 alin. (4) lit. c) din anexa la Ordinul nr. 4619/22 septembrie 2014.

Textul din art. 21 alin. (2) din Ordinul nr. 5549/2011, contestat în prezenta cauză, are următorul conţinut:

"Persoana care a fost condamnată pentru săvârşirea unei infracţiuni sau a fost lipsită de dreptul de a ocupa un post didactic prin hotărârea judecătorească definitivă de condamnare penală va fi excluse din Registrul naţional al experţilor în management educaţional, fără drept de reînscriere."

Instanţa de judecată a considerat că norma mai sus citată din respectivul ordin este nelegală deoarece excede dispoziţiilor art. 234 alin. (3) din Legea educaţiei naţionale, cu modificările şi completările ulterioare, nr. 1/2011.

Art. 234 alin. (3) din actul normativ mai sus citat stipulează că "Nu pot ocupa funcţiile prevăzute la alineatul unu persoanele lipsită de acest drept, pe durata stabilită printr-o hotărâre judecătorească definitivă de condamnare penală."

Acest text legal trebuie coroborat atât cu dispoziţiile cuprinse în art. 246, cât şi cu cele ale art. 257 din acelaşi act normativ, Legea nr. 1/2011.

Art. 246 prevede că:

"(1) Ministerul Educaţiei şi Cercetării înfiinţează corpul naţional de experţi în management educaţional, constituit în urma selecţiei, prin concurs specific, a cadrelor didactice care fac dovada absolvirii unui program acreditat de formare în domeniul managementului educaţional, cu minimum 60 de credite transferabile.

(2) Procedura şi criteriile de selecţie se stabilesc prin metodologie aprobată prin ordin al ministrului educaţiei şi cercetării."

Art. 257 alin. (1) prevede, la rândul său, că:

"Funcţia de director şi de director adjunct se ocupă prin concurs public, care constă în probă scrisă şi interviu, de către cadre didactice titulare membre ale corpului naţional de experţi în management educaţional."

Din examinarea sistematică a acestor dispoziţii legale rezultă că un cadru didactic poate ocupa o funcţie de conducere numai dacă face parte din corpul naţional de experţi în managementul educaţional.

La o analiză comparativă a normei secundare contestate în prezenta cauză şi a celei reglementate în art. 234 alin. (3) din Legea educaţiei naţionale, este lesne de observat că norma secundară adaugă la lege. Astfel, în timp ce norma superioară statuează că interdicţia ocupării unei funcţii didactice sau unei funcţii de conducere în învăţământ operează numai pe perioada stabilită printr-o hotărâre judecătorească definitivă de condamnare penală, norma secundară instituie interdicţia pe o perioadă nedeterminată în ipoteza condamnării unei persoane pentru săvârşirea unei infracţiuni. Foarte bine a observat judecătorul fondului că art. 21 alin. (2), contestat de către reclamant, instituie o cale indirectă, ocolită, o condiţie neprevăzută de lege pentru ocuparea şi menţinerea în funcţiile de conducere, control şi îndrumare în sistemul de învăţământ. Astfel, deşi aparent art. 21 alin. (2) se referă exclusiv la experţii în management educaţional, cerinţele legale pentru a dobândi această calitate trebuie să fie identice cu cele prevăzute de lege pentru dobândirea şi exercitarea calităţii de cadru didactic, precum şi pentru cele prevăzute pentru funcţiile de conducere, control şi îndrumare din învăţământ. Altfel spus, dispoziţiile din art. 21 alin. (2) din Ordinul 5549/2011 trebuie să fie în consonanţă cu cele ale art. 234 alin. (3) din Legea 1/2011, conformitate care însă nu este satisfăcută în cazul de faţa. Rezultă cu puterea evidenţei că reglementarea din art. 21 alin. (2) din ordinul în discuţie tinde să modifice norma juridică superioară, în ceea ce priveşte interdicţia unei persoane condamnate penal de a exercita o funcţie didactică sau o funcţie de conducere din sistemul de învăţământ, ceea ce este contrar principiului ierarhiei actelor normative, invalidând astfel din punct de vedere juridic norma secundară.

Invocarea, pe de altă parte, a prevederilor art. 7 alin. (4) din Ordinul nr. 4959/2013, de către recurent, este lipsită de relevanţă juridică în speţă. După cum se poate observa, este vorba, de asemenea, de o normă secundară emisă de către acelaşi minister, aflată aşadar pe acelaşi palier normativ cu art. 21 alin. (2) din ordinul în discuţie, şi care nu poate fi opusă în litigiul de faţă în care legalitatea normei secundare contestate se examinează strict prin comparaţie cu o normă juridică superioară.

Înalta Curte nu poate primi nici criticile formulate împotriva hotărârii instanţei de fond în ceea ce priveşte încălcarea principiului securităţii raporturilor juridice. Instanţa de fond a arătat foarte clar că acest principiu nu este respectat în condiţiile în care prevederea contestată se referă la o infracţiune oarecare, fără nicio distincţie sau precizare, creând în acest fel ambiguitate şi neclaritate, or, recurentul nu aduce critici propriu-zise acestui argument îmbrăţişat de către instanţa de judecată, ci se limitează la a învedera prevederi punctuale din Metodologia privind organizarea şi desfăşurarea concursului de selecţie a cadrelor didactice pentru constituirea Corpului Naţional de Experţi în Management Educaţional. Cele arătate de către recurent sunt irelevante, pe deoparte, iar pe de altă parte, indiferent de temeinicia motivelor ce vizează principiul securităţii raporturilor juridice, art. 21 alin. (2) din ordin este nelegală întrucât contravine dispoziţiilor art. 234 alin. (3) din Legea educaţiei naţionale, fiind, finalmente, lipsit de importanţă dacă şi în ce măsură principiul securităţii juridice a fost încălcat sau nu.

În ceea ce priveşte recursul declarat de către intervenienta B., Înalta Curte constată următoarele:

În ceea ce priveşte criticile privitoare la concluziile instanţei de fond referitoare la obligativitatea emiterii ordinului de radiere din Registrul Experţilor în Management Educaţional în afara intervalului în care inspectoratele şcolare trimit datele pentru actualizarea acestui registru, sunt irelevante deoarece indiferent de intervalul temporal la care face legea referire, în speţă, nelegalitatea normei contestate din ordin, art. 21 alin. (2) a fost stabilită de către instanţa de judecată în urma analizei comparative a acestui text cu art. 234 alin. (3) din Legea nr. 1/2011. Aşadar, nu are importanţă în ce termen a dispus Ministerul Educaţiei Naţionale radierea din registru a persoanei care se află sub incidenţa dispoziţiilor art. 21 din Ordinul nr. 5549/6.10.2011, aceste dispoziţii fiind nelegale din cu totul alt motiv.

Nu este fondată, observă Înalta Curte, nici critica adusă hotărârii recurate la punctul doi din memoriul de recurs al intervenientei. În esenţă, intervenienta consideră că, chiar dacă pentru ocuparea unei funcţii de conducere, o minimă condiţie este lipsa unei sancţiuni penale prin care se interzice ocuparea funcţiei, acest lucru nu exclude posibilitatea altor condiţii, dacă legea face trimitere expresă la această posibilitate, fără a arăta care sunt limitele posibilităţii de condiţionare. Altfel spus, chiar dacă este necesară calitatea de expert în management educaţional pentru ocuparea funcţiei de director, câtă vreme Legea nr. 1/2011 permite expres stabilirea de către minister a condiţiilor pentru a avea această calitate, fără limitări, este evident că art. 21 alin. (2) din Ordinul nr. 5549/2011 este formulat cu respectarea legii .

Intervenienta recurentă se află în eroare. Deşi Ministerul Educaţiei Naţionale este abilitat, potrivit art. 257 alin. (2) din Legea educaţiei naţionale să elaboreze o metodologie cu privire la concursul pentru ocuparea funcţiilor de conducere din învăţământ, acesta nu este împuternicit să adopte respectiva metodologie fără limitări, cum susţine intervenienta. Mai exact, Metodologia trebuie să respecte regulile cu forţă juridică superioară din Legea nr. 1/2011, or, aşa cum a demonstrat judecătorul fondului, art. 21 alin. (2) din ordin contravine dispoziţiilor art. 234 din actul normativ amintit, Legea educaţiei naţionale, şi din acest motiv norma secundară este invalidă din punct de vedere juridic .

Cât priveşte critica hotărârii instanţei de fond referitoare la încălcarea principiului securităţii juridice, instanţa de control judiciara arătat în cuprinsul prezentei decizii, cu ocazia analizării recursului declarat de către Ministerul Educaţiei Naţionale, de ce criticile din această perspectivă sunt nefondate, astfel că nu va mai relua examinarea a acestui motiv de recurs .

De asemenea nici critica pe care intervenienta a dezvoltat-o la punctul 5 din memoriul său de recurs nu poate fi primită. Instanţa de fond a arătat foarte corect în motivarea hotărârii atacate de ce art. 21 alin. (2) din ordin instituie pe o cale indirectă, ocolită, o condiţie neprevăzute de lege pentru ocuparea şi menţinerea în funcţiile de conducere, control şi îndrumare în sistemul de învăţământ. La fel de exact a arătat instanţa de ce norma secundară contestată în prezenta cauză se află în conflict cu prevederile art. 234 din Legea educaţiei naţionale. Cu ocazia examinării recursului declarat de către Ministerul Educaţiei Naţionale, Înalta Curte a arătat în cuprinsul prezentei decizii de ce împărtăşeşte opinia judecătorului fondului asupra acestei chestiuni, astfel încât nu va relua argumentaţia cu această ocazie.

În schimb, este întemeiată critica pe care recurenta o face hotărârii primei instanţe din perspectiva depăşirii limitelor puterii judecătoreşti atunci când instanţa, prin hotărâre, a obligat Ministerul Educaţiei Naţionale la modificarea art. 7 alin. (4) lit. c) din Ordinul nr. 4619/2014, respectiv art. 8 alin. 1B din acelaşi ordin, pentru motivele arătate în continuare .

Prin completarea de acţiune înregistrată la Curtea de Apel Cluj la 28 august 2017, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Educaţiei Naţionale la modificarea textelor mai sus arătate din Ordinul nr. 4619/2014, în sensul completării acestor prevederi legale cu precizarea că nu orice condamnare atrage incompatibilitatea, respectiv pierderea calităţii de membru în Consiliul de Administraţie, ci doar acele condamnări prin intermediul cărora instanţele de judecată au lipsit persoana condamnată de dreptul de a ocupa o funcţie în cadrul sistemului de învăţământ, printr-o hotărâre de condamnare definitiva.

Instanţa de judecată a admis acest capăt de cerere, astfel cum a fost formulat.

Potrivit prevederilor art. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim (protejat de lege) printr-un act administrativ unilateral, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competentă, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce a fost cauzată.

De asemenea, cu referire la obiectul acţiunii în contencios administrativ, dispoziţiile art. 8 alin. (1) din acelaşi act normativ prevăd că persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale.

Se observă că instanţa de judecată, procedând în sensul celor mai sus arătate, a obligat ministerul să adopte o normă cu caracter general, aplicabilă unui număr indeterminat de situaţii şi persoane, impunând astfel autorului normei secundare o anume reglementare cu caracter normativ (de aplicare generală). Cererea reclamantului de obligare a pârâtului să emită o reglementare cu caracter general nu se circumscrie obiectului acţiunii judiciare în contencios administrativ, astfel cum acesta este prevăzut de art. 8 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, acţiunea fiind, sub acest aspect inadmisibilă, iar soluţia instanţei este dată cu depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti, reprezentând o intruziune în sfera activităţii executive, ceea ce atrage incidenţa în speţă a cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ. .

Faţă de cele ce preced, constatând că sunt satisfăcute exigenţele art. 488 alin. (1) pct. 4, coroborate cu prevederile art. 496 din C. proc. civ., hotărârea primei instanţe fiind nelegală în privinţa capătului de cerere ce vizează obligarea pârâtului la modificarea art. 7 alin. (4) lit. c) şi art. 8 alin. d) din anexa Ordinului nr. 4619/2014, consecinţa va fi aceea a admiterii ambelor recursuri, casarea în parte a sentinţei recurate şi respingerea, ca inadmisibil, a respectivului capăt de cerere, cu menţinerea celorlalte dispoziţii ale sentinţei atacate .

Văzând că intervenienta B. a solicitat cheltuieli de judecată în recurs, Înalta Curte va obliga reclamantul A. să-i plătească acesteia suma de 1.000 RON, cu acest titlu, cu aplicarea art. 453 alin. (2) din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de recurentul - pârât Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi de recurenta - intervenientă B. împotriva sentinţei civile nr. 329/2017 din data de 20 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează, în parte, sentinţa atacată şi, rejudecând respinge capătul de cerere din acţiunea astfel cum a fost formulată şi precizată de reclamantul A., privind obligarea pârâtului la modificarea art. 7 alin. (4) lit. c) din Anexa de OMEN nr. 4619/22.09.2014 respectiv art. 8 alin. (1) lit. d) din aceeaşi anexă la ordin, ca inadmisibil.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

Obligă reclamantul A. la plata sumei de 1.000 RON, cu aplicarea art. 453 alin. (2) din C. proc. civ., reprezentând cheltuieli de judecată către intervenienta B..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 iulie 2020.