Validity of tax assessment communication via public posting after authorities failed to update taxpayer's fiscal address following address change

Şedinţa publică din data de 23 iulie 2020

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2017 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a formulat contestaţie solicitând anularea Deciziei nr. 4/16.01.2017 emisă de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor şi obligarea intimatei la soluţionarea pe fond a contestaţiei formulate şi, în consecinţă, la anularea totală a actului administrativ, respectiv a Deciziei de impunere nr. x/19.08.2015 emisă în baza Raportului de inspecţie fiscală nr. x/19.08.2015 de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Arad şi obligarea la emiterea unei noi Decizii de impunere, recalcularea majorărilor şi penalităţilor care sa aibă la baza documente justificative.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 4874 din 11 decembrie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a admis contestaţia formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii ANAF - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Arad prin D.G.R.F.P. Timişoara şi a anulat Decizia nr. 4/16.01.2017 de soluţionare a contestaţiei, obligând pârâta ANAF-DGSC la soluţionarea contestaţiei înregistrată sub nr. x/4.01.2017 la pârâtă.

3. Recursurile exercitate în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 4874 din 11 decembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Arad au formulat cereri de recurs, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.

Prin recursul formulat ambii recurenţi au criticat soluţia instanţei de fond afirmând că decizia de impunere a fost comunicată în mod corect prin afişare în condiţiile în care comunicarea prin poştă la domiciliul fiscal sau prin alte mijloace prevăzute de art. 44 din O.G. nr. 92/2003 nu a fost posibilă.

Recurenţii arată că s-a încercat comunicarea prin poştă la adresa din BD. Basarabiei care figura ca domiciliul fiscal al intimatei reclamante. Modificarea domiciliului fiscal nu fusese operată în perioada 09.11.2011-13.04.2017, aşa cum rezultă din registrul fiscnet RCNG şi din adresa nr. x/27.05.2016 emisă de Administraţia Sector 3.

În aceste condiţii, comunicarea realizată prin afişare la sediul Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice Arad şi pe pagina de internet a ANAF a fost legală, decizia de impunere fiind considerată comunicată la data de 26.09.2015, respectiv în termen de 15 zile de la data afişări.

Normele legale nu impuneau comunicarea deciziei la sediul societăţii, art. 44 din O.G. nr. 92/2003 făcând vorbire de domiciliul fiscal care nu se confundă cu sediul social.

De asemenea, chiar dacă se are în vedere data de 01.11.2016, contestaţia formulată de societate era tardivă, data de 05.12.2016, avută în vedere de instanţa de fond ca dată de depunere a contestaţiei reprezentând, în fapt, o dată internă a societăţii reclamante nu data la care contestaţia a fost depusă la poştă sau la un serviciu de curierat.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă A. S.R.L. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursurilor şi menţinerea sentinţei pronunţate de instanţa de fond, ca temeinică şi legală. Â

II. Soluţia instanţei de recurs

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte, analizând probele administrate în cauză şi prevederile legale aplicabile constată că recursurile sunt nefondate.

Contrar celor susţinute de recurente, se constată că articolul 44 din O.G. nr. 92/2003 nu vorbeşte de comunicarea deciziei la domiciliul fiscal al contribuabilului ci de comunicarea către contribuabil. În acest sens articolul prevede "(1) Actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat. În situaţia contribuabililor fără domiciliu fiscal în România, care şi-au desemnat împuternicit potrivit art. 18 alin. (4), precum şi în situaţia numirii unui curator fiscal, în condiţiile art. 19, actul administrativ fiscal se comunică împuternicitului sau curatorului, după caz.

(2) Actul administrativ fiscal emis pe suport hârtie se comunică prin remiterea acestuia contribuabilului/împuternicitului, dacă se asigură primirea sub semnătură a actului administrativ fiscal, sau prin poştă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire."

De asemenea, contrar celor susţinute de recurenţi, domiciliul fiscal se confundă cu sediul social în cele mai multe dintre situaţii, reclamanta neaflându-se în vreuna dintre situaţiile de excepţie. În acest sens art. 31 alin. (1) lit. c) din acelaşi act normativ prevede că "(1) În cazul creanţelor fiscale administrate de Ministerul Economiei şi Finanţelor prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin domiciliu fiscal se înţelege(…)

c) pentru persoanele juridice, sediul social sau locul unde se exercită gestiunea administrativă şi conducerea efectivă a afacerilor, în cazul în care acestea nu se realizează la sediul social declarat;"

În speţă, aşa cum rezultă din informaţiile furnizate de Oficiul Registrului Comerţului, reclamanta a înregistrat modificarea sediului social începând cu data de 10.05.2012. De asemenea, aşa cum rezultă din adresa Administraţiei Sector 3 a Finanţelor Publice nr. x/27.05.2016, avută în vedere şi de instanţa de fond, intimata-reclamantă a depus cerere de înregistrare a noului domiciliu fiscal la data de 07.06.2012, cererea fiind comunicată şi Administraţiei Sector 2 a Finanţelor Publice la data de 18.06.2012.

Ceea ce invocă, în fapt, recurentele este propria culpă a autorităţilor statului care, deşi aveau cunoştinţă de modificarea sediului social încă din luna iunie 2012 au omis să opereze modificarea de domiciliu fiscal în evidenţele lor şi au continuat să comunice actele administrativ fiscale la o adresă la care societatea nu mai avea sediul şi nu mai desfăşura activitate, fiind în imposibilitate să ia cunoştinţă de înscrisurile comunicate.

În consecinţă, instanţa de fond a reţinut corect că procedura de comunicare prin afişare a deciziei de impunere nr. x/19.08.2015 nu este legală, nefiind realizată ulterior unor încercări nereuşite de comunicare prin poştă sau în alte modalităţi prevăzute de art. 44 din O.G. nr. 92/2003 care au un caracter prioritar, conform deciziei Curţii Constituţionale nr. 536/28.04.2011. Încercările de comunicare prin poştă a deciziei, de care se prevalează recurenţii, au fost făcute la o adresă la care contribuabilul nu mai avea sediu social şi nici altă formă de activitate, aspect care era cunoscut organelor fiscale.

În ceea ce priveşte data de 01.11.2016, la care s-a raportat instanţa de fond, se constată că intimata-reclamantă a recunoscut, într-adevăr, faptul că, în urma solicitărilor sale, decizia nr. 340/19.08.2015 i-a fost comunicată, împreună cu raportul de inspecţie fiscală nr. x/19.08.2015, la data de 01.11.2016, nefiindu-i comunicate, însă, anexele la aceste acte.

De asemenea, instanţa de fond a reţinut corect că data la care trebuie să se raporteze, ca dată a formulării contestaţiei, este data de 05.12.2016, menţionată de intimata-reclamantă. Data invocată de recurentele-reclamante, respectiv data de 09.12.2016, era data la care contestaţia a fost înregistrată în evidenţele organului fiscal. De altfel, corectitudinea acestei date reţinute de instanţa de fond a fost confirmată în faţa instanţei de recurs, intimata-reclamantă depunând la dosar tichetul recomandatei de înaintare a contestaţie din care rezultă, într-adevăr, că data depunerii contestaţiei la oficiul poştal a fost data de 05.12.2016.

Având în vedere şi faptul că zilele de 01, 02, 03 şi 04 decembrie 2012 au fost zile libere se constată că intimata recurentă a depus contestaţia în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 207 din O.G. nr. 92/2003 motiv pentru care soluţia instanţei de fond de anulare a deciziei nr. 4/16.01.2017 prin care a fost respinsă contestaţia ca tardivă apare ca temeinică şi legală.

2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile formulate de pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Arad împotriva sentinţei civile nr. 4874 din 11 decembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 iulie 2020.