Recusal motion rejected: no bias where judges verify execution of their own prior definitive judgment under res judicata

Şedinţa publică din data de 23 iulie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Prin cererea depusă la dosarul nr. x/2020, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX a contencios administrativ şi fiscal, la data de 19.02.2020, petenta S.C. A. S.R.L., a formulat în temeiul art. 42 alin. (1) pct. 1 şi pct. 13 şi următoarele din C. proc. civ., cerere de recuzare prin care, a solicitat recuzarea judecătorilor B., C., D. având în vedere motivele de incompatibilitate prevăzute de art. 42 pct. 1 şi pct. 13 din C. proc. civ., respectiv judecătorii s-au pronunţat faţă de situaţia de fapt şi de drept, prezenta cauză reprezentând, în sine, o verificare a punerii în executare a propriei decizii a completului de judecată a cărui recuzare o solicită.

În susţinerea cererii, societatea A. S.R.L. a precizat următoarele.

Societatea a participat la procedura de achiziţie publică organizată de Institutul Naţional de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice "Pref. Dr. N.C. Paulescu" privind atribuirea contractului de achiziţie publică având ca obiect "servicii de pază" conform anunţului de participare nr. x/09.03.2018.

SC E. S.R.L. este singurul care nu a răspuns la această solicitare, motiv pentru care a fost respins de la procedura de atribuire, acesta necontestând în vreun fel rezultatul acesta.

Faţă de ceilalţi ofertanţi, au existat mai multe decizii CNSC care obligau autoritatea contractantă la reevaluarea ambelor oferte financiare, în sensul de a se verifica preţurile ofertate astfel încât acestea să fie sustenabile raportat şi la eventualele facilităţi legale: Decizia CNSC nr. 1197/C6/1214/08.05.2018; Decizia CNSC nr. 1923/2089/C6/09.07.2018; Decizia CNSC nr. 2469/C6/12.09.2018; Decizia CNSC nr. 3152/C6/20.12.2018; Decizia CNSC nr. 608/C6/353/18.04.2019; Decizia CNSC nr. 1610/C6/1705/19.09.2019.

Împotriva Deciziei CNSC nr. 1610/C6/1705/19.09.2019 atât societatea A. S.R.L. cât şi a societatea SMB S.R.L. au formulat plângere la Curtea de apel Bucureşti, plângeri care au fost respinse prin Decizia nr. 1336 din 27.11.2019 (definitivă), pronunţată în dosarul nr. x/2019.

În punerea în executare a deciziilor sus-menţionate, autoritatea contractantă a formulat solicitări de clarificări atât societăţii, cât şi ofertantului S.C. SMB S.R.L., prin care s-au solicitat explicaţii şi justificări privind sustenabilitatea celor două oferte financiare.

În urma acestor solicitări de clarificări autoritatea contractantă, în dorinţa de a pune în aplicare decizia CNSC nr. 1610/C6/1705/19.09.2019 a realizat un TABEL COMPARATIV a celor două oferte şi a considerat că pe de o parte preţurile nu pot fi comparate, iar pe de altă parte A. S.R.L. nu a justificat tariful ofertat, reţinând în schimb că ofertantul SMB a justificat preţul ofertat, declarându-se câştigătoare, în mod incorect, oferta acesteia din urmă.

Nemulţumită de acest rezultat, societatea A. S.R.L. a contestat, acest rezultat al procedurii de atribuire, formându-se Dosarul CNSC nr. 2196/2019.

Întrucât, a considerat această Decizie a CNSC ca fiind nelegală şi netemeinică, încălcându-se prin aceasta inclusiv autoritatea de lucru judecat sau principiul contradictorialităţii, a formulat plângere în vederea înlăturării oricăror încălcări care afectează procedura de atribuire, plângere care critică modul de soluţionare a contestaţiei de către CNSC, legat de punerea în executare a Deciziei CNCS 1610/C6/1705, decizie pe care prezentul complet de judecată a considerat-o legală şi temeinică.

În fundamentarea prezentei cereri, a menţionat faptul că judecătorii ce constituie Completul 9 - Completul 1 recurs achiziţii publice, deja s-au pronunţat faţă de situaţia de fapt prin decizia civilă nr. 1336 din 27.11.2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019, atât faţă de excepţiile invocate în primul cadru procesual cât şi faţă de fondul cauzei.

În opinia petentei, soluţia pe care urmează să o emită judecătorii care compun Completul 9 - Completul 1 recurs achiziţii publice devine predictibilă fiind preconizată în sensul validării propriei decizii anterioare şi, în consecinţă, respingerea plângerii societăţii.

Hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti

Prin încheierea din data de 25 februarie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de recuzare, ca neîntemeiată.

Calea de atac formulată în cauză

Împotriva încheierii pronunţate de curtea de apel, societatea A. S.R.L. a formulat recurs.

În motivarea căii de atac, a susţinut că este incident motivul de recurs întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

A precizat petenta că prezentul dosar are o legătură strânsă cu dosarul nr. x/2019, existând posibilitatea reală ca instanţa să nu fie imparţială şi să imprime probelor şi situaţiei de fapt o soluţie bazată pe interpretarea anterioară a acestor chestiuni. În prezenta cauză se verifică modul în care autoritatea contractantă a pus în executare decizia anterioară, pronunţată de acelaşi complet, astfel că se identifică o identitate şi o continuitate la nivel probator, care a influenţat deja acest complet de judecată şi l-a determinat să îşi formeze o opinie.

Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând încheierea recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Înalta Curte reţine că fundamentul instituţiilor prevăzute de dispoziţiile art. 41-44 C. proc. civ., respectiv incompatibilitatea, abţinerea şi recuzarea, este acela al respectării dreptului la judecata cauzei de către o instanţă independentă şi imparţială, pentru a se asigura părţilor obiectivitate în soluţionarea pricinii.

Potrivit prevederilor art. 6 pct. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale, în mod echitabil, public şi într-un termen rezonabil, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil.

Analizată în contextul dreptului la un proces echitabil, aşa cum este reglementat de dispoziţiile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, imparţialitatea are, pe de o parte, o conotaţie subiectivă, ce semnifică încercarea de a determina convingerea personală a unui judecător într-o anumită împrejurare, iar pe de altă parte, implică un demers obiectiv ce urmăreşte a determina dacă judecătorul oferă toate garanţiile suficiente spre a exclude, în persoana lui, orice bănuială legitimă.

Imparţialitatea implică aparenţa de corectitudine a instanţei, incluzând aici şi percepţia subiectivă a părţilor cu privire la atitudinea magistraţilor.

În cauza dedusă judecăţii, petenta a susţinut că "în prezentul cadru procesual judecătorii completului sunt obligaţi să se pronunţe faţă de punerea în aplicare a propriei decizii, fiind, în mod clar, afectată imparţialitatea instanţei (art. 6 C. proc. civ.).

Soluţia pe care urmează să o emită judecătorii care compun Completul 9 - Completul 1 recurs achiziţii publice devine predictibilă fiind preconizată în sensul validării propriei decizii anterioare şi, în consecinţă, respingerea plângerii subscrisei".

Or, situaţia expusă nu se circumscrie dispoziţiilor legale aplicabile în cauză, respectiv art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ.

În prezenta cauză se verifică modul în care autoritatea contractantă a pus în executare decizia anterioară, pronunţată de acelaşi complet, decizie care, fiind definitivă, beneficiază de autoritatea lucrului judecat, nefiind necesară "validarea" ei.

Principiul autorităţii de lucru judecat corespunde necesităţii de stabilitate juridică şi ordine socială, fiind interzisă readucerea în faţa instanţelor a chestiunii litigioase deja rezolvate şi nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din CEDO, deoarece dreptul de acces la justiţie nu este unul absolut, el poate cunoaşte limitări, decurgând din aplicarea altor principii.

De altfel, aşa cum s-a reţinut şi în jurisprudenţa CEDO, dreptul la un proces echitabil în fata unei instanţe judecătoreşti garantat de art. 6 parag. 1 din Convenţie, trebuie interpretat în lumina preambulului Convenţiei care enunţă preeminenţa dreptului ca element al patrimoniului comun al statelor părţi. Unul din elementele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice care reclamă, între altele, că soluţia dată în mod definitiv oricărui litigiu de instanţele judecătoreşti să nu mai fie pusă în discuţie.

Instanţa reţine că principiul puterii de lucru judecat impune ca drepturile recunoscute unei părţi sau constatările făcute printr-o hotărâre definitivă să nu fie contrazise printr-o altă hotărâre posterioară, dată într-un alt proces.

În consecinţă, atât părţile cât şi instanţa trebuie să se supună celor stabilite prin decizia civilă nr. 1336 din 27.11.2019, iar pronunţarea deciziei anterioare nu are semnificaţia antepronunţării în prezenta cauză în care se verifică strict modul de punere în executare a celor stabilite anterior.

Susţinerile recurentei în sensul că "la acest moment, completul de judecată urmează să verifice punerea în executare a propriei decizii de către autoritatea contractantă şi să se pronunţe faţă de aceleaşi aspecte cu privire la care deja şi-au format o opinie" nu pot fi primite, întrucât instanţa este chemată să verifice conduita autorităţii contractante, ulterior pronunţării deciziei, în raport de clarificările solicitate şi răspunsurile oferite, aspecte asupra cărora nu s-a pronunţat.

Aşa fiind, Înalta Curte reţine că niciuna din criticile formulate nu este fondată, iar încheierea de şedinţă este legală, respectând regulile de procedură prevăzute de art. 41- art. 43 şi următoarele C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, constatând că nu este incident art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. şi că motivele invocate de recurent sunt nefondate, Înalta Curte va respinge, recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de S.C. A. S.R.L. împotriva încheierii din 25 februarie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 iulie 2020.