Inadmissible appeal against irrevocable administrative decision resolving judicial disciplinary complaint

Şedinţa publică din data de 9 ianuarie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal la data de17.03.2017, Reclamanţii A. şi B. au Solicitat, în Contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, anularea a rezoluţiei nr. x/2016 de la data de 16.06.2016 emisă de pârâtă.

În esenţă, în motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantele au arătat că rezoluţia din data de 16.06.2016 este lovită de nulitate absolută, în temeiul art. 178 alin. (1) C. proc. civ., întrucât a fost confirmată de inspectorul şef adjunct iar nu de inspectorul şef, aşa cum rezultă din dovada de comunicare a rezoluţiei întocmită la data de 21.06.2016.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 2783 din 3 iulie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamanţii A., şi B., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile atacate au formulat recurs reclamantii, criticile vizând cazurile prev. de art. 488 pct. 6,8 C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recuruslui ca inadmisibil.

II. Soluţia instanţei de recurs

1. Argumente de fapt şi de drept relevant

Examinând sentinţa atactă prin prisma criticilor incovocate în recurs, Înalta Curte constat că rcursul este inadmisibil, având în vedere următoarele considerente:

Analizând, cu prioritate, regularitatea recursului de faţă, în sensul art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că, în şedinţa Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din data de 9 octombrie 2017, în unanimitate, a fost adoptată soluţia de unificare a practicii în sensul că, în ipoteza în care contestaţia formulată împotriva rezoluţiei de clasare a sesizării pronunţată de Consiliul Superior al Magistraturii-Direcţia de Inspecţie Judiciară în temeiul dispoziţiilor art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, a fost soluţionată pe fond de prima instanţă prin prisma dispoziţiilor de procedură din Legea nr. 317/2004, recursul este inadmisibil.

Din actele dosarului rezultă că prin rezoluţia nr. x/2016 din data de 16.06.2016, inspectorul judiciar a dispus clasarea sesizării formulate de reclamantele A. şi B., întrucât a constatat că verificările efectuate nu au relevat existenţa unor indicii privind exercitarea necorespunzătoare a atribuţiilor de către inspectorii judiciari învestiţi cu soluţionarea lucrării nr. x/2015.

Rezoluţia de clasare a fost comunicată celor două reclamante printr-o adresă semnată de inspectorul şef adjunct cf. art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004.

Înalta Curte reţine că, dispoziţiile art. 47 din Legea nr. 317/2004, prevăd următoarele:

"Art. 47. - (1) În cazul în care sesizarea s-a făcut potrivit art. 45 alin. (2), inspectorul judiciar poate dispune, prin rezoluţie scrisă şi motivată:

a) admiterea sesizării, prin exercitarea acţiunii disciplinare şi sesizarea secţiei corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii;

b) clasarea sesizării, în cazul în care aceasta nu este semnată, nu conţine datele de identificare ale autorului sau indicii cu privire la identificarea situaţiei de fapt care a determinat sesizarea, precum şi în cazul prevăzut la art. 45 alin. (4) lit. b); rezoluţia de clasare este definitivă;

c) respingerea sesizării, în cazul în care se constată, în urma efectuării cercetării disciplinare, că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru exercitarea acţiunii.

(2) În cazul prevăzut la alin. (1) lit. b), se poate face o nouă sesizare, cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege.

(3) Rezoluţia inspectorului judiciar este supusă confirmării inspectorului-şef. Inspectorul-şef poate dispune completarea cercetării disciplinare de către inspectorul judiciar. Completarea se efectuează de către inspectorul judiciar în termen de cel mult 30 de zile de la data când a fost dispusă de către inspectorul-şef.

(4) Rezoluţia inspectorului judiciar poate fi infirmată de inspectorul-şef, în scris şi motivat, acesta putând dispune, prin rezoluţie scrisă şi motivată, una din soluţiile prevăzute la alin. (1) lit. a) sau c).

(5) Rezoluţia de respingere a sesizării prevăzută la alin. (1) lit. c) şi alin. (4) poate fi contestată de persoana care a formulat sesizarea la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, în termen de 15 zile de la comunicare, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile.

(6) Soluţiile pe care le poate pronunţa secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti sunt:

a) respingerea contestaţiei;

b) admiterea contestaţiei şi desfiinţarea rezoluţiei inspectorului judiciar sau, după caz, a inspectorului-şef şi trimiterea dosarului pentru continuarea procedurii disciplinare.

(7) Hotărârea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti este irevocabilă."

Astfel, faţă de soluţia de principiu adoptată, de aplicare prin analogie a prevederilor legale sus-enunţate, şi faţă de dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu dispoziţiile art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, se constată că sentinţa nr. 2783 din 3 iulie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin care prima instanţă a soluţionat pe fond contestaţia formulată de reclamantele A. şi B. împotriva Rezoluţiei nr. x/2016 din data de 16.06.2016 emise de Inspecţia Judiciară, prin care s-a dispus clasarea sesizării acestora, este definitivă (irevocabilă, în formularea Legii nr. 314/2004).

Potrivit art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile exprese prevăzute de lege".

Prevederile art. 634 alin. (1) din C. proc. civ. arată că sunt hotărâri definitive "hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului".

În cauză, recurenta a formulat recurs împotriva unei hotărâri care, faţă de aplicarea dispoziţiilor anterior reţinute, este definitivă.

Prin urmare, instanţa de control judiciar constată că este inadmisibilă prezenta cale de atac exercitată împotriva unei sentinţe atacate, care nu face parte din categoria celor supuse recursului, aceasta având caracter definitiv.

2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantele A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 2783 din 3 iulie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil. Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 ianuarie 2020.