Lawfulness of immediate substitution of doctoral title allowance with fixed indemnity under Law No. 153/2017
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as unfounded, upholding the lower court’s decision and allowing the Ministry of Public Prosecution to prevail. The dispute concerned a claim by a prosecutor to annul an administrative order that replaced his previous "PhD title allowance" with a new fixed monthly allowance, arguing that the transition period of Law No. 153/2017 allowed for the continued payment of the old allowance until full implementation in 2022. The Court determined that the appeal was meritless, holding that the specific provisions of Law No. 153/2017 were imperative and effective immediately upon entry into force on July 1, 2017, rather than being subject to the phased implementation regime applicable only to base salaries. Consequently, the annulment of the previous allowance and the substitution with the new statutory indemnity were deemed lawful, and the contested order was affirmed.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 39 din Legea nr. 153/2017, art. 30 din Legea nr. 153/2017, art. 39 alin. (3) din Legea nr. 153/2017, art. 496 alin. (1) din C. proc. civ; Lawfulness of immediate substitution of doctoral title allowance with fixed indemnity under Law No. 153/2017: The dispute concerned a claim by a prosecutor to annul an administrative order that replaced his previous "PhD title allowance" with a new fixed monthly allowance, arguing that the transition period of Law No. 153/2017 allowed for the continued payment of the old allowance until full implementation in 2022. The Court determined that the appeal was meritless, holding that the specific provisions of Law No. 153/2017 were imperative and effective immediately upon entry into force on July 1, 2017, rather than being subject to the phased implementation regime applicable only to base salaries. Consequently, the annulment of the previous allowance and the substitution with the new statutory indemnity were deemed lawful, and the contested order was affirmed.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the dispositive for the decision to dismiss the appeal as unfounded.
Full text
Şedinţa publică din data de 23 iulie 2020
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
Cererea de chemare în judecată
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a solicitat următoarele:
- anularea în parte a Ordinului nr. 2271, emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la data de 04.08.2017;
- obligarea pârâtului la plata aceluiaşi spor pentru titlul ştiinţific de doctor (de care a beneficiat până la intrarea în vigoare a Legii nr. 153/2017), începând cu data de 1 iulie 2017 până la aplicarea integrală a Legii nr. 153/2017.
Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa nr. 418 din 6 februarie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Cererea de recurs.
Împotriva sentinţei nr. 418 din 6 februarie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A., invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, prima instanţă a reţinut, în mod eronat că, art. 39 din Legea nr. 153/2017 nu prevede aplicarea etapizată cu privire la sporul pentru titlul ştiinţific de doctor, ci doar referitor la salariul de bază, iar art. 38 alin. (2) din aceeaşi lege nu se aplică acestui spor, întrucât are reglementări speciale în cuprinsul legii menţionate, ce trebuie aplicate cu prioritate, potrivit principiului specialul derogă de la general.
Observă recurentul că art. 30 din Legea nr. 153/2017 se referă la aplicarea tranzitorie a dispoziţiilor sale, în mod special la aplicarea integrală, care se va realiza în anul 2022. Prin urmare, dispoziţiile art. 39 alin. (3) din Legea nr. 153/2017 devin incidente doar la aplicarea integrală a acestei legi, aşa cum se prevede în primul alineat.
Soluţia instanţei de recurs
Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenta-reclamantă, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Recurentul-reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o acţiune prin care a solicitat anulare a Ordinului Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nr. 2271 din 4 august 2017, prin care i s-a înlăturat/micşorat sporul pentru titlul ştiinţific de doctor, în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 153/2017.
Potrivit dispoziţiilor legale prevăzute de art. 14 alin. (1), art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (3) din partea generală a Legii nr. 153/2017, forma în vigoare în perioada supusă analizei, art. 14 alin. (1) Personalul care deţine titlul ştiinţific de doctor beneficiază de o indemnizaţie lunară pentru titlul ştiinţific de doctor în cuantum de 50% din nivelul salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată, dacă îşi desfăşoară activitatea în domeniul pentru care deţine titlul. Cuantumul salarial al acestei indemnizaţii nu se ia în calcul la determinarea limitei sporurilor, compensaţiilor, primelor, premiilor şi indemnizaţiilor prevăzută la art. 25; art. 38 alin. (1) prevederile prezentei legi se aplică etapizat, începând cu data de 1 iulie 2017, art. 39 alin. (3) sporul pentru titlul ştiinţific de doctor, acordat ca sumă compensatorie sau ca spor la salariul de bază, solda de funcţie/salariul de funcţie, indemnizaţia de încadrare, după caz, de la data aplicării prevederilor prezentei legi nu se mai acordă, personalul care deţine titlul ştiinţific de doctor, indiferent de data obţinerii acestuia, beneficiind de prevederile art. 14."
Prin urmare, dispoziţiile legale referitoare la modul de acordare a sporului pentru titlul ştiinţific de doctor se aplică începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 153/2017, respectiv 1.07.2017.
În acord cu argumentele reţinute de instanţa de fond, sporul pentru titlul ştiinţific de doctor, acordat ca sumă compensatorie sau ca spor la salariul de bază, nu se mai acordă. Totodată, personalul care deţine titlul ştiinţific de doctor, indiferent de data obţinerii acestuia, beneficiază de prevederile art. 14, respectiv, beneficiază de o indemnizaţie lunară pentru titlul ştiinţific de doctor în cuantum de 50% din nivelul salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată, dacă îşi desfăşoară activitatea în domeniul pentru care deţine titlul; ambele prevederi legale urmează să se aplice de la data de 1 iulie 2017, respectiv, data intrării în vigoare a Legii nr. 153/2017.
Astfel, se constată caracterul imperativ al acestor prevederi legale, observând că art. 39 din actul normativ menţionat nu prevede aplicarea etapizată cu privire la sporul pentru titlul ştiinţific de doctor, ci doar cu privire la salariul de bază.
În acest context, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond, Ordinul nr. 2271 din 4.08.2017 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fort emis în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
Prin urmare, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentului-reclamant sunt neîntemeiate în raport de motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi vor fi respinse.
Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de A. împotriva sentinţei nr. 418 din 6 februarie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 iulie 2020.