Transferability of water management permits upon corporate division and legality of permit withdrawal following annulment of environmental approval

Şedinţa publică din data de 17 iunie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin acţiunea înregistrata la Curtea de Apel Alba Iulia, sub dosar nr. x/2018, reclamantele S.C. A. S.R.L. şi S.C. B. S.R.L. au solicitat în contradictoriu cu pârâţii Administraţia Naţională Apele Române, Directorul General al Administraţiei Naţionale Apele Române, Administraţia Bazinală de Apă Mureş ca prin hotărâre judecătorească să se dispună:

- anularea deciziilor emise de Directorul general al Administraţiei Naţionale "Apele Române", respectiv:

Decizia nr. 347/07.06.2018, prin care s-a decis, începând cu data emiterii ei, retragerea Avizului de Gospodărire a apelor nr. 63/17.04.2013, modificator al avizului nr. x/04.02.2013, privind "Amenajare Hidroenergetică de mică putere pe Râul Alb Tronson I- amonte", Coroeşti, comuna Sălaşul de Sus, jud. HD, emis de Administraţia de Apă Mureş în favoarea S.C. A. S.R.L.;

Decizia nr. 348/07.06.2018 emisă de Directorul General al Administraţiei Naţionale "Apele Române", prin care s-a decis, începând cu data emiterii ei, retragerea Avizului de Gospodărire a Apelor nr. 12/06.02.2013, privind "Amenajare Hidroenergetică de mică putere pe Râul Alb - Tronson II- Aval", extravilan localitatea Coroeşti, comuna Sălaşul de Sus, jud. HD, emis de Administraţia Bazinală de Apă Mureş în favoarea S.C. A. S.R.L.;

- obligarea celor trei pârâţi la transferarea celor două avize de gospodărire a apelor menţionate mai sus, în favoarea S.C. B. S.R.L.;

- anularea măsurii de executare a garanţiilor financiare pentru blocare amplasament în sumă totală de 116,970 euro depuse conform Ordinului M.M.P. nr. 890/2011; de S.C. A. S.R.L. la dispoziţia Administraţiei Naţionale Apele Române pentru următoarele două contracte de închiriere încheiate de aceasta:

- Contractul de închiriere nr. x/2012, pentru care garanţia financiară pentru blocare amplasament este de 66.970 euro, echivalentul a 302.155 RON;

- Contractul de închiriere nr. x, pentru care garanţia financiară pentru blocare amplasament este de 50.000 euro, echivalentul a 225.955 RON;

- aceste garanţii financiare, pentru blocare amplasament să fie preluate de către S.C. B. S.R.L. .

- cu cheltuieli de judecată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 115 din 6 mai 2019, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

- A respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Administraţia Bazinală de Apă Mureş invocată prin întâmpinare;

- A admis în parte acţiunea formulată de reclamantele S.C. A. S.R.L., înmatriculată la ORC sub nr. x/2012,CUI x, reprezentată legal prin lichidator judiciar C., str. x, jud. Caraş Severin şi S.C. B. S.R.L., înmatriculată la ORC sub nr. x/2014,CUI x, în contradictoriu cu pârâţii Administraţia Naţională Apele Române, Directorul General al Administraţiei Naţionale Apele Române, Administraţia Bazinală de Apă Mureş, şi, în consecinţă:

- A anulat Deciziile 347 din 7.06.2018 şi 348 din 7.06.2018 emise de Directorul General al Administraţiei Naţionale Apele Române;

- A obligat pârâţii la transferarea Avizului de gospodărire a apelor nr. 63/17.04.2013, modificator al avizului nr. x/04.02.2013, privind "Amenajare hidroenergetică de mică putere pe Râul Alb Tronson 1- amonte, Coroieşti, comuna Sălaşul de Sus, judeţul Hunedoara, emis de Administraţia Bazinală de Apă Mureş şi Avizului de gospodărire a apelor nr. 12/6.02.2013 privind "Amenajare hidroenergetică de mică putere pe Râul Alb Tronson II - aval, extravilan localitate Coroieşti, comuna Sălaşul de Sus, judeţul Hunedoara, emis de Administraţia Bazinală de Apă Mureş în favoarea S.C. B. S.R.L.;

- A dispus ca garanţiile financiare pentru blocare amplasament în sumă totală de 116970 euro depuse de S.C. A. S.R.L. la dispoziţia Administraţiei Naţionale Apele Române pentru contractele de închiriere nr. x/2012 şi y/2012 să fie preluate de către S.C. B. S.R.L.;

- A respins capătul de cerere privind anularea măsurii de executare a garanţiilor financiare pentru blocare amplasament;

- A obligat pârâţii să plătească în favoarea reclamantei S.C. A. S.R.L. suma de 150 RON şi în favoarea reclamantei S.C. B. S.R.L. suma de 320 RON, cu titlu cheltuieli de judecată reprezentând taxă timbru.

3. Cererile de recurs:

3.1 Recursul pârâtei Administraţia Naţională "Apele Române" Administraţia Bazinală de Apă Mureş:

Pârâta a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) punctele 6 teza I şi 8 C. proc. civ.

Se susţine că în faţa instanţei de fond a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.B.A. Mureş, faţă de petitul I, respectiv cel de anulare a deciziei nr. 347/2018 şi a deciziei nr. 348/2018, ambele acte emise Administraţia Naţională "Apele Române", excepţie pe care instanţa de fond a respins-o, în mod nelegal.

Instanţa de fond a avut în vedere la momentul respingerii excepţiei faptul că A.N.A R. este o regie autonomă de interes public naţional şi că A.B.A. Mureş nu este un terţ faţă de aceasta, subordonarea dându-i calitate procesuală pasivă. În acest sens, apreciază că respingerea excepţiei, având în vedere argumentele instanţei de fond, nu are niciun temei legal.

În primul rând, instanţa de fond nu a făcut altceva decât să preia argumentele pârâtei - intimate referitoare la statutul A.N.A.R, care sunt fundamental greşite, fără nici măcar să verifice dacă acestea se susţin. Astfel, instanţa de fond a reţinut că A.N.A.R. este o regie autonomă de interes public naţional. Însă, A.N.A.R. nu este o regie autonomă, ci este o instituţie publică de interes naţional, conform art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 107/2002 privind înfiinţarea Administraţiei Naţionale Apele Române.

În al doilea rând, instanţa de fond a atribuit Administraţiei Bazinale de Apă Mureş calitate procesuală pasivă, în temeiul subordonării faţă de A.N.A.R. şi a faptului că propunerea de retragere a avizului i-a aparţinut. Şi aceste argumente sunt total greşite, neavând nicio susţinere legală. Astfel, indică faptul că dispoziţiile Legii nr. 554/2004 fac vorbire despre emitentul actului contestat, la fel cum prevederile art. 4 alin. (5) din Anex 12 a Ordinului nr. 15/2006 fac vorbire despre Administraţia Naţională "Apele Române", ca fiind entitatea care are obligaţia să retragă autorizaţia de gospodărire a apelor.

Pentru aceste considerente, apreciază că, nefiind emitentă a actului atacat, nu are calitate procesuală pasivă în raport de primul capăt de cerere al acţiunii şi nu poate sta în judecată în calitate de pârât pe acest petit.

În subsidiar, în ipoteza respingerii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, solicită admiterea recursului, raportat la motivele de casare ce vizează fondul cererii de chemare în judecată.

Se susţine în primul rând că hotărârea pronunţată nu este motivată, întrucât considerentele sunt generale, instanţa de fond rezumându-se la a afirma aspecte generale, fără a indica practic motivele pentru care se impune anularea actelor administrative contestate.

Astfel, singurul aspect pentru care s-a apreciat că se impune anularea deciziilor de retragere a avizelor îl constituie semnarea actelor adiţionale la contractele de închiriere. Or, acest fapt echivalează cu o nemotivare, întrucât este inacceptabil să se dispună anularea unor acte administrative într-o singură frază, iar acest aspect atrage incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se arată că instanţa de fond a apreciat că se impune anularea deciziilor atacate, deoarece de vreme ce autoritatea pârâtă a înţeles să perfecteze acte adiţionale la contractele de închiriere, rezultă că aceasta a înţeles să continue raporturile juridice cu reclamanta.

În acest context, recurenta indică prevederile art. 4 alin. (4) teza I din Anexa 2 din Ordinul 15/2006, potrivit cărora retragerea avizului de gospodărire a apelor se face şi în cazul în care pe parcursul execuţiei lucrărilor de investiţii, autoritatea de gospodărire a apelor constată că nu se respectă prevederile din aviz, în baza unui proces-verbal de constatare. Pe de altă parte, potrivit clauzelor contractului de locaţiune, retragerea avizului de gospodărire a apelor nu constituie motiv de încetare a contractului.

Ca atare, în lipsa acordului părţilor de încetare a contractului de închiriere, acesta nu putea fi lipsit de efecte, iar, în acest context, un eventual refuz din partea recurentei de semnare a actelor adiţionale nu avea un temei legal.

Relevantă în cauză este şi împrejurarea că semnarea actelor adiţionale a avut loc ulterior retragerii avizelor de gospodărire a apelor. Mai menţionează faptul că avizul de gospodărire a apelor reprezintă actul administrativ prin care se promovează şi se execută o lucrare care se construieşte pe ape sau are legătură cu apele (art. 50 din Legea apelor nr. 107/1996), iar contractul de închiriere are ca obiect folosinţa unui bun public aflat în administrarea ANAR, astfel că cele două acte au regimuri diferite de reglementare, încheiere, executare, modificare şi încetare.

În opinia recurentei, prima instanţă a adăugat la lege prin soluţia pronunţată, întrucât retragerea avizului de gospodărire a apelor se face în cazul în care pe parcursul execuţiei lucrărilor de investiţii, autoritatea de gospodărire a apelor constată că nu se respectă prevederile din aviz, în baza unui proces-verbal de constatare, acesta neputând fi menţinut când continuă relaţiile contractuale, aşa cum s-a stabilit în hotărâre.

Referitor la obligarea la transferul a avizelor de gospodărire a apelor, aceasta nu are niciun temei legal. In acest sens, recurenta arată că potrivit art. 11 din Ordinul nr. 980/2011, avizul de gospodărire a apelor obţinut pentru un amplasament nu este transferabil unui alt titular.

Instanţa de fond a reţinut că nu este incident acest text de lege, întrucât nu este vorba despre un transfer în termenii reţinuţi de legiuitor. Or, recurenta susţine că dacă s-ar agrea opinia instanţei de fond, înseamnă că s-ar da startul eludării dispoziţiilor legale. Cu alte cuvinte, prevalându-se de modalitatea divizării persoanei juridice, oricine va putea transfera avizul de gospodărire a apelor, neţinând cont de dispoziţiile imperative prohibitive prevăzute de Ordinul nr. 980/2011 cu privire la transferul avizului de gospodărire a apelor.

Mai mult, această interdicţie de transfer se justifică prin faptul că titularul avizului de gospodărire a apelor, anterior emiterii avizului, participă la o procedură de licitaţie publică, pentru atribuirea dreptului de folosinţă a bunurilor proprietate publică ocupate de componentele microhidrocentralei, în cadrul căreia este declarat eligibil pentru închiriere numai solicitanţii care prezintă soluţii tehnice prin care se exploatează cel puţin 70% din potenţialul hidroenergetic pe sectorul solicitat, stabilit pe bază studii de specialitate. Ca atare, toate actele generate de câştigarea licitaţiei, inclusiv avizul de gospodărire a apelor, cum este şi cazul de faţă, sunt intuitu personae.

3.2 Recursul pârâtei Administraţia Naţionala "Apele Romane" (A.N.A.R):

Sentinţa a fost criticată din perspectiva motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 3,6 şi 8 C. proc. civ.

Recurenta arată că încheierea din 11.02.2019 a instanţei de fond ar fi nelegală datorită faptului că recurenta-pârâta nu a invocat excepţia lipsei calităţii procesual pasive a A.N.A.R şi a directorului ei general, deci instanţa de fond s-a pronunţat asupra unei excepţii pe care pârâta nu a invocat-o.

Se susţine că deşi în cuprinsul întâmpinării au fost invocate excepţiile necompetenţei materiale şi funcţionale a Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia de contencios administrativ, precum si excepţia inadmisibilităţii (în cazul respingerii primei excepţii), pentru capetele III si IV de cerere, instanţa de fond a omis să pună în discuţie şi să se pronunţe cu privire la aceste excepţii.

Cu privire la excepţia necompetentei materiale si funcţionale a instanţei de fond, se arată că a dovedit faptul că executarea garanţiilor fusese realizată, conform normelor generale de drept în materie, astfel că cele doua capete de cerere au natura şi obiectul unei contestaţii la executarea silită. În aceste condiţii, în temeiul art. 651 si 714 C. proc. civ., coroborat cu art. 6 alin. (2) al Anexei aprobate prin Ordinul nr. 980/2011, în opinia recurentei, instanţa competenta ar trebui sa fie Judecătoria Sector 1 Bucureşti.

In măsura în care excepţia necompetenţei materiale şi funcţionale a instanţei de fond este respinsă, presupusa competenţă a instanţei de contencios atrage automat verificarea îndeplinirii condiţiei prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004, respectiv obligativitatea plângerii prealabile îndreptată împotriva emitentului actului prin care s-au executa garanţiile de blocare amplasament, respectiv ANAR. Prin urmare, în lipsa dovezilor privind sesizarea ANAR cu plângerea prealabilă, capetele de cerere 3 şi 4 sunt inadmisibile.

În continuare, recurenta a susţinut că hotărârea de fond privind anularea acestor acte administrative nu prezintă argumente, de formă sau de fond, capabile să dovedească nulitatea Deciziilor atacate.

În ciuda celor dispuse prin sentinţă, instanţa de fond nu argumentează care este motivul generator al presupusului abuz de drept amintit generic si general ca motiv al admiterii parţiale a acţiunii.

De asemenea, nu se prezintă şi nu se motivează în raport de ce anume norme instanţa de fond a apreciat ca "deciziile au fost emise ilegal, cu încălcarea limitelor conferite de lege autorităţii".

Pe de alta parte, este de remarcat ca reţinerile instanţei sunt contradictorii. Astfel, în sprijinul admiterii capetelor de cerere privind anularea deciziilor, instanţa constata ca nu ar exista dovezi conform cărora intimatele nu au respectat prevederile avizelor de gospodărire a apelor, sau acestea nu ar fi prezentate în cuprinsul actelor administrative atacate, după care instanţa reţine, în motivarea respingerii canatului 3 de cerere, ca situaţia de fapt aptă să producă efecte este nefinalizarea lucrărilor în termen, "singurul aspect care contează".

De asemenea, în deciziile atacate se face trimitere la Nota de constatare nr. x/2018, care prezintă faptul că lucrările au început în baza unor autorizaţii de construire care la momentul inspecţiei sunt expirate, că nu au fost solicitate alte autorizaţii şi ca APM Hunedoara a dispus încetarea derulării proiectului.

Cu privire la ultimul motiv de casare invocat, cel referitor la aplicarea sau interpretarea greşită a legii, recurenta susţine că intimaţii invocă doar faptul că nu ar avea nicio culpă în nefinalizarea proiectelor. Cu alte cuvinte, recunosc că nu au finalizat lucrările prin proces-verbal la terminarea lucrărilor la termenul prevăzut în autorizaţia de construire. Invocarea deciziei nr. 1728/17.11.2016. pronunţată de Curtea de Apel Alba-Iulia în ds. nr. 2552/97/2015, prin care s-a anulat Decizia etapei de încadrare nr. 1327/26.08.2013, revizuită în 11.09.2014, nu este de natură să suspende curgerea termenelor prevăzute în autorizaţia de construire, atâta timp cât nu s-a solicitat suspendarea acesteia până la momentul reluării proiectului. Cu alte cuvinte, în lipsa suspendării, a modificării sau prelungirii termenul de execuţie a lucrărilor menţionat în cuprinsul autorizaţiilor de construire, acesta curge, iar la momentul împlinirii nu se poate decât constata acest fapt.

În acest context, instanţa de fond face aplicarea greşită a art. 4 alin. (4) din Anexa 2 din Ordinul 15/2006, trecând actele emise de instituţie în sfera abuzului de drept şi eludând efectul legal dat de normele de drept material menţionate.

Or, procedura aprobată prin Ordinul 15/2006 presupune retragerea avizului de gospodărire a apelor, care se dispune în cazul în care pe parcursul execuţiei lucrărilor de investiţii, autoritatea constată că nu se respectă prevederile din aviz, în baza unui proces-verbal de constatare.

Totodată, susţine că emitentul D. avea obligaţia să înştiinţeze ANAR că investiţia nu a fost finalizată la termen, investitorul renunţând la execuţia lucrărilor, de vreme ce nu a mai solicitat nici reînnoirea autorizaţiei de construire şi nici emiterea unui nou aviz de gospodărire a apelor, care să prevadă continuarea investiţiei sau conservarea acesteia. Nota de constatare nu a fost contestată, ba mai mult a fost însuşită prin semnătură de reprezentanţii reclamantelor.

Prin urmare, recurenta apreciază că instanţa de fond a făcut aplicarea greşită a prevederilor legale când a statuat că se impune anularea celor două acte administrative.

Nu pot fi reţinute nici aprecierile privind legătura dintre contractul de locaţiune şi avizul de gospodărire a apelor, respectiv faptul ca adiţionarea contractelor de închiriere prin introducerea ca parte a noii entităţi rezultate in urma divizării ar însemna, de drept, şi menţinerea ca legale a avizelor de gospodărire a apelor.

Face precizarea că motivul retragerii avizului nu este o posibilă nederulare a contractelor de închiriere, ci motivul prezentat mai sus, pe larg, respectiv faptul ca lucrările nu au respectat obligaţiile din aviz, în speţă derularea acestora conform autorizaţiei de construire, cu atât mai mult cu cat D. a asigurat liniştita folosinţa a bunului.

4. Apărările formulate în cauză:

Intimatele S.C. B. S.R.L. şi S.C. A. S.R.L. au formulat întâmpinare împotriva ambelor recursuri, solicitând în principal respingerea acestora ca fiind tardiv formulate, iar în subsidiar ca nefondate.

Cu privire la aspectele procedurale referitoare la recursul ANAR, intimatele arată că recurenta ANAR a solicitat modificarea sentinţei pronunţate, ceea ce contravine dispoziţiilor art. 497 din C. proc. civ. care prevăd soluţiile pe care le poate pronunţa ÎCCJ în recurs. Pe de altă parte, nu a indicat care sunt motivele de recurs împotriva încheierii din data de 11.02.2019 şi care sunt cele împotriva sentinţei atacate, lăsând Înalta Curte şi părţile adverse să le deducă.

În legătură cu recursul declarat împotriva încheierii de şedinţă din data de 11.02.2019 invocă excepţia lipsei de interes a recurentei ANAR în formularea şi susţinerea acestuia.

Astfel, din moment ce recurenta susţine că nu a invocat excepţia lipsei calităţii procesual pasive, înseamnă implicit că şi-a recunoscut şi îşi recunoaşte în continuare calitatea procesual pasivă, situaţie în care solicitarea acesteia de schimbare a încheierii atacate în sensul înlăturării menţiunii Instanţei de fond de respingere a excepţiei lipsei calităţii sale procesual pasive (şi a Directorului) nu ar produce pentru ea nici un fel de consecinţe juridice.

Se mai precizează că prima instanţă s-a pronunţat în legătură cu necompetenţa materială invocată de recurenta pârâtă prin întâmpinare, iar susţinerile acesteia sunt nefondate.

Obiectul petitelor 3 şi 4 din acţiune nu îl constituie o contestaţie la executare şi nici o cerere de întoarcere a executării, aşa cum în mod greşit interpretează pârâta, care de altfel s-a şi contrazis singură, pentru că tot în legătură cu aceste petite a invocat şi excepţia inadmisibilităţii lor, motivat de faptul neparcurgerii procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ.

În fine, acest motiv de recurs este lipsit de interes în ceea ce priveşte punctul III din petit, care a fost respins de către instanţa de fond.

În legătură cu inadmisibilitatea se precizează că aceasta nu este tratată ca o excepţie de sine stătătoare, ci doar ca o simplă apărare, motiv pentru care instanţa de fond nu era ţinută să se pronunţe în mod distinct cu privire la aceasta, respectiv în sensul admiterii sau respingerii ei ca excepţie. Pe de altă parte, se arată că a fost formulată plângere prealabilă cu atât mai mult cu cât în răspunsul la plângerea prealabilă se face clar referire la aceste solicitări.

Mai mult, după semnarea actelor adiţionale nr. x/2018 la Contractele de închiriere nr. x/2012 şi y/2012 prin care calitatea de locatar a fost preluată de către S.C. B. S.R.L., a transmis iarăşi câte o cerere către ambele pârâte, solicitând din nou revocarea deciziilor de retragere a avizelor de gospodărire a apelor şi trecerea acestor avize, împreună cu garanţiile financiare pentru blocare amplasament aferente celor două contracte de închiriere, către S.C. B. S.R.L., respectiv pe numele acesteia.

De altfel, precizează că pentru punctele 3 şi 4 din acţiune nu era necesară parcurgerea procedurii prealabile, deoarece nu este vorba de un act administrativ emis de recurenta-pârâtă, ci doar de refuzul acesteia de a da curs solicitării de trecere pe numele noii locatare, a garanţiilor financiare pentru blocare amplasament consemnate de către prima locatară.

Cu privire la criticile formulate de recurenta D. faţă de soluţia instanţei de fond de respingere a excepţiei lipsei calităţii procesual pasive a acesteia, intimatele apreciază că acestea sunt nefondate.

Recurenta ocoleşte însă tocmai esenţa motivării soluţiei de respingere a excepţiei lipsei calităţii sale procesual pasive, respectiv faptul că instanţa de fond a reţinut că "pârâta Administraţia Bazinală de apă Mureş nu este un terţ faţă de ANAR, ci este una dintre cele 11 structuri în teritoriu ale acesteia, cele doua decizii atacate ale ANAR de revocare a avizelor de gospodărire a apelor fiind emise în baza propunerilor D. şi a notei de constatare încheiată de aceasta, context în care în prezentul dosar trebuiau să fie citate ambele în calitate de pârâte.

Referitor la motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., se menţionează că hotărârea cuprinde motivele pe care se sprijină, nefiind afectată valabilitatea acesteia sub acest aspect.

Intimatele susţin că au depus la dosarul cauzei decizia civilă nr. 1728/2016 a Curţii de apel Alba Iulia din care rezultă că singurul motiv pentru care a fost anulată decizia etapei de încadrare a fost acela că la data emiterii avizului din partea Parcului Naţional "Geoparcul Dinozaurilor Ţara Haţegului", (care constituie Sit Natura 2000), planul de management al Parcului nu a fost încă supus dezbaterii Consiliului ştiinţific şi Consiliului consultativ al Universităţii Bucureşti, aspect pe care nu aveau însă cum să îl cunoască atunci când au solicitat şi obţinut respectivul aviz.

Faţă de această apărare, în mod corect s-a constatat de către instanţa de fond că nu putea fi reţinută o culpă în acest sens, instanţa de fond lărgind însă mult sfera cercetării faţă de cele susţinute prin întâmpinări şt analizând absolut toate aspectele care din punct de vedere legal puteau prezenta importanţă în cauză, motivarea sentinţei contrazicând astfel total critici le care i se aduc de recurentă, respectiv că aceasta ar fi sumară şi contradictorie.

Apreciază că motivul de recurs privind greşita aplicare a art. 4 teza I din Anexa 2 din Ordinul 15/2016r trecând actele emise de ea în sfera abuzului de drept, este în mod evident nefondată.

Se arată că prin decizia civilă nr. 1728/17.11.2016 a Curţii de apel Alba Iulia a fost anulată, la solicitarea Federaţiei "Coaliţia Natura 2000", decizia etapei de încadrare, din motive independente de beneficiara acesteia S.C. A. S.R.L. şi neimputabile acesteia, iar ca urmare a pronunţării acestei decizii, APM Hunedoara i-a transmis Dispoziţia nr. 9871/21.11.2016 prin care a dispus încetarea desfăşurării Proiectului de Construire şi Exploatare Microhidrocentrale pe Râul Alb, atenţionând-o că orice act de continuare a executării se va include în sfera penală., situaţie în care S.C. A. S.R.L. a fost obligată să sisteze de îndată lucrările.

Intimatele mai precizează că în data de 23.10.2017 s-a hotărât divizarea parţială a acesteia prin transmiterea întregului Proiect de Construire şi Exploatare Microhidrocentrale pe Râul Alb, cu tot ce ţine de acesta, către S.C. B. S.R.L., însă pârâtele A.N.A.R şi D. nu au făcut opoziţie la această divizare, dar au refuzat să i se conformeze şi să facă transferurile necesare, şi doar după ce Curtea de apel Alba Iulia a constatat prin decizia civilă nr. 151/25.04.2018 legalitatea proiectului de divizare au fost transmise către S.C. B. S.R.L. prin Actele adiţionale nr. x Contractele de închiriere nr. x/2012 şi nr. y/2012 împreună cu garanţiile pentru bună execuţie aferente, refuzându-se însă, în mod cu totul nejustificat, operarea transferul avizelor de gospodărire a apelor şi a garanţiilor financiare pentru blocare amplasament.

Or, atât în nota de constatare la care se face trimitere în motivarea celor două decizii, cât şt în motivarea acestor decizii, nu se reţine că S.C. A. S.R.L. nu ar fi respectat prevederile din avizele de gospodărire a apelor care le-au fost retrase, reţinându-se doar că prin Adresa nr. x a APM Hunedoara s-a dispus sistarea de către reclamantă a lucrărilor la proiectul de construire microhidrocentrale pe Râul Alb, ca urmare a pronunţării Deciziei definitive nr. 1728/2016 a Curţii de apel Alba Iulia prin care s-a anulat decizia etapei de încadrare.

Ca urmare, pentru stabilirea unei conduite nelegale a autorităţii instanţa trebuie să examineze dacă există un dezechilibru între măsura dispusă şi situaţia care a determinat-o, iar măsura să nu fi fost necesară, (s-a încălcat principiul proporţionalităţii).

În opinia intimatelor, corect a reţinut prima instanţă că de vreme ce autoritatea pârâta a înţeles să perfecteze acte adiţionale la contractele de închiriere nr. x/2012 şi respectiv 15/M/2012, rezultă fără dubiu că aceasta a înţeles sa continue raporturile juridice cu reclamanta S.C. B. S.R.L. care se substituie astfel în drepturi şi obligaţii în locul reclamantei S.C. A. S.R.L..

Prin urmare, în mod nelegal au fost emise Deciziile 347 din 7.06.2013 şi 348 din 7.06.2018 de Directorul General al Administraţiei Naţionale Apele Române şi, de asemenea, în mod nelegal au fost anulate avizele de gospodărire a apelor eliberate în favoarea S.C. A. S.R.L. şi a fost respinsă solicitarea de aprobare a preluării de către S.C. B. S.R.L. a avizelor de gospodărire a apelor şi a celor două contracte de închiriere cu garanţiile aferente lor.

Astfel, nu poate fi reţinută apărarea pârâtelor că potrivit art. 11 din Ordinul nr. 980/2011 avizul de gospodărire a apelor nu este transferabil unui alt titular. Or, în prezenta cauză nu ne aflăm în cazul unui astfel de transfer prevăzut de art. 11 întrucât ne aflăm în cazul unei divizări parţiale a cărei legalitate a fost constată printr-o hotărâre judecătorească definitivă, iar transferarea avizelor a operat ope legis ca urmare a divizării constatată prin decizia 151 pronunţată de Curtea de apel Alba Iulia în data de 25.04.2018.

Anularea beneficiului unui act administrativ individual se poate face doar dacă beneficiarul nu respectă, cu vinovăţie ori din culpă prevederile lui, ceea ce nu s-a întâmplat însă în cazul de faţă, în care intimatele susţin că nu au absolut nicio culpa.

II. Soluţia instanţei de recurs

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Excepţiile tardivităţii celor două recursuri invocate de intimate vor fi respinse, întrucât ambele recursuri au fost formulate în termenul legal prevăzut de art. 485 C. proc. civ., raportat la prevederile art. 20 din Legea 554/2004.

Concret, recurentei ANAR i-a fost comunicată sentinţa la data de 22.07.2019 şi a declarat recursul în termen, la data de 07.08.2019 (acesta fiind înaintat cu plicul aflat la dosar recurs). Recurentei D. i-a fost comunicată sentinţa la data de 22.07.209 şi a declarat recursul în termen, la data de 05.08.2019 conform dovezii (plic) aflată la dosarul de recurs.

Cele două recursuri ale pârâtelor vor fi analizate împreună întrucât au acelaşi interes procesual şi conţin apărări comune şi similare.

Înalta Curte stabileşte cu prioritate faptul că motivele de casare incidente, în raport de criticile formulate, se încadrează la prevederile art. 488 alin. (1) pct. 3 când hotărârea a fost dată cu încălcarea competenţei de ordine publică a altei instanţe, invocată în condiţiile legii, pct. 6 când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, sau când cuprinde motive contradictorii sau străine de natura cauzei şi pct. 8 când au fost încălcate sau aplicate greşit normele de drept material.

Recursul declarat de pârâta ANAR împotriva încheierii de şedinţă din data de 11.02.2019 va fi respins ca nefondat. Recurenta invocă faptul că deşi din motivarea sentinţei rezultă că instanţa de fond s-ar fi pronunţat prin respectiva încheiere de şedinţă asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Administraţia Naţională Apele Române şi Directorul General al Administraţiei Naţionale Apele Române, totuşi o atare excepţie nu a fost invocată şi susţinută în cauză de această parte.

Verificând încheierea de şedinţă atacată, se constată că, deşi instanţa de fond s-a pronunţat asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive cu privire la pârâta ANAR şi Directorul general al ANAR cu toate că această excepţie procesuală nu fusese invocată pe calea întâmpinărilor, totuşi acest aspect nu poate atrage nelegalitatea hotărârii pronunţate, nefiind produsă nicio vătămare părţii vizate.

În primul rând sentinţa a fost criticată din perspectiva lipsei de competenţă a instanţei pentru soluţionarea capetelor de cerere 3 şi 4 din acţiunea introductivă.

Cu privire la acest aspect, Înalta Curte reţine că, în ciuda celor susţinute de recurenta ANAR, prima instanţă s-a pronunţat pe excepţia invocată, constatându-şi competenţa, atât materială cât şi teritorială pentru soluţionarea cauzei, după ce, în prealabil, a pus în discuţia părţilor această excepţie, aşa cum rezultă din conţinutul încheierii de şedinţă din data de 11.02.2019,

Pe de altă parte, excepţia nu este fondată întrucât potrivit prevederilor art. 123 C. proc. civ. cererile accesorii, adiţionale şi incidentale se judecă de instanţa competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competenţa exclusivă materială sau teritorială a altei instanţe judecătoreşti.

Ca atare, capetele 3 şi 4 de cerere din acţiunea introductivă de instanţă, care constau în solicitarea reclamantelor de anulare a măsurii de executare a garanţiilor financiare pentru blocare amplasament şi preluare a acestor garanţii de către S.C. B. S.R.L., reprezintă cereri accesorii solicitării principale de anulare a deciziilor de retragere a avizelor de gospodărire a apelor şi datorită cazului de prorogare legală de competenţă redat mai sus, au fost legal soluţionate de prima instanţă, căreia nu i se poate reproşa că a pronunţat o soluţie cu încălcarea competenţei materiale şi funcţionale.

Aşadar, cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. nu este fondat.

Cu privire la excepţia inadmisibilităţii invocată la fond de aceeaşi parte, cu referire la capetele de cerere 3 şi 4 din acţiune, Înalta Curte constată că, în fapt această excepţie nu a fost soluţionată de prima instanţă, întrucât a considerat că nu reprezintă o veritabilă excepţie procesuală, ci doar o apărare de fond, iar la soluţionarea pe fond a capătului de cerere nr. x nu a mai ajuns de vreme ce a constatat că este prematur formulat.

Recurenta D. a criticat hotărârea atacată sub aspectul greşitei soluţionări a excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive în legătură cu primul capăt de cerere al acţiunii, invocând că nu este emitentul deciziilor contestate.

În dezacord cu opinia recurentei, Înalta Curte apreciază că prima instanţă a statuat just că D., deşi nu este emitent al deciziilor de retragere a avizelor de gospodărire a apelor contestate, a avut totuşi un rol în revocarea acestora, întrucât măsura a fost adoptată pe baza propunerilor formulate de această structură teritorială şi, mai mult, a întocmit nota de constatare ce a stat la baza emiterii deciziilor.

Aşadar, calitatea procesuală a acestei pârâte, inclusiv pe primul capăt de cerere al acţiunii este pe deplin justificată, calitatea de pârât neputând fi, în mod facil, limitată doar la emitentul actului, ci la toate structurile care au coordonat măsurile presupus vătămătoare.

Ambele recurente au invocat motivul de casare prevăzut de pct. 6 al art. 488 C. proc. civ., care se referă la calitatea redactării hotărârii judecătoreşti şi mai precis la o lipsă a motivării sau la o motivare contradictorie sau străină de natura cauzei.

Acest caz de casare nu este incident în prezenta pricină, întrucât sentinţa atacată cuprinde motivele pe care se sprijină, raţionamentul instanţei care a condus, în mod logic, la soluţia pronunţată, dar şi răspunsul la toate apărările părţilor.

Astfel, deşi recurentele pârâte nu sunt de acord cu statuările instanţei, nu înseamnă că acestea lipsesc, sau că nu pot conferi justificare motivelor dezvoltate de judecător în considerarea soluţiei adoptate.

Nici susţinerea conform căreia considerentele sunt contradictorii nu poate fi primită întrucât soluţiile pe fiecare capăt de cerere au fost argumentate în raport de situaţia factuală ce a rezultat din probe, fără a fi infirmate statuări expuse anterior, aşa cum a susţinut recurenta ANAR.

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este însă fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Situaţia de fapt a fost corect dezlegată de prima instanţă în sensul că între S.C. A. S.R.L. şi Administraţia Naţională Apele Române - Administraţia Bazinală "Apele Române " Mureş s-a încheiat, în vederea realizării şi exploatării de obiective, de tip microhidrocentrale, contractul de închiriere nr. x/2012, având ca obiect suprafaţa de 98,80 mp albie minoră a râului Râul Alb tronson I amonte, pentru care s-a depus o garanţie de bună execuţie în cuantum de 30% din chiria datorată pentru fiecare an şi o garanţie financiară pentru blocare amplasament în sumă de 66.970 euro (302.155 RON) precum şi contractul de închiriere nr. x/2012, având ca obiect suprafaţa de 123,50 mp albie minoră a râului Râul Alb, tronson II aval, pentru care s-a depus o garanţie de bună execuţie în cuantum de 30% din chiria datorată pentru fiecare an şi o garanţie financiară pentru blocare amplasament, în sumă de 50.000 euro (225.955 RON).

Pentru realizarea acestui proiect de investiţii a fost emisă de către Agenţia pentru Protecţia Mediului Hunedoara Decizia etapei de încadrare nr. 1327/26.08.2013 (revizuită la data de 11.09.2014), în baza căreia au fost eliberate Autorizaţiile de construire nr. x/22.05.2014, nr. y/11.12.2013 şi nr. 85/21.11.2013.

În data de 14.04.2014 Federaţia "Coaliţia Natura 2000 Romania" a introdus împotriva S.C. A. S.R.L. şi a Agenţiei pentru Protecţia Mediului Hunedoara acţiunea în contencios administrativ care a făcut obiectul dosarului nr. x/2015 al Tribunalului Hunedoara solicitând anularea deciziei etapei de încadrare, acţiunea fiind respinsă de către Tribunalul Hunedoara prin sentinţa civilă nr. 1129/09.11.2015, însă prin Decizia nr. 1728/17.11.2016 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia s-a admis recursul şi s-a dispus anularea Deciziei etapei de încadrare nr. 1327/26.08.2013 revizuită la data de 11.09.2014.

Urmare pronunţării acestei decizii, Agenţia pentru Protecţia Mediului Hunedoara a transmis Dispoziţia nr. 9871/21.11.2016, prin care a dispus - încetarea desfăşurării proiectului "Construire şi exploatare microhidrocentrale pe Râul Alb", a menţionat că dispoziţia de încetare este executorie de drept, iar continuarea activităţii după această comunicare constituie infracţiune conform art. 98 alin. (4) din O.U.G. nr. 195/2005 privind protecţia mediului.

Prin Hotărârea AGA nr. 4/23.10.2017 s-a hotărât divizarea parţială a S.C. A. S.R.L., în sensul că o parte din patrimoniul societăţii, incluzând Proiectul de Construire şi Exploatare Microhidrocentrale, a fost desprinsă şi trecut la S.C. B. S.R.L..

Urmare a Proiectului de divizare, reclamanta a formulat către Administraţia Bazinală de Apă Mureş adresa cu nr. x/17.05.2018 prin care i-a solicitat acesteia preluarea contractelor de închiriere nr. x/2012 de către S.C. B. S.R.L., împreună cu garanţiile de bună execuţie şi cu garanţiile financiare pentru blocare amplasament.

Administraţia Bazinală de Apă Mureş a comunicat Adresa nr. x/18.05.2018 prin care a dispus demararea procedurii de executare a garanţiilor financiare pentru blocare amplasament în sumă totală de 116.970 euro.

Ulterior, Directorul General al Administraţiei Naţionale Apele Române a emis Deciziile nr. 347 şi 348/07.06.2018 prin care a decis retragerea avizelor de gospodărire a apelor, respectiv a Avizului nr. x/17.04.2013 modificator al avizului nr. x/04.02.2013, privind "Amenajare hidroenergetică de mică putere pe Râul Alb Tronson l-amonte" şi a Avizului nr. x/06.03.2013 privind "Amenajare hidroenergetică de mică putere pe Râul Alb-Tronson II Aval".

Aceste decizii au fost emise în baza unei adrese a pârâtei D. şi a unei note de constatare întocmită de aceeaşi pârâtă din care rezultă faptul că nu au fost demarate lucrările pentru realizarea proiectului, că autorizaţiile de construire au expirat, iar până la data controlului nu au fost solicitate alte autorizaţii.

Reclamanta a formulat plângere prealabilă şi împotriva Deciziilor nr. 347 şi 348/07.06.2018, solicitând A.N.A.R. revocarea lor şi a solicitat ca avizele de gospodărire a apelor împreună cu cele două contracte de închiriere (14M şi 15M/2012) şi garanţiile aferente acestora, să fie preluate în virtutea proiectului de divizare parţială a S.C. A. S.R.L., de către S.C. B. S.R.L..

Pârâta D. a răspuns plângerilor prealabile prin adresa nr. x/4.08.2018 . De asemenea, li s-a comunicat pentru semnare câte un Act adiţional nr. x/2018 la fiecare din cele două contracte de închiriere, în care la art. 1 menţiona că locatarul iniţial A. S.R.L. este înlocuit conform proiectului de divizare parţială cu B. S.R.L., iar la art. 2 s-a menţionat că garanţia de bună execuţie aferentă contractului se transferă de la A. S.R.L. la B. S.R.L..

La data de 2.08.2018 au fost încheiate cele două acte adiţionale cu nr. 2/2018 la Contractele de închiriere 14M şi 15M/2012. Acestea au fost înregistrate la D. sub nr. x şi y.

Acestui fapt (al încheierii actelor adiţionale), prima instanţă i-a atribuit consecinţa juridică a unei voinţe certe a autorităţii de a continua raporturile juridice cu reclamanta S.C. B. S.R.L. care se substituie astfel în drepturi şi obligaţii în locul reclamantei S.C. A. S.R.L..

În acest context, deciziile de retragere a avizelor de gospodărire a apelor au fost apreciate ca nelegale, constituind, în opinia primei instanţe dovada demersului nelegal şi a abuzului de drept al autorităţii.

Această concluzie nu poate fi confirmată de instanţa de control judiciar.

În primul rând, se constată că, potrivit succesiunii evenimentelor, aşa cum au fost redate mai sus, cele două acte adiţionale la contractele de închiriere au fost încheiate ulterior emiterii deciziilor de retragere a avizelor de gospodărire a apelor, astfel încât nu se poate constata nelegalitatea unui act administrativ pentru un fapt produs după adoptarea acestuia, neputându-se analiza legalitatea în raport de evenimente ulterioare emiterii lui.

În al doilea rând, nerespectarea termenelor şi a condiţiilor impuse prin cele două avize este un fapt necontestat. Aceste aspecte au fost menţionate în nota de constatare emisă de D. cu nr. x/18.05.2018 asumată de cele două intimate.

Astfel, acestea nu contestă că lucrările nu au fost realizate, însă susţin că nu au nicio culpă pentru stoparea proiectului. Totuşi, Înalta Curte observă că analiza culpei nu are nicio relevanţă şi nu poate influenţa soluţia în prezenta cauză.

Este evident că prin anularea definitivă în instanţă a deciziei etapei de încadrare, care a stat la baza încuviinţării proiectului de investiţii cât şi a emiterii celor două autorizaţii de construire, acesta nu mai poate fi realizat ştiut fiind că anularea unui act principal are ca efect nulitatea şi actelor subsecvente emise în baza lui (în speţă autorizaţiile de construire).

Ca atare, în lipsa autorizaţiilor de construire, a căror reînnoire a valabilităţii nici nu a mai fost solicitată de intimatele reclamante, proiectul nu poate fi realizat, construirea acestuia fiind, în acest moment stopată ca urmare a deciziei Curţii de Apel Alba, aşa cum s-a menţionat mai sus.

Or, în conformitate cu prevederile art. 50 din Legea apelor 107/1996 avizul de gospodărire a apelor se emite doar pentru promovarea şi executarea lucrărilor care se construiesc pe ape sau au legătură cu apele.

Inexistenţa unui proiect de investiţie sau nerealizarea lui, independent de culpa părţilor face inutil avizul de gospodărire a apelor, care este emis pentru o perioadă limitată de timp, presupune anumite condiţii şi termene ce trebuie respectate de destinatarul său.

Însă, la acest moment proiectul de investiţie în cauză nu poate fi reluat, întrucât ar presupune o încălcare gravă a dispoziţiilor definitive dispuse de Curtea de Apel Alba Iulia prin decizia definitivă nr. 1728/17.11.2016.

Cu alte cuvinte, faptul că autorităţile pârâte au încheiat acte adiţionale la contractele de închiriere şi au decis continuarea raporturilor juridice cu intimatele reclamante, nu poate avea drept consecinţă şi finalitate reluarea proiectului de investiţie pe Râul Alb, decât cu înfrângerea autorităţii de lucru judecat a deciziei de mai sus.

Nu în ultimul rând, potrivit art. 4 alin. (4) teza I din Anexa 2 din Ordinul 15/2006, retragerea avizului de gospodărire a apelor se face şi în cazul în care pe parcursul execuţiei lucrărilor de investiţii, autoritatea de gospodărire a apelor constată că nu se respectă prevederile din aviz, în baza unui proces-verbal de constatare.

Or, procesul-verbal de constatare întocmit în cauză de D. a stabilit că lucrările trebuiau finalizate până la data de 15.07.2017, că termenele pentru care au fost emise autorizaţiile de construire au expirat, iar până la data controlului nu au fost solicitate alte autorizaţii.

Aceste împrejurări faptice nu au fost contestate, singurul aspect pe care îl invocă intimatele reclamante fiind lipsa culpei lor în nerespectarea termenelor de mai sus, aspect care însă nu este de natură a atrage nelegalitatea măsurii de retragere a avizelor. Este relevant în acest sens că nu poate fi reţinută nici o culpă a autorităţii, fiind vorba doar de punerea în executare a unei hotărâri judecătoreşti definitive, ale cărei efecte în ordinea juridică, nu pot fi ignorate.

Pe cale de consecinţă, greşit a interpretat instanţa fondului că au fost nelegal retrase avizele de gospodărire a apelor eliberate în favoarea S.C. A. S.R.L., în realitate neexistând motive de nelegalitate ale deciziilor menţionate mai sus.

Nu în ultimul rând, cu privire la nelegal respingere a solicitării de aprobare a preluării de către S.C. B. S.R.L. a avizelor de gospodărire a apelor şi a celor două contracte de închiriere cu garanţiile aferente lor, se observă că prima instanţă a interpretat greşit prevederile art. 11 din Ordinul nr. 980/2011 potrivit cărora avizul de gospodărire a apelor nu este transferabil unui alt titular.

Opina conform căreia în prezenta cauză nu ne aflăm în cazul de "transfer, prevăzut de art. 11 a operat o divizare parţială a cărei legalitate a fost constatată printr-o hotărâre judecătorească definitivă, nu este aptă să formeze convingerea instanţei de control judiciar asupra nelegalităţii măsurii.

Este cert că legiuitorul atunci când a instituit interdicţia menţionată în textul de lege citat nu a făcut nicio distincţie în legătură cu modalitatea în care operează acest transfer. Or, avizul de gospodărire a apelor se emite în baza unor proceduri stricte şi atent elaborate de legiuitor şi care se acordă intuitu personae, raportat la modul în care condiţiile prevăzute de lege sunt îndeplinite de destinatar. Apariţia unei alte entităţi juridice ca urmare a unei divizări de patrimoniu nu presupune împrejurarea că automat noua entitate îndeplineşte condiţiile legale pentru beneficiul unui atare aviz, astfel că interdicţia este deplin justificată şi operează şi în cazul din speţă.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru toate aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 din Legea 554/2004 se va dispune admiterea recursurilor, cu consecinţa casării în parte a sentinţei şi în rejudecare respingerii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată. Se vor menţine dispoziţiile privind respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei D..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţiile tardivităţii recursurilor, invocate de intimatele-reclamante S.C. B. S.R.L. şi S.C. A. S.R.L..

Respinge recursul formulat de pârâta Administraţia Naţională Apele Române împotriva încheierii din 11.02.2019 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Admite recursurile formulate de pârâtele Administraţia Naţională Apele Române şi Administraţia Bazinală de Apă Mureş împotriva sentinţei civile nr. 115 din 6 mai 2019 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa recurată şi, în rejudecare, respinge în totalitate acţiunea ca neîntemeiată.

Menţine dispoziţiile instanţei de fond cu privire la respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Administraţia Bazinală de Apă Mureş.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 17 iunie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.