Revocation of forest exploitation certification for failure to request re-attestation after specialist staff changes
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appeal of the Ministry of Waters and Forests - Commission for the Certification of Economic Operators, partially quashed the first-instance decision, and dismissed the plaintiff company's lawsuit, thereby upholding the administrative act that revoked the company's forest exploitation certificate. The dispute arose when the company challenged the 2017 revocation of its certification, arguing that the authority had incorrectly applied the law and that the company met the staffing requirements through a newly hired technician, whereas the revocation was based on the company's failure to fulfill the statutory obligation to request recertification following the departure of its specialist staff. The court ruled that the first instance erred in interpreting the Ministerial Order No. 1330/2015, specifically Articles 12, 14, 18, 19, and 23, holding that the failure to request recertification when conditions changed legally triggers the revocation of the certificate as a sanction, and that the company lacked the required specialist personnel to justify the exploitation volume during the relevant period.
Legislator headnote
AI generatedart. 493 C. proc. civ, art. 493 din C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ, art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 483 alin. (3) din C. proc. civ; Revocation of forest exploitation certification for failure to request re-attestation after specialist staff changes: The dispute arose when the company challenged the 2017 revocation of its certification, arguing that the authority had incorrectly applied the law and that the company met the staffing requirements through a newly hired technician, whereas the revocation was based on the company's failure to fulfill the statutory obligation to request recertification following the departure of its specialist staff. The court ruled that the first instance erred in interpreting the Ministerial Order No. 1330/2015, specifically Articles 12, 14, 18, 19, and 23, holding that the failure to request recertification when conditions changed legally triggers the revocation of the certificate as a sanction, and that the company lacked the required specialist personnel to justify the exploitation volume during the relevant period.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis for the court's decision to admit the appeal and dismiss the initial action in the administrative contentious procedure.
Procedural basis for quashing the first-instance decision due to the incorrect application of material law and rejudging the case on the merits.
Full text
Şedinţa publică din data de 27 ianuarie 2021
Deliberând asupra prezentei cauze, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:
I. Procedura în faţa primei instanţe
1. Cadrul procesual
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 20.11.2017, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Apelor şi Pădurilor - Comisia de atestare a operatorilor economici pentru activitatea de exploatare forestieră şi Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Ialomiţa, anularea actului/deciziei din data de 5.07.2017 de retragere a atestatului de exploatare forestieră seria x nr. x/25.08.2016, precum şi obligarea Comisiei de atestare a operatorilor economici la emiterea unui nou certificat de exploatare forestieră pentru reclamantă.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 3680 din 19 septembrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Ialomiţa invocată prin întâmpinare şi, în consecinţă, a respins cererea formulată în contradictoriu cu această parte ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A respins excepţia inadmisibilităţii şi excepţia prematurităţii cererii de chemare în judecată, invocate de pârâta Comisia de Atestare a Operatorilor Economici pentru Activitatea de Exploatare Forestieră prin întâmpinare, ca fiind neîntemeiate.
A admis, în parte, cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâta Comisia de atestare a operatorilor economici pentru activitatea de exploatare forestieră, sens în care a anulat adresa nr. x/5.07.2017 emisă de aceasta şi a respins capătul de cerere referitor la obligarea pârâtei la emiterea unui nou certificat de atestare, ca fiind neîntemeiat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a arătat că are în vedere dispoziţiile art. 12 din Ordinul Ministrului Mediului, Apelor şi Pădurilor nr. 1330/2015, care stabilesc că, în vederea atestării operatorilor care desfăşoară activitate de exploatare a masei lemnoase, este necesar a fi depuse anumite documente.
De asemenea, a invocat prevederile art. 14 din Ordinul nr. 1330/2015, care stabilesc criteriile de atestare pentru operatorii economici care desfăşoară activitatea de exploatare a masei lemnoase.
În ceea ce priveşte retragerea certificatelor de atestare, instanţa de fond a reţinut că aceasta poate interveni în cazurile prevăzute de art. 19 din Ordinul menţionat anterior.
Curtea de apel a apreciat neîntemeiată critica reclamantului referitoare la lipsa unor constatări sau a unei analize proprii ale emitentului actului contestat, reţinând că actul contestat conţine o minimă motivare în fapt şi în drept, suficientă pentru a stabili care este cazul incident, chiar dacă această motivare este prezentată prin raportare la un act emis de inspectoratul de poliţie care a constatat starea de fapt.
A mai apreciat că pârâtul a reţinut greşit ca fiind incident cazul de retragere a atestatului prevăzut de art. 19 alin. (1) lit. h) din Ordin, respectiv nedepunerea de documente clarificatoare în ceea ce priveşte condiţiile de atestare, deşi din cuprinsul corespondenţei purtate între reclamantă şi autorităţile competente rezultă că ceea ce i se impută reclamantei este neîndeplinirea cerinţei referitoare la existenţa personalului de specialitate pentru coordonarea tehnică a activităţii de exploatare forestieră.
În acest sens, a arătat că, având în vedere încetarea contractelor de muncă ale numiţilor B. şi C. (împrejurarea încetării raporturilor de muncă ale celor două persoane nefiind contestată în cauză şi rezultând din cuprinsul copiei de pe Registrul de salariaţi), reclamanta a invocat faptul că este îndeplinită în continuare condiţia legală, faţă de raportul de muncă existent cu numitul D., care are pregătirea de tehnician silvic exploatare.
Existenţa acestui raport de muncă a fost adus la cunoştinţa pârâtei, astfel cum rezultă din adresele schimbate între reclamantă şi autorităţile competente, administratorul societăţii prezentând fotocopii ale registrului de salariaţi, diploma de absolvire a numitului D. şi fotocopia atestatului, astfel cum rezultă din cuprinsul procesului-verbal încheiat la data de 4.07.2017. Chiar dacă aceste documente au fost prezentate Gărzii Forestiere şi nu Comisiei, curtea de apel a apreciat că rezultă cu claritate că documentele au fost depuse ca urmare a solicitărilor Comisiei de atestare a agenţilor economici, Garda Forestieră fiind abilitată de autoritatea pârâtă să desfăşoare cercetări sub aspectul îndeplinirii condiţiilor de atestare.
Este adevărat că art. 18 alin. (2) din acelaşi Ordin impune agentului economic obligaţia de a solicita reatestarea la schimbarea condiţiilor pentru care a fost atestat, astfel cum invocă pârâta, însă neîndeplinirea acestei obligaţii nu atrage, în lumina actului normativ aplicabil, retragerea atestatului. Dimpotrivă, astfel cum prevede art. 19 alin. (1) lit. h) din Ordin, procedura retragerii presupune ca agentului economic să i se pună în vedere să depună documente clarificatoare sub aspectul îndeplinirii condiţiilor, retragerea certificatului putând interveni în cazul în care acesta nu depune înscrisurile menţionate. Contrar susţinerilor pârâtei, comportamentul societăţii contrar art. 18 nu duce în mod implicit şi firesc la retragerea atestatului, ci abilitează doar instituţia să solicite documente pentru a se stabili dacă mai sunt îndeplinite cerinţele de atestare, doar în cazul în care aceste documente nu sunt prezentate intervenind sancţiunea retragerii. În cazul în care intenţia legiuitorului ar fi fost cea prezentată de pârâtă, curtea de apel a apreciat că ar fi fost necesar să se prevadă în mod expres că nerespectarea acestei obligaţii atrage retragerea atestatului.
Judecătorul fondului a apreciat neîntemeiată solicitarea reclamantei de obligare a pârâtei la eliberarea unui nou atestat, întrucât, prin anularea adresei de retragere a atestatului, reclamanta este repusă în situaţia anterioară, beneficiind în continuare de certificatul de atestare emis anterior.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva sentinţei civile nr. 3680 din 19 septembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a promovat recurs pârâta Comisia de Atestare a Operatorilor Economici pentru Activitatea de Exploatare Forestieră, pentru motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.
În motivarea cererii de recurs, a arătat în esenţă că hotărârea instanţei de fond este dată cu încălcarea următoarelor texte de lege:
- art. 12 din Ordinul nr. 1330/2015 - lit. f) situaţia privind asigurarea cu personal de specialitate pentru coordonarea tehnica a activităţii de exploatare forestiera, angajat pe durata nedeterminată, certificată sub semnătură şi ştampilă de reprezentantul legal al operatorului economic, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 4, copia contractului individual de muncă înregistrat în registrul de evidenţa al operatorului economic respectiv şi copie a registrului din care să rezulte angajarea personalului de specialitate. Instanţa nu a ţinut seama de faptul că un angajat şi-a încetat activitatea chiar in ziua primirii atestatului, iar altul a fost înlocuit atunci când s-a făcut controlul.
- art. 14 din Ordinul nr. 1330/2015 - Calculul capacităţii anuale de exploatare a masei lemnoase de către un operator economic se face în baza îndeplinirii cumulative a următoarelor criterii: a) încadrarea cu personal de specialitate, stabilindu-se o capacitate anuală de exploatare de 10.000 m3/an pentru un subinginer silvic, maistru în exploatări forestiere sau tehnician silvic, şi 15.000 m3/an pentru un inginer silvic. În mod greşit a reţinut instanţa de fond, peste textul de lege, că putea fi redusă de către recurentă cantitatea de exploatare, deşi o astfel de posibilitate poate fi analizata doar daca se depune cerere de reatestare de îndată ce au intervenit modificări, iar nu când deja intervine retragerea atestatului, această din urmă măsură constituind o sancţiune;.-art. 18 din Ordinul nr. 1330/2015 - pct. 2 Certificatele de atestare/reatestare prevăzute la alin. (1) au o valabilitate de 2 ani, cu obligaţia operatorului economic de a solicita reatestarea la schimbarea condiţiilor pentru care a fost atestat iniţial (cu argumentele de mai sus);
- art. 19 din Ordinul nr. 1330/2015, care prevede expres: "Certificatele de atestare/reatestare emise se retrag de către Comisie în una dintre următoarele situaţii: (…); lit. g) dacă operatorul economic nu şi-a îndeplinit obligaţia privind reatestarea ca urmare a schimbării condiţiilor în baza cărora a fost atestat iniţial";
- art. 23 din Ordinul nr. 1330/2015 - pct. 3 în situaţia în care dotările specifice şi încadrarea cu personal de specialitate nu concordă cu cele care au stat la baza atestării operatorilor economici, structurile teritoriale de specialitate ale autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură vor comunica această situaţie Comisiei, care ia măsura retragerii/suspendării, după caz, a certificatului de atestare/reatestare.
II. Procedura în faţa instanţei de recurs
Recursul fiind de competenţa Înaltei Curţi, a fost urmată iniţial procedura de filtrare prevăzută de art. 493 C. proc. civ. civilă.
Prin rezoluţia din 18 ianuarie 2018 a completului legal învestit cu soluţionarea dosarului, a fost fixat termen de judecată în şedinţă publică a recursului la data de 27 ianuarie 2021, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului pentru examinarea admisibilităţii recursului în complet de filtru, în condiţiile art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., faţă de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 (în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal).
Intimata-reclamantă A. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Între apărările expuse, intimata a susţinut, în principal, că în mod corect instanţa de fond a făcut interpretarea corectă a dispoziţiilor art. 12 şi art. 14 din Ordinul Ministrului Mediului, apelor si pădurilor nr. 1330/2015.
De asemenea, a arătat că societatea are ca obiect de activitate "exploatare forestieră", iar in anul 2017 a exploatat pe raza judeţului Ialomiţa, iar pentru că exista un interes local ca A. S.R.L. sa fie scoasă de pe piaţă, in cursul acelui an a primit mai multe amenzi contraventionale, pe care le-a contestat în justiţie, dar in luna iulie 2017 s-a încercat retragerea în mod nelegal a atestatului său de exploatare forestieră seria x nr. x/25.08.2016.
Legislaţia forestieră prezintă particularităţi prin modalitatea în care legiuitorul a înţeles să asigure trasabilitatea lemnului din momentul tăierii şi până la consumatorul final, astfel că prin mijloace electronice se cunoaşte permanent cantitatea şi locul de exploatare. In concret, A. S.R.L. este obligată să înregistreze în SUMAL (conform H.G nr. 470/2004) toate cantităţile exploatate, iar sistemul electronic emite un cod care permite supravegherea prin GPS a mijloacelor de transport încărcate cu lemn.
Întrucât nu s-a reuşit schimbarea calităţii societăţii sau a administratorului acesteia în cadrul dosarului penal nr. x/2016 instrumentat de IPJ Ialomiţa, s-a încercat sancţionarea contravenţională în mod nejustificat, pentru fapte inexistente şi chiar mai vechi de 3 ani, in paralel cu demersuri indirecte de retragere a atestatului de exploatare.
Societatea a formulat, la data de 26.07.2017, plângere prealabilă la autoritatea recurentă, solicitând anularea deciziei din 05.07.2017 (ce nu i-a fost comunicată până în prezent), neprimind însă răspuns la această plângere.
A precizat intimata că recurenta nu a efectuat cercetări proprii si nu a emis vreo decizie/act administrativ propriu care să conducă la retragerea certificatului de atestare.
La data de 4 iulie 2017, când administratorul său a fost convocat la Garda Forestieră Bucureşti, societatea îndeplinea toate condiţiile legale necesare atestării şi nu le-a fost comunicată vreo adresă din partea IPJ Ialomiţa prin care sa li se aducă la cunoştinţă existenta vreunei abateri sau a vreunei încălcări privind legislaţia de atestare.
IPJ Ialomiţa a ridicat fizic certificatul la data de 12.07.2017, in dosarul penal nr. x/2016, întrucât societatea a refuzat să îl predea Gărzii Forestiere.
Prin adresa nr. x/27.06.2017 emisa de către parata IPJ Ialomiţa, acesta a dispus ca recurenta Comisia de atestare să retragă certificatul de atestare, fără vreun temei legal care sa îl abiliteze în acest sens.
A mai precizat intimata că recurenta Comisia de atestare trebuia să efectueze verificări si constatări proprii, să emită o decizie proprie, în temeiul art. 12 si art. 14 din Ordinul Ministerului Mediului nr. 1330/2015, şi abia ulterior se putea dispune retragerea certificatului.
Recurenta pârâtă a depus răspuns la întâmpinare, prin care a arătat că apărările din cuprinsul întâmpinării sunt lipsite de temei şi străine de considerentele sentinţei recurate, în condiţiile în care partea nu a înţeles să formuleze recurs împotriva acestora din urmă.
În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.
III. Considerentele şi soluţia instanţei de recurs
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.
Reclamanta a supus controlului de legalitate al instanţei de contencios administrativ actul administrativ reprezentat de Decizia din 5.07.2017 de retragere a atestatului de exploatare forestieră seria x nr. x/25.08.2016.
Acţiunea sa a fost admisă, prima instanţă apreciind ca fiind netemeinic şi nelegal actul administrativ contestat.
Hotărârea instanţei de fond a fost recurată de pârâta Comisia de Atestare a Operatorilor Economici pentru Activitatea de Exploatare Forestieră.
III.1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Analizând criticile aduse sentinţei recurate, Înalta Curte apreciază, referitor la invocarea art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., că acest motiv de casare nu este incident în cauză, faţă de aspectele dezvoltate în cererea de recurs.
Astfel, dispoziţiile legale menţionate, raportate la cele ale art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., impun cerinţa ca hotărârea să cuprindă motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia şi cele pentru care s-au admis şi, respectiv, s-au înlăturat cererile părţilor.
Totodată, potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Europene pentru Drepturile Omului, un proces civil finalizat prin hotărârea care dezleagă fondul, cu garanţiile date de art. 6.1 din Convenţia Europeană privind Drepturile Omului include, printre altele, dreptul părţilor de a fi în mod real "ascultate" de către instanţa sesizată. Aceasta implică mai ales în sarcina instanţei obligaţia de a proceda la un examen efectiv, real şi consistent al mijloacelor, argumentelor şi elementelor de probă ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa în determinarea situaţiei de fapt (hotărârea din 28.04.2005 din Cauza Albina împotriva României, hotărârea din 15.03.2007 din Cauza Gheorghe împotriva României).
Tot în jurisprudenţa sa privind încălcările aduse art. 6 par. 1 din Convenţie, Curtea a statuat că, în general, instanţelor naţionale nu le incumbă o obligaţie de a furniza în motivările hotărârilor lor răspunsuri detaliate pentru fiecare argument ridicat de către părţile implicate in litigii (hotărârea din Cauza Van de Hurk împotriva Ţărilor de Jos, hotărârea din Cauza Perez împotriva Franţei).
Or, Înalta Curte constată că sentinţa recurată cuprinde argumentele pe care s-a întemeiat soluţia de admitere a cererii de chemare în judecată cu care a fost învestită curtea de apel, chiar dacă acestea sunt în parte similare cu susţinerile părţii adverse sau o nemulţumesc pe recurentă, nefiind identificate nici "motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei" pentru a se putea reţine incidenţa motivului de casare invocat.
Nu poate fi considerată o motivare contradictorie în sensul legii de procedură faptul că instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 12, art. 14 şi art. 18 din Ordinul nr. 1330/2015 în privinţa obligaţiilor care erau in sarcina agentului economic pentru a obţine atestatul de exploatare, însă cu toate acestea a reţinut că legiuitorul nu a prevăzut sancţiunea retragerii atestatului, deşi aceasta este expres prevăzută la art. 19 lit. g) coroborat cu art. 23 din acelaşi ordin, o astfel de critică putând fi circumscrisă tot motivului de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. ("hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material") .
Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. se reţine că acesta a fost invocat în principal prin raportare la prevederile Ordinului Ministrului Mediului, Apelor şi Pădurilor nr. 1330/2015.
Înalta Curte reaminteşte, cu prioritate, că recursul este o cale extraordinară de atac, prin care se urmăreşte, aşa cum se precizează în art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., să se supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
Înalta Curte nu împărtăşeşte considerentele instanţei de fond în sensul că neîndeplinirea obligaţiei prevăzute de art. 18 alin. (2) din Ordin, de a solicita reatestarea la schimbarea condiţiilor pentru care a fost atestat, nu atrage retragerea atestatului.
Din economia dispoziţiilor actului normativ în discuţie, rezultă cu claritate că voinţa legiuitorului secundar este aceea ca operatorul economic să îndeplinească pe toată durata atestării cerinţele legale în considerarea cărora i s-a eliberat atestatul. Prin urmare, dacă nu mai îndeplineşte întocmai cerinţele corespunzătoare atestatului deţinut şi nici nu a dat curs obligaţiei legale de a solicita reatestarea, este evident că restabilirea legalităţii are loc prin retragerea atestatului iniţial.
În acest sens, din probatoriul administrat în faţa instanţei de fond, Înalta Curte constată că, de altfel, încă de la momentul atestării, intimata reclamantă a exploatat masa lemnoasa cu încălcarea legii, neavând personalul de specialitate impus de lege pentru a acoperi volumul de masă prevăzut în certificatul de atestare.
Astfel, de la data de 21.02.2017 şi până la data de 05.07.2017, când i-a fost retras certificatul de atestare, societatea nu a avut nicio persoană angajată ca personal de specialitate.
Este incontestabil faptul că în ziua în care societatea a obţinut certificatul de atestare, numitul E. a încetat colaborarea cu A. S.R.L., fiind evident că a fost angajat pur formal, doar în vederea atestării.
Autoritatea recurentă a fost înştiinţată de situaţia de fapt referitoare la anjagatii A. S.R.L. la data de 27.06.2017 de către IPJ Ialomiţa, iar cu adresa nr. x/29.06.2017, a solicitat - conform art. 22 alin. (1) Ordinul nr. 1330/2015 raportat la art. 23 alin. (1) Ordinul nr. 1330/2015 - Gărzii Forestiere Bucureşti, ca organ competent, să efectueze verificări la societatea intimată cu privire la aspectele relevate de organele de cercetare penală.
Nu poate fi ignorat faptul că numitul D. a fost angajat abia la data de 30.06.2017, după ce administratorul A. S.R.L. a fost invitat la sediul Gărzii Forestiere pentru ziua de 04.07.2017, în încercarea de complinire a neîndeplinirii condiţiilor legale pentru atestare.
La data de 04.07.2017, administratorul A. S.R.L. s-a prezentat la Garda Forestiera Bucureşti unde s-au constatat neregularităţile anterior menţionate privind situaţia angajării personalului de specialitate, Garda Forestieră înaintând către subscrisa constatările sale in conformitate cu art. 23 alin. (3) Ordinul nr. 1330/2015.
La data de 05.07.2017, instituţia recurentă a emis decizia de retragere a certificatului de atestare, pe care a comunicat-o către IPJ Ialomiţa, Garda Forestieră şi societatea A. S.R.L., dispunând în mod legal, prin raportare la dispoziţiile art. 12, art. 14, art. 18, art. 19 si art. 23 din Ordinul nr. 1330/2015, predarea certificatului de atestare.
În mod eronat judecătorul fondului a considerat că autoritatea recurentă avea posibilitatea să procedeze la reatestarea intimatei reclamante, iar nu la retragerea certificatului de atestare, considerând şi decisivă această împrejurare.
Deşi a făcut referire expresă la prevederile art. 18 şi art. 19 din Ordin, instanţa de fond a făcut o greşită interpretare a acestora, considerând fără temei că autoritatea ar fi procedat nelegal.
Nu este în niciun fel imputabilă autorităţii recurente împrejurarea că intimata reclamantă nu a solicitat reatestarea, deşi cunoştea că nu mai întruneşte condiţiile aferente atestatului deţinut, întrucât autoritatea nu se putea autoînvesti cu procedura de reatestare, în timp ce intimata avea o obligaţie legală în acest sens.
Nu pot fi primite criticile de nelegalitate aduse de intimata reclamantă actului administrativ contestat şi reiterate ca apărări în cuprinsul întâmpinării formulate în faza recursului, în sensul că, la data de 4 iulie 2017, când administratorul său a fost convocat la Garda Forestieră Bucureşti, societatea îndeplinea toate condiţiile legale necesare atestării.
Din Registrul de salariaţi rezulta că numitul B. a fost angajat la data de 18.11.2015, iar contractul de munca al acestuia a încetat la data de 21.02.2017, fapt necontestat de intimata reclamantă.
Numitul E. a fost angajat la 22.08.2016, iar contractul său de muncă a încetat la data de 25.08.2016, societatea intimată nefiind în măsură să furnizeze vreo explicaţie rezonabilă pentru faptul că acesta a fost angajat doar pentru 3 zile.
Aşa cum corect a arătat recurenta, doi subingineri silvici dădeau dreptul intimatei să exploateze 20.000 mc de masă lemnoasă, în timp ce un singur tehnician silvic îi dădea dreptul să exploateze doar 10.000 mc de masă lemnoasă, potrivit din art. 14 alin. (1) lit. a) din Ordinul nr. 1330/2015.
Pe de altă parte, nicăieri în dosar nu se regăseşte vreo cerere de reatestare formulată de societate la momentul la care condiţiile atestării referitoare la personalul de specialitate s-au modificat.
În concluzie, Înalta Curte constată că prima instanţă a făcut o greşită aplicare a prevederilor legale la situaţia de fapt ce rezulta din probatoriul administrat, motiv pentru care se impune casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii reclamantei.
III.2. Soluţia instanţei de recurs
În baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat de pârâta Comisia de Atestare a Operatorilor Economici pentru Activitatea de Exploatare Forestieră, va casa în parte sentinţa atacată şi, rejudecând pe fond, va respinge acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Comisia de atestare a operatorilor economici pentru activitatea de exploatare forestieră.
Va menţine soluţia dată de prima instanţă excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Ialomiţa, excepţia inadmisibilităţii şi excepţia prematurităţii cererii de chemare în judecată, invocate de pârâţi prin întâmpinările depuse în faţa instanţei de fond, această soluţie nefiind recurată de niciuna dintre părţile litigante.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul formulat de pârâta Comisia de Atestare a Operatorilor Economici pentru Activitatea de Exploatare Forestieră împotriva sentinţei civile nr. 3680 din 19 septembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează în parte sentinţa atacată.
Respinge acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apelor şi Pădurilor - Comisia de atestare a operatorilor economici pentru activitatea de exploatare forestieră.
Menţine în rest sentinţa atacată.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 ianuarie 2021.