Competence for challenging an entry ban: Territorial jurisdiction determined by the location of the central authority that issued the prohibition, not the local border checkpoint that merely communicated it.

Şedinţa din camera de consiliu de la 17 iunie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii şi hotărârea primei instanţe sesizate

Prin cererea înregistrată, la data de 07.08.2019, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră prin Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Iaşi, anularea măsurii interzicerii intrării pe teritoriul României dispuse prin Adresa nr. x/19.07.2019 emise de IGPF prin ITPF Iaşi.

Prin sentinţa civilă nr. 826 din 18 septembrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale, ridicată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

A reţinut instanţa, în esenţă, dispoziţiile art. 1063 din O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor din România, conform cărora măsura de interzicere a intrării în România poate fi contestată la curtea de apel în a cărei rază de competenţă se află formaţiunea care a dispus măsura, şi faptul că măsura interzicerii intrării pe teritoriul României a reclamantului a fost dispusă de Punctul de Trecere al Frontierei Albţia din cadrul Inspectoratului Teritorial al Poliţiei de Frontieră Iaşi.

2. Hotărârea celei de-a doua instanţe

Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 91 din 25 mai 2021, a admis excepţia necompetenţei teritoriale (intitulată eronat, excepţia necompetenţei materiale în dispozitiv), ridicată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

A apreciat instanţa că Adresa nr. x/19.07.2019 întocmită de agentul de poliţie din cadrul Inspectoratului Teritorial al Poliţiei de Frontieră Iaşi este doar un act de informare.

Prin Nota-raport nr. x/19.07.2019 s-a propus instituirea măsurii de interzicere a intrării în România, iar propunerea a fost aprobată de Inspectorul General al Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră.

Aşadar, măsura contestată a fost dispusă la nivelul Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră, şi nu la nivelul Inspectoratului Teritorial al Poliţiei de Frontieră Iaşi, care a formulat doar propunerea.

Constatând ivit conflict negativ de competenţă, instanţa, în temeiul art. 133 şi urm. C. proc. civ., a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acestuia.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

3.1. Înalta Curte constată că obiectul acţiunii îl priveşte contestarea măsurii de interzicere a intrării pe teritoriul României pentru o perioadă de 5 ani dispuse prin Nota-raport nr. x/19.07.2019 emisă de Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră

În ceea ce priveşte măsura interzicerii intrării pe teritoriul României, potrivit dispoziţiilor art. 1063 din O.U.G. nr. 194/2002,

"(1) Interzicerea intrării în România se dispune, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă, de Inspectoratul General pentru Imigrări, concomitent cu emiterea deciziei de returnare.

(2) Interzicerea intrării în România se dispune, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă, de Inspectoratul General pentru Imigrări sau de organele poliţiei de frontieră şi în situaţia în care străinul nu a făcut obiectul unei măsuri de îndepărtare, precum şi împotriva străinilor prevăzuţi la art. 8 alin. (1) lit. b) -d) şi art. 8 alin. (2) lit. a) -b1) sau care nu îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. h).

(3) Interzicerea intrării în România nu se dispune dacă străinul cu şedere ilegală face dovada că s-a aflat în imposibilitatea de a părăsi teritoriului României din motive umanitare sau din alte motive obiective independente de voinţa sa.

(4) Dispunerea măsurii de interzicere a intrării în România se comunică străinilor, în scris, de către organul care a luat măsura şi conţine motivarea în fapt şi în drept, precum şi informaţiile privind căile de atac posibile.

(5) Măsura de interzicere a intrării în România poate fi contestată de către străin în termen de 10 zile de la comunicare la curtea de apel în a cărei rază de competenţă se află formaţiunea care a dispus această măsură. Contestaţia nu suspendă executarea măsurilor de îndepărtare. Hotărârea instanţei este definitivă."

Astfel, dispoziţiile art. 1063 alin. (5) stabilesc o regulă de competenţă teritorială exclusivă, în funcţie de sediul autorităţii publice care a dispus măsura interzicerii intrării în România.

3.2. În prezenta cauză, prin adresa de comunicare a măsurii nr. x/19.07.2019 emisă de Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Iaşi-Punctul de Trecere a Frontierei Albiţa, reclamantul A. a fost informat despre faptul că Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră a dispus interzicerea intrării sale pe teritoriul României, în conformitate cu dispoziţiile art. 1063 alin. (2) din O.U.G. nr. 94/2002, pentru încălcarea regimului vamal.

Punctul de Trecere a Frontierei Albţia din cadrul Inspectoratului Teritorial al Poliţiei de Frontieră Iaşi nu are decât competenţă de solicitare a instituirii măsurii şi de comunicare a acesteia persoanei în cauză, măsura fiind aprobată şi dispusă de către Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră.

De asemenea, măsura nu putea fi dispusă de către Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Iaşi sau de către punctul de frontieră, deoarece este o măsură destinată a opera pe întreg teritoriul ţării, ceea ce excedează sferei de competenţă a organului local de poliţie.

De altfel, în faţa primei instanţe sesizate, Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră a solicitat introducerea sa în cauză, precizând că măsura interzicerii intării reclamantului pe teritoriul României a fost instituită de această instituţie.

3.3. Este fără relevanţă, sub aspectul stabilirii competenţei de soluţionare a cauzei, faptul că adresa de comunicare a măsurii către reclamantă a fost întocmită de Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Iaşi-Punctul de Trecere a Frontierei Albiţa, câtă vreme prin aceasta, aşa cum rezultă în mod neechivoc din conţinutul său, doar s-a procedat la informarea cetăţeanului străin cu privire la măsura interzicerii intrării în România dispusă de Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră.

Cum măsura interzicerii intrării în România a fost dispusă în cauză de către Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, care are sediul în Bucureşti, şi nu de către Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Iaşi sau Punctul de Trecere a Frontierei Albiţa, potrivit dispoziţiilor art. 1063 alin. (5) precitat contestarea acestei măsuri se poate face la Curtea de Apel Bucureşti, căreia îi revine şi competenţa teritorială de soluţionare a cauzei.

4. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTEMOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră prin Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Iaşi şi Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră prin Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Iaşi în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 17 iunie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.