Territorial jurisdiction for public institutions in administrative litigation: exclusivity of defendant's seat regardless of plaintiff's role as victim

Şedinţa publică din data de 17 iunie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii. Hotărârea primei instanţe

1.1. Prin cererea înregistrată, la data de 05.10.2020, pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Universitatea Tehnică "A." Iaşi a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor-Administraţia Fondului mentru Mediu, suspendarea executării Deciziei privind recuperarea sumelor acordate cu titlu de finanţare nr. x/20.11.2020 emise de pârât până la pronunţarea instanţei de fond.

1.2. Prin sentinţa civilă nr. 209 din 18 ianuarie 2021, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

A reţinut instanţa dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi faptul că, deşi nu se neagă calitatea de autoritate publică a reclamantei, totuşi, forma art. 10 alin. (3) nu reglementează de fapt situaţia în care reclamantul este o persoană juridică de drept public care cheamă în judecată o autoritate publică cu care se află într-un raport juridic de drept material pe o poziţie inferioară.

A apreciat instanţa că norma prevăzută de art. 10 alin. (3) trebuie interpretată nu literal, ci în spiritul acesteia, numai într-o astfel de situaţie scopul legii, anume protecţia suplimentară acordată părţii vulnerabile, putând fi atins.

2. Hotărârea celei de-a doua instanţe

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la data de 02.02.2021.

Prin sentinţa civilă nr. 207 din 17 martie 2021, Tribunalul a admis excepţia necompetenţei teritoriale, ridicată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

A reţinut instanţa dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. x şi faptul că reclamanta este o persoană juridică de drept public, neinteresând faptul că reclamanta nu este emitent al actului şi că este persoana vătămată printr-un act administrativ.

Constatând ivit conflict negativ de competenţă, Tribunalul, în baza art. 134 şi art. 135 alin. (1) C. proc. civ., a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acestuia.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Înalta Curte reţine că, fiind vorba de un litigiu de contencios administrativ, în ceea ce priveşte competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 212/2018, dispun că "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului.".

3.1. Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă vizează aplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor acestui articol, instanţele aflate în conflict exprimând opinii diferite în ceea ce priveşte consecinţele pe care le atrage încadrarea reclamantei instituţie publică în categoria persoanelor vătămate prin actul administrativ contestat, asupra instanţei competente să judece cauza.

Aspect necontestat, reclamanta Universitatea Tehnică "A." Iaşi are calitatea de instituţie publică, potrivit art. 114 alin. (3), (4) şi (5) din Legea nr. 1/2011 a educaţiei naţionale.

Înalta Curte constată că legiuitorul a instituit o competenţă teritorială exclusivă, stabilind că, în situaţia în care reclamantul are calitatea de instituţie publică, acesta se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului.

Norma cuprinsă în art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 nu instituie nicio distincţie în funcţie de obiectul litigiului ori de calitatea pârâtului chemat în judecată, elementul esenţial în determinarea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei reprezentându-l calitatea reclamantului de instituţie publică.

3.2. Deşi, în cauză, reclamanta acţionează în calitate de persoană vătămată printr-un act administrativ emis de o autoritate publică, iar nu ca emitent al unui act administrativ, în regim de putere publică, Înalta Curte constată că, în lipsa unor distincţii în textul de lege care reglementează competenţa, în situaţia în care o instituţie publică are calitatea de reclamantă într-o acţiune în contencios administrativ, aceasta trebuie să se adreseze instanţei de la sediul sau domiciliul pârâtului. Dispoziţiile legale instituie o normă de competenţă teritorială exclusivă în favoarea acestei instanţe, fără a face distincţie între situaţiile în care instituţia publică acţionează în calitate de parte vătămată şi cele în care acţionează ca emitent al actelor atacate.

Prin urmare, în considerarea calităţii de instituţie publică a reclamantei Universitatea Tehnică "A." Iaşi şi a locului situării sediului pârâtului Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor-Administraţia Fondului pentru Mediu, Înalta Curte constată că instanţa competentă din punct de vedere teritorial să soluţioneze prezenta cauză în fond este cea în a cărei circumscripţie teritorială se află sediul pârâtului.

4. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Universitatea Tehnică "A." Iaşi în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor-Administraţia Fondului pentru Mediu în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 17 iunie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.