Exclusive territorial competence in administrative litigation: jurisdiction determined by domicile of individual members represented by a union

Şedinţa publică din data de 22 iulie 2020

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a-II-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2019, reclamanţii A. şi alţii prin Sindicatul Naţional al Lucrătorilor de Penitenciare - Filiala Jilava, în Contradictoriu cu pârâţii Penitenciarul Jilava, Baza de Aprovizionare, Gospodărire şi Reparaţii, au solicitat pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să se dispună:

- obligarea pârâţilor să recalculeze, sa stabilească salariul de baza/de funcţie si sa ernita noi decizii/ordine de numire in funcţie pentru reclamanţi la nivelul maxim cu cel pentru funcţii similare in cadrul aceleiaşi familii ocupationale si categorii profesionale la nivelul tuturor unităţilor subordonate Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, aflate la acelaşi nivel de subordonare din punct de vedere financiar, aflat in plata, pentru aceeaşi funcţie, grad/treapta, gradaţie, vechime in funcţie sau in specialitate si pentru aceleaşi condiţii de desfăşurare a activităţii, începând cu luna august 2.016 si pentru viitor;

- obligarea pârâţilor la recalcularea si plata drepturilor salariate cuvenite reprezentând diferentele salariate dintre sumele reprezentând salarii de baza/de funcţie/indemnizaţii de încadrare cuvenite reclamantilor-membri de sindicat potrivit dispoziţiilor art. 3S alin. (1s) -teza a doua din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare si in considerarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 794/2016 si sumele achitate efectiv de către angajator, pentru fiecare reclamant-membru de sindicat, începând cu luna august 2016, sume de bani actualizate cu indicele de Inflaţie de la data naşterii dreptului si pana la data plaţii efective;

- obligarea paraţilor la plata cheltuielilor de judecata efectuate cu prezentul demers judiciar. în solidar.

La primul termen de judecată, instanţa a pus în discuţie din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale exclusive cu privire la reclamanţii B.; C. şi D..

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Tribunalul Bucureşti, secţia de a-II-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 8066 din 25 noiembrie 2019 a admis excepţia necompetenţei teritoriale exclusive şi, pe cale de consecinţă, a declinat cauza privid pe reclamanţii B.; C. şi D., în favoarea Tribunalului Tulcea.

În argumentele expuse în susţinerea soluţiei, instanţa reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (3) teza întâi din Legea nr. 554/2004, în vigoare din data de 02.08.2018, reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său.

Chiar dacă reclamantul Sindicatul Naţional al Lucrătorilor de Penitenciare - Filiala Jilava are sediul în mun. Bucureşti, această parte nu apără un interes şi un drept propriu în justiţie, ci apără drepturile şi interesele membrilor de sindicat, fiind un reprezentant al reclamanţilor - membri de sindicat, iar dispoziţiile alin. (4) al art. 10 din Legea nr. 554/2004 sunt clare sub aspectul stabilirii competenţei teritoriale, în sensul că acţiunea care se introduce în numele reclamantului (membri de sindicat) de orice persoană de drept public sau privat (sindicat), indiferent de calitatea acestuia din proces, este de competenţa instanţei de la domiciliul reclamantului.

Conchide instanţa în sensul că, în prezentul litigiu, reclamanţii au domiciliul în judeţul Tulcea, astfel că în soluţionarea litigiului este competent Tribunalul Tulcea, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Învestit cu soluţionarea cauzei Tribunalul Tulcea, prin sentinţa civilă nr. 329/2020 din 10 iunie 2020 a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Tulcea si, pe cale de consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamantul Sindicatul Naţional al Lucrătorilor de Penitenciare - Filiala Jilava în numele Membrilor de Sindicat B., C. şi D. în contradictoriu cu pârâţii Penitenciarul Jilava şi Baza de Aprovizionare, Gospodărire şi Reparaţii în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă dintre Tribunalul Bucureşti şi Tribunalul Tulcea şi, în consecinţă, a înaintat dosarul instanţei competente să soluţioneze conflictul, respectiv Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi a suspendat judecarea cauzei până la solutionarea conflictului de competenţă, în temeiul art. 412 alin. (1) pct. 8 coroborat cu art. 134 din C. proc. civ.

Pentru a se pronunţaa astfel, instanţa a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 109 din Legea nr. 188/1990, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe.

Potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului.

Totodată, potrivit alin. (4) al aceluiaşi articol, competenţa teritorială de soluţionare a cauzei se va respecta şi atunci când acţiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces.

Conchide instanţa, în sensul că, cererea de chemare în judecată a mai multor pârâţi poate fi introdusă la instanţa competentă pentru oricare dintre aceştia iar, în cazul în care printre pârâţi sunt şi obligaţi accesoriu, cererea se introduce la instanţa competentă pentru oricare dintre debitorii principali.

Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul, conform art. 135 alin. (3) şi alin. (5) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în primă instanţă în favoarea Tribunalului Tulcea.

Pentru a hotărî astfel, va reţine, din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, că reclamantul Sindicatul Naţional al Lucrătorilor de Penitenciare - Filiala Jilava a intodus cererea de chemare în judecată în numele şi pentru reclamanţii B., C. şi D., membrii de sindicat din cadrul Penitenciarului Jilava, Baza de Aprovizionare, Gospodărire şi Reparaţii.

Înalta Curte are în vedere faptul că contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluţionare, de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acţiunii judiciare.

Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naştere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Potrivit art. 10 alin. 1din Legea nr. 554/2004, "(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. (11) Toate cererile privind actele administrative emise de autorităţile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel."

Deci,art. 10 alin. 1din Legea nr. 554/2004, reglementează competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal în raport cu organul emitent al actului şi în funcţie de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.

Dat fiind că acţiunea în contencios administrativ are ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public, competenţa de soluţionare a cauzei este stabilită de art. 109 din Legea nr. 188/1999.

În conformitate cu dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe".

Însă, dispoziţiile legale menţionate nu stabilesc care este instanţa competentă teritorial, astfel că devin aplicabile dispoziţiile de drept comun în materia contenciosului administrativ, respectiv cele ale art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004. Potrivit art. 10 (3) din Legea 554/2004, astfel cum a fost modificată prin art. I pct. 10 din Legea nr. 212/2018, reclamantul, persoana fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său.

De asemenea art. 10 alin. (4) din aceeaşi lege, stabileşte că se va respecta competenţa de soluţionare a cauzei şi atunci când acţiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia în proces.

Ca atare, conform art. 10 alin. (3) si 4 din Legea nr. 554/2004, în vigoare la data înregistrarii cererii de chemare in judecată, reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său.

Se reţine că, în speţă, se aplică o competenţă teritorială absolută exclusivă, instituită în favoarea tribunalului de la domiciliul persoanelor fizice, membri de sindicat, care trebuie respectată şi în situaţia în care cererea de chemare in judecaţă este formulată de către sindicat, indiferent de calitatea acestuia in proces si indiferent de sediul acestei persoane juridice.

Având în vedere faptul că sindicatul are calitatea de reprezentat şi nu de reclamant, iar reclamantul/reclamanţii domiciliază în judeţul Tulcea, instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii B., C. şi D. şi pe pârâţii Penitenciarul Jilava şi Baza de Aprovizionare, Gospodărire şi Reparaţii, în favoarea Tribunalului Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 iulie 2020.