Competence conflict resolved in favor of civil section over administrative jurisdiction for public procurement late-payment penalties

Şedinţa publică din data de 22 iulie 2020

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă la data de 04.05.2018, sub dosar nr. x/2018, reclamanţii Consiliu Local al Municipiului Deva şi Municipiul Deva, prin primar, au solicitat obligarea pârâţilor Ministerul Administraţiei şi Internelor, Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice Locale, Ministerul Finanţelor Publice şi Guvernul României la plata sumei de 3.245.376,16 RON reprezentând penalităţi de întârziere pentru plata cu întârziere a subvenţiilor pentru acoperirea diferenţelor de preţ de la bugetul local la energia termică livrată populaţiei pentru perioada 28.02.2008-31.12.2010.

Totodată, au solicitat şi obligarea acestora din urmă la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 54.600 RON ocazionate de prezentul litigiu.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Tribunalul Bucureşti, secţia a-III-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 2099 din 22 noiembrie 2018 a admis excepţia de necompetenţă materială a acestei instanţe şi a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004.

Prin sentinţa civilă nr. 1409/04.03.2019 pronunţată de secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Bucureşti, instanţa a admis excepţia necompetenţei funcţionale şi teritoriale a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, invocată din oficiu şi a declinat soluţionarea cererii în favoarea Tribunalului Hunedoara, secţia civilă.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că pretenţiile deduse judecăţii privesc un contract de achiziţii publice, pretenţiile decurgând din executarea acestuia, respectiv au la bază contractul nr. x/31.12.2007 care este un contract de achiziţii publice încheiat în baza O.U.G. nr. 34/2006.

Arată că, în acest mod, secţia de contencios a Tribunalului Bucureşti nu are cum să fie competentă, sediul autorităţii contractante fiind în Deva, jud. Hunedoara; aşadar, dacă s-ar reţine că litigiile decurg dintr-un contract de achiziţii publice, atunci Tribunalul Hunedoara, secţia contencios este competentă.

Conchide instanţa, în sensul că Scţia a III-a Civilă a Tribunalului Bucureşti a devenit competentă să soluţioneze cauza, întrucât nu a invocat incidentul procedural în termen, potrivit dispoziţiilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ.

Pe de altă parte, dacă se apreciază că fapta ilicită este generată în contextul aplicării unui contract de achiziţii publice, dar pretenţiile rămân totuşi autonome de existenţa acestui contract faţă de mecanismele răspunderii civile delictuale, litigiul rămâne unul de drept civil, fiind competentă secţia civilă.

Învestit cu soluţionarea cauzei, Tribunalul Hunedoara, secţia I-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 1292/2019 pronunţată la data de 26.11.2019 instanţa a constatat necompetenţa materială funcţională a secţiei I civilă a Tribunalului Hunedoara şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea secţiei a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Hunedoara, în considerarea art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 prin care legiuitorul a instituit o competenţă exclusivă în favoarea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului din circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante.

La primul termen de judecată, stabilit în şedinţa publică din 09.06.2020, instanţa a invocat din oficiu excepţia de necompetenţă teritorială şi materială funcţională a secţiei a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Hunedoara, reţinând cauza în pronunţare asupra acestei excepţii.

Prin sentinţa civilă nr. 364/2020 Tribunalul Hunedoara, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia de necompetenţă teritorială şi materială funcţională a secţiei a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Hunedoara, şi în consecinţă a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de Consiliul Local al Municipiului Deva şi Municipiul Deva, prin Primar, în contradictoriu cu Ministerului Administraţiei şi Internelor, Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice Locale, Ministerul Finanţelor Publice şi Guvernul României, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă.

Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă a suspendat din oficiu judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru regulatorul de competenţă.

În argumentele expuse în susţinerea soluţiei, instanţa a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 129 alin. (2) pct. 2 şi ale art. 130 alin. (2) C. proc. civ., care stabilesc că necompetenţa materială procesuală a secţiei, dar şi necompetenţa teritorială, sunt de ordine publică, şi trebuie invocate la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate.

A mai precizat că, judecătorul învestit iniţial cu soluţionarea acestui dosar, pe de o parte, nu a invocat din oficiu necompetenţa materială procesuală a secţiei la primul termen de judecată, iar pe de altă parte, a reţinut cauza în pronunţare asupra unor excepţii de fond invocate de părţi, reţinându-şi implicit şi competenţa în judecarea cauzei.

Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul, conform art. 135 alin. (3) şi alin. (5) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în primă instanţă în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a III- civilă.

Aşa cum reiese din cele menţionate în prezenta decizie, prin cererea de chemare în judecată înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a Civilă, sub nr. x/2018, reclamantul Consiliul Local al Municipiului Deva a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Administraţiei şi Internelor, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice Locale, Ministerul Finanţelor Publice, Guvernul României, solicitând obligarea acestora la plata sumei de 3.245.376,16 RON reprezentând penalităţi de întârziere pentru plata cu întârziere a subvenţiilor pentru acoperirea diferenţelor de preţ de la bugetul local la energia termică livrată populaţiei pentru perioada 28.02.2008 - 31.12.2010 şi a cheltuielilor de judecată.

Pretenţiile deduse judecăţii decurg dintr-un contract de achiziţii publice, contractul nr. x/31.12.2007 care este un contract de achiziţii publice încheiat în baza O.U.G. nr. 34/2006.

Este de remarcat, aşa cum reiese din procedura derulată în faţa primei instanţe învestite că, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, la primul termen de judecată la care părţile au fost legal citate, 18 octombrie 2018, a reţinut cauza în pronunţare asupra excepţiilor formulate prin întâmpinări, neverificând şi nestabilind, din oficiu, dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina.

La data de 25.10.2018 aceeaşi instanţă a dispus repunerea cauzei pe rol pentru discutarea excepţiei de necompetenţă materială, iar la data de 22 noiembrie 2018 cauza a fost declinată în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia contencios.

Încheierea prin care instanţa stabileşte competenţa este interlocutorie, astfel că leagă instanţa de măsura pe care a ordonat-o, în sensul că nu mai poate reveni asupra ei printr-o încheiere ulterioară sau prin hotărârea finală.

Instanţa învestită cu soluţionarea conflictului de competenţă trebuie să aibă în vedere nu numai normele de competenţă şi dispoziţiile legale care stabilesc competenţa materială/funcţională, ci şi normele de drept procesual, care atribuie competenţa de soluţionare completului/instanţei care s-a declarat competent/competentă să soluţioneze cauza.

Drept urmare, secţia a III-a civilă a Tribunalului Bucureşti a devenit competentă să soluţioneze cauza, întrucât nu a invocat incidentul procedural în termen.

Prin Decizia nr. 31/2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (Complet Recurs in Intersul Legii - RIL) a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Braşov.

Înalta Curte a stabilit faptul că în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 131 din C. proc. civ., instanţa învestită prin hotărârea de declinare a competenţei poate invoca necompetenţa materială procesuală dacă instanţa care şi-a declinat competenţa în favoarea sa nu a invocat excepţia de necompetenţă în termenul legal, indiferent dacă această din urmă instanţă se declarase sau nu competentă prin încheiere interlocutorie pronunţată potrivit prevederilor art. 131 alin. (1) din C. proc. civ.

În acest context, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că punerea în discuţie a excepţiei de necompetenţă teritorială se face, conform art. 130 alin. (2) şi art. 131 alin. (1) C. proc. civ., la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate.

Având în vedere considerentele arătate şi, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii Consiliul Local al Municipiului Deva şi Municipiul Deva şi pe pârâţii Ministerul Administraţiei şi Internelor, Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice Locale, Ministerul Finanţelor Publice şi Guvernul României, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 iulie 2020.