Jurisdiction over economic-financial inspection decisions: value-based versus authority-rank criteria for budgetary claims under O.G. 94/2011

Şedinţa publică din data de 22 iulie 2020

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2019, din 02.11.2019, reclamanta Gospodărie Comunală Independenţa S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi, a solicitat anularea Deciziei nr. 20/P/24.04.2019 emisă de Ministerul Finanţelor Publice - Serviciul de soluţionare a plângerilor prealabile şi a contestaţiilor, în soluţionarea plângerii prealabile formulate împotriva Deciziei obligatorii nr. GLR IEF 519/18.12.2019 şi a Raportului de inspecţie economico-financiară nr. GLR IEF 518/18.12.2019.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Tribunalul Constanţa, prin sentinţa civilă nr. 106/04.02.2020, a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Constanţa, secţia contencios administrativ şi Fisca şi, pe cale de consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a dispune astfel, Tribunalul Constanţa a reţinut că, actul contestat în cauza pendinte - Decizia nr. 20/P/24.04.2019- a fost emisă de către Ministerul Finanţelor Publice - Serviciul de soluţionare a plângerilor prealabile şi a contestaţiilor în conformitate cu dispoziţiile Capitolului IV din H. G. nr. 101 din 28 februarie 2012 pentru aprobarea Normelor metodologice privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea inspecţiei economico-financiare.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 45 din H.G. nr. 101/2012, Decizia emisă în soluţionarea plângerii prealabile poate fi atacată de către contestator, la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, în condiţiile legii.

S-a mai reţinut că actul care se poate contesta în instanţă este decizia emisă în soluţionarea plângerii prealabile, astfel că sunt incidente dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Conchide instanţa, în sensul că, în speţă, este evidentă calitatea de autoritate publică centrală a emitentului actului contestat - pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, astfel încât acţiunea formulată de către reclamantă în contradictoriu cu acest pârât atrage competenţa de soluţionare a cauzei de către Curtea de Apel.

Învestită cu soluţionarea cauzei, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 77 din 22 iunie 2020, a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Constanţa în cauza contencios administrativ şi fiscal formulată de reclamanta Gospodărire Comunală Independenţa S.R.L.,în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi, având ca obiect contestaţie act administrativ fiscal şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată către Tribunalul Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Totodată, a suspendat din oficiu judecata cauzei şi a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

În argumentele expuse în susţinerea soluţuiei, instanţa a reţinut că, în cauza de faţă, dispoziţia obligatorie contestată cuprinde măsuri de stabilire şi plată a unor sume cuvenite bugetului general consolidat iar, potrivit art. 22 din O.U.G. nr. 94/2011 prevede că aceste sume constituie creanţe bugetare, iar dispoziţia obligatorie reprezintă titlu de creanţă.

Mai reţine instanţa că, în egală măsură, dispoziţia obligatorie şi nu de decizia de soluţionare a plângerii prealabile, reprezintă titlu de creanţă, astfel încât competenţa de soluţionare a litigiului se determină în funcţie de criteriul valoric şi nu în funcţie de rangul autorităţii emitente a actului administrativ sau a celei a soluţionat plângerea prealabilă.

În raport de cuantumul creanţei bugetare stabilite prin actul contestat care este de până în 3.000.000 de RON, competenţa de soluţionare a cauzei revine tribunalului, instanţă competentă material şi teritorial în raport de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul, conform art. 135 alin. (3) şi alin. (5) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în primă instanţă în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între instanţe îl constituie instanţa de contencios administrativ competentă să judece în fond litigiile având ca obiect dispoziţiile obligatorii vizând creanţe bugetare, emise în urma inspecţiei economico-financiare (O.U.G. nr. 94/2011, art. 22 din O.U.G. nr. 94/2011)

Din petitul şi motivarea acţiunii, astfel cum a fost precizată, reiese că reclamanta a solicitat anularea Deciziei nr. 20/P/24.04.2019 emisă de Ministerul Finanţelor Publice - Serviciul de soluţionare a plângerilor prealabile şi a contestaţiilor, în soluţionarea plângerii prealabile formulate împotriva Deciziei obligatorii nr. GLR IEF 519/18.12.2019 şi a Raportului de inspecţie economico-financiară nr. GLR IEF 518/18.12.2019.

Decizia obligatorie nr. GLR IEF 519/18.12.2019 a fost emisă de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi în exercitarea atribuţiilor prevăzute de O.U.G. nr. 94/2011, privind organizarea şi funcţionarea inspecţiei economico-financiare şi cuprinde măsuri de stabilire şi plată a unor sume cuvenite bugetului general consolidat.

Aşadar, potrivit art. 22 alin. (2) din O.U.G. nr. 94/2011, pentru creanţele bugetare stabilite prin rapoartele de inspecţie economico-financiară şi înscrise în dispoziţia obligatorie se datorează accesorii calculate conform dispoziţiilor O.G. nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, de la data încasării acestora de către operatorul economic verificat sau de la termenele scadente ale obligaţiilor de plată.

Potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, creanţelor bugetare şi accesoriilor aferente, stabilite de organele de inspecţie economico-financiară, li se aplică reglementările legale în vigoare referitoare la colectarea creanţelor fiscale.

În aplicarea acestor dispoziţii legale, atunci când dispoziţia obligatorie priveşte o creanţă bugetară, instanţa de contencios administrativ competentă material să judece în fond litigiile având ca obiect astfel de dispoziţii urmează a fi determinată în funcţie de criteriul valoric, iar nu de criteriul rangului autorităţii emitente.

Ca atare, atunci când creanţa bugetară înscrisă în dispoziţia obligatorie este până la 3.000.000 RON, competenţa materială aparţine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, iar atunci când creanţa bugetară este mai mare de 3.000.000 RON, competenţa materială aparţine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel.

Pe de altă parte, în ipoteza în care dispoziţia obligatorie nu cuprinde măsuri de stabilire şi plată a unor sume cuvenite bugetului general consolidat (creanţă bugetară), ci alte măsuri, instanţa de contencios administrativ competentă material să judece în fond litigiile având ca obiect astfel de dispoziţii urmează a fi determinată în funcţie de criteriul rangului autorităţii emitente.

Pe cale de consecinţă, cum în speţă dedusă judecăţii, dispoziţia obligatorie (fila x ds. 6711/118/2011 -Tribunalul Constanţa) nu cuprinde măsuri de stabilire şi plată a unor sume cuvenite la buget şi este emisă de autoritate publică locală, respectiv Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi -Biroul de Inspecţie Economico -Financiară Constanţa-Tulcea, competenţa materială şi teritorială de soluţionare a cauzei revine Tribunalului Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal, potrivit normei de competenţă prevăzută de art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004.

Faţă de cele ce preced, având în vedere considerentele arătate şi, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta S.C. Gospodărire Comunală Independenţa S.R.L. şi pe pârâţii Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa şi Ministerul Finanţelor Publice, în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 iulie 2020.