Administrative challenge to discrimination council decision time-barred as late filing upheld

Şedinţa publică din data de 9 ianuarie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

La data de 16.05.2017, sub nr. x/2017 a fost înregistrată la Curtea de Apel Bacău acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi Autoritatea Naţională a Rezervelor de Stat şi Probleme Speciale, prin care a solicitat anularea hotărârii nr. 606/28.09.2016 pronunţată de Consiliul naţional pentru Combaterea Discriminării.

Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 125/2017 din 21 septembrie 2017, Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi Administraţia Naţională a Rezervelor de Stat şi Probleme Speciale, ca tardiv formulată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile recurate a formulat recurs reclamantul criticând-o pentru nelegalitate. A invocat cazul de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

A susţinut recurentul că instanta de fond a ignorat cu desavârşire Legea contenciosului administrativ, lege care stabileşte procedura de urmat în cazul contestării actelor Consiliului şi stabileşte că sintagma "potrivit legii" nu poate fi interpretată că ar face trimitere la art. 11 din Legea nr. 554/2004.

A mai susţinut recurentul că normele prev. de O.G. nr. 137/2000 sunt norme de trimitere la Legea nr. 554/2004, respectiv art. 20 din O.G. nr. 137/2000 prevede că "hotărârea Colegiului Director poate fi atacată la instanţa de contencios administrativ potrivit legii". Or pentru ca termenul de 15 zile să fie un termen special, derogator de la termenul de 6 luni prevăzut de legea contenciosului administrativ, acest lucru trebuia prevăzut în mod expres în textul Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000, potrivit normelor de tehnică legislativă.

A mai susţinut recurentul că acest termen nu este de decădere, fiind un termen care se aplică unei hotărâri emise de Colegiul Director potrivit art. 20 alin. (2) şi art. 23 din O.G. nr. 137/2000. Or, în cazul de faţă nu ne aflăm în ipoteza unei hotărâri emise de Colegiul Director ci doar al unui punct de vedere, sens în care, faţă de acest aspect, termenul de 15 zile este inaplicabil, iar in al doilea rând trebuie să fim în prezenţa unei hotărâri de admitere a unei petiţii şi eventual sancţionare a pârâtului, ca această hotărâre să poată beneficia de caracterul de titlu executoriu şi să poată fi pusă în executare silită.

Potrivit disp.art. 11 din Legea nr. 55/2004, recurentul a arătat că a introdus acţiunea în termenul legal de 6 luni.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Administraţia Naţională a Rezervelor de Stat şi Probleme Speciale a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recurentul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate şi admiterea recursului aşa cum a fost formulat.

II. Soluţia instanţei de recurs

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Examinând recursul declarat în raport cu hotărârea recurată, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat şi îl va respinge având în vedere următoarele considerente:

În acord cu instanţa de fond, Înalta Curte reţine că acţiunea reclamantului a fost formulată împotriva hotărârii Colegiului director al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării nr. 606/28.09.2016, prin care, acesta, a apreciat că nu are competenţă materială de a se pronunţa cu privire la situaţia apreciată de autorul sesizării ca fiind discriminatorie şi care decurge din aplicarea legii şi a decis emiterea unui punct de vedere către petent în acest sens.

Potrivit dispoziţiilor art. 20 din O.G. nr. 137/2000:

"(2) Consiliul soluţionează sesizarea prin hotărâre a Colegiului director prevăzut la art. 23 alin. (1).

(9) Hotărârea Colegiului director poate fi atacată la instanţa de contencios administrativ, potrivit legii.

(10) Hotărârile emise potrivit prevederilor alin. (2) şi care nu sunt atacate în termenul de 15 zile constituie de drept titlu executoriu."

Din coroborarea dispoziţiilor art. 20 alin. (9) şi alin. (10) din O.G. nr. 137/2000, rezultă că termenul în care poate fi contesttaă hotărârea adoptată de Colegiul director, indiferent de soluţia pronunţată, este de 15 zile de la comunicarea hotărârii.

Prin urmare, în cauză sunt incidente disoziţiile O.G. nr. 137/2000, act normativ cu carater special care derogă de la reglemenaterea legii contenciosului adminsitrativ, care repreztintă norma generală în materia contenciosului administrativ.

În mod corect a reţinut prima instanţă că termenul de formulare a acţiunii este de 15 zile - fiind un termen de decădere şi nu un termen de recomandare -, de la comunicarea hotărârii şi având în vedere că hotărârea i-a fost comunicată reclamantului la data de 14. 11.2016, aşa cum rezultă din confirmarea de primire aflată la f. x din dosar, iar acţiunea a fost introdusă la data de 11.05.2017, conform datei poştei aplicată pe plicul aflat la fila x, rezultă că acţiunea a fost formulată peste termenul prevăzut de lege, fiind respinsă ca tardiv formulată.

Nu poate fi primită critica recurentului potrivit căreia, în cazul de faţă nu ne aflăm în ipoteza unei hotărâri emise de Colegiul Director ci doar al unui punct de vedere, sens în care, faţă de acest aspect, termenul de 15 zile este inaplicabil, iar in al doilea rând trebuie să fim în prezenţa unei hotărâri de admitere a unei petiţii şi eventual sancţionare a pârâtului, ca această hotărâre să poată beneficia de caracterul de titlu executoriu şi să poată fi pusă în executare silită.

Dispoziţiile legale prevăzute de O.G. nr. 137/2000, mai sus analizate nu fac distincţie în sensul arătat de recurent, respectiv de admitere a cererii şi o eventuală sancţionare a pârâtului.

Pe de altă parte, nu poate fi primită nici critica recurentului potrivit căreia acesta nu a înţeles sa atace in instanţă o hotărâre a Colegiului Director ci doar un punct de vedere, atâta vreme cât din acţiunea acestuia formulată în faţa primei instanţe, rezultă fără dubiu că a contestat hotărârea nr. 606/28.09.2016 pronunţată de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.

Împrejurarea că prin hotărârea în discuţie s-a dispus admiterea excepţiei de necompetenţă materială a CNCD şi emiterea unui punct de vedere, nu poate conduce la concluzia instanţei de control judiciar că reclamatul a contestat un punct de vedere atâta vreme cât acesta a precizat expres ce act înţelege să atace.

Astfel, instanţa de contencios administrativ a fost învestită cu anularea actului administrativ, constând în hotărârea nr. 606/28.09.2016 pronunţată de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.

În concluzie, Înalta Curte constată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 125/2017 din 21 septembrie 2017 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 ianuarie 2020.