Competence for individual labor disputes over judicial staff salaries: exclusion of administrative jurisdiction for claims to pay wage differences rather than annulment of salary orders

Şedinţa publică din data de 16 iunie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamţ, secţia I civilă şi de contencios administrativ sub nr. x/2020, reclamanţii, personal auxiliar de specialitate şi conex în cadrul Tribunalului Iaşi, A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ. au chemat în judecată pârâţii Curtea de Apel Iaşi şi Tribunalul Iaşi, solicitând instanţei să dispună:

- uniformizarea modului de calcul al salariilor pentru activitatea desfăşurată în aceleaşi condiţii de vechime în muncă (în baza deciziei nr. 23/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept) începând cu data de 01.01.2018, în ceea ce priveşte cuantumul sporurilor aplicate în baza Legii nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, ca urmare a constatării stării de discriminare în care se află reclamanţii din punct de vedere salarial în raport cu personalul auxiliar de specialitate din cadrul Curţii de Apel Bacău;

- repararea prejudiciului produs, prin acţiunea pârâţilor, până la data încetării stării de discriminare, constând în plata diferenţei dintre suma care li s-a plătit efectiv şi suma care ar fi trebuit să se plătească fiecăruia, conform salariului brut lunar, prin luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizaţiei brute lunare, precum şi a cuantumului sporului de risc şi suprasolicitare neuropsihică, a sporului de confidenţialitate şi a sporului pentru condiţii deosebite de muncă cuvenite, astfel cum au fost stabilite de Curtea de Apel Bacău, Curtea de Apel Bucureşti şi Curtea de Apel Ploieşti;

- obligarea pârâţilor Curtea de Apel Iaşi şi Tribunalul Iaşi la plata sumelor reprezentând aceste diferenţe pentru perioada 1 ianuarie 2018 - viitor;

- actualizarea sumelor stabilite mai sus, cu indicele de inflaţie stabilit de Institutul Naţional de Statistică şi prin aplicarea dobânzii legale penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestor obligaţii de plată privind diferenţele de drepturi salariale, calculate începând cu data scadenţei plăţii sumelor ce ar fi trebuit să fie achitate reclamanţilor (datele la care s-au efectuat plăţile indemnizaţiilor reclamanţilor) până la data plăţii efective a sumelor cuvenite solicitate anterior.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 810 din data de 11 decembrie 2020 Tribunalul Neamţ, secţia I civilă şi de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că, motivarea cererii deduse judecăţii reprezintă, în fapt, o critică adusă Deciziei nr. 32/05.02.2018 emise de preşedintele Curţii de Apel Iaşi, fiind incidente dispoziţiile art. 7 din Capitolul VIII al Anexei V la Legea nr. 153/2017.

2.2 Prin sentinţa civilă nr. 406 din data de 17 martie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamţ, secţia I civilă şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că reclamanţii nu contestă ordine de salarizare, ci acţiunea lor vizează, în principal, acordarea de drepturi salariale. A apreciat că nu sunt incidente dispoziţiile art. 7 din Capitolul VIII al Anexei V la Legea nr. 153/2017 deoarece aceste prevederi nu pot fi extinse prin analogie la orice litigii având ca obiect drepturile salariale ale personalului din justiţie, întrucât, fiind norme speciale, se aplică strict în ipoteza reglementată de legiuitor.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.

Înalta Curte constată că în cauză ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă priveşte norma de drept aplicabilă situaţiei deduse judecăţii, din perspectiva competenţei materiale de soluţionare a cauzei.

Înalta Curte constată că reclamanţii au învestit instanţa de contencios administrativ a tribunalului cu o acţiune ce are ca obiect drepturi de natură salarială.

Astfel, în cauza dedusă judecăţii nu sunt incidente prevederile art. 7 din Capitolul VIII al Anexei V la Legea nr. 153/2017, întrucât aceste dispoziţii de excepţie sunt de strictă interpretare şi nu pot fi extinse la alte litigii în legătură cu plata unor drepturi salariale.

Dispoziţiile art. 7 din Capitolul VIII al Anexei V la Legea nr. 153/2017 reglementează competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti doar în soluţionarea plângerilor formulate împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) emise ca urmare a parcurgerii procedurii reglementate de acest articol de lege.

Litigiul dedus judecăţii nu are ca obiect cenzurarea unui act administrativ tipic (ordinul de salarizare) sau a unui act administrativ asimilat (refuzul nejustificat al pârâţilor de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal), necircumscriindu-se, prin urmare, sferei contenciosului administrativ, aşa cum este definit de legiuitor prin dispoziţiile art. 2 lit. f) şi art. 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Reclamanţii nu formulează critici de nelegalitate a actelor administrative emise de ordonatorul de credite, nu solicită anularea unor astfel de acte şi nu critică un eventual refuz de emitere a unor acte administrative prin care să se stabilească o altă salarizare, ci solicită obligarea pârâţilor la plata unor drepturi salariale pe care le consideră cuvenite şi neplătite.

În cauză nu se contestă un act administrativ tipic sau asimilat pentru a fi incidente dispoziţiile Legii nr. 554/2004, raportul juridic generator al drepturilor şi obligaţiilor corelative fiind un raport juridic de muncă, motiv pentru care litigiului dedus judecăţii îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 208 din Legea nr. 62/2011, actualizată, potrivit cărora:

"Conflictele individuale de muncă se soluţionează în primă instanţă de către tribunal".

În privinţa competenţei teritoriale, sunt aplicabile dispoziţiile art. 210 din Legea nr. 62/2011, actualizată care prevăd că "cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul."

În speţă, având în vedere că reclamanţii sunt personal auxiliar de specialitate şi conex din cadrul Tribunalului Iaşi, sunt incidente în ceea ce priveşte stabilirea competenţei teritoriale dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ.

În concluzie, competent să soluţioneze cauza este orice tribunal din cadrul razei jurisdicţionale ale unei curţi de apel învecinată. Cum reclamanţii îşi au locul de muncă în judeţul Iaşi, Tribunalul Iaşi fiind în raza de jurisdicţie a Curţii de Apel Iaşi, iar Tribunalul Neamţ este în raza de jurisdicţie a Curţii de Apel Bacău, curte învecinată administrativ cu Curtea de Apel Iaşi, Înalta Curte apreciază că prima instanţă sesizată, respectiv Tribunalul Neamţ este competent să soluţioneze cauza.

Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Neamţ, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ. şi pe pârâţii Curtea de Apel Iaşi, Tribunalul Iaşi şi Consiliul Naţional Pentru Combaterea Discriminării în favoarea Tribunalului Neamţ, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 iunie 2021.