Conflict of interest in local public administration: material benefit to first-degree relative through employment discretion and procedural validity of pre-notice data collection

Şedinţa publică din data de 21 iulie 2020

Deliberând asupra prezentei cauze, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în faţa primei instanţe

1. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, la data de 11.04.2017, reclamantul A. a contestat Raportul de evaluare nr. x/29.03.2017 întocmit de pârâta Agenţia Naţională de Integritate, prin care s-a constatat în sarcina reclamantului existenţa unui conflict de interese de natură administrativă.

De asemenea, reclamantul a formulat cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 70 şi art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, cerere care a fost admisă de instanţa de fond.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 181 din 28 noiembrie 2017, Curtea de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, în raport cu prevederile exprese ale art. 13 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, nu se justifică solicitarea reclamantului de constatare a nulităţii raportului de evaluare.

De asemenea, a considerat neîntemeiate argumentele privind modificarea raportului de evaluare, emitentul expunând pe larg motivele constatării existenţei conflictului de interese.

A validat instanţa constatările raportului, apreciind la rândul său că legea nu sancţionează doar obţinerea unui folos material direct şi imediat de către persoana evaluată ci poate fi vorba de un folos de natură patrimonială obţinut ca efect al deciziei sale, în speţă acest folos fiind angajarea, prin Dispoziţia nr. 12/18.01.2013, Dispoziţia nr. 60/25.04.2013 şi Contractul individual de muncă nr. x/18.01.2013, întocmite în condiţii de conflict de interese.

A combătut instanţa restul argumentelor reclamantului, arătând, în esenţă, că situaţia de conflict de interese putea fi evitată legal prin delegarea atribuţiilor către viceprimar, în baza Legii nr. 215/2001.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamantul A., pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. (hotărârea judecătorească a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material).

În motivarea recursului său, recurentul reclamant a susţinut, în esenţă, referitor la capătul de cerere privind constatarea nulităţii absolute a raportului de evaluare, fondat pe nerespectarea prevederilor art. 13, 14 şi 20 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, că judecătorul fondului a interpretat greşit art. 13 din Legea nr. 176/2010.

Astfel, art. 13 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 dispune: "După repartizarea aleatorie a lucrării, inspectorul de integritate procedează la activitatea de evaluare a declaraţiilor de avere, a datelor, a informaţiilor şi a modificărilor patrimoniale existente, în sensul prezentei legi, după cum urmează:

a) până la informarea persoanei care face obiectul evaluării şi invitarea acesteia pentru a prezenta un punct de vedere, desfăşoară proceduri administrative, prin raportare exclusivă la informaţii publice;

b) după informarea persoanei care face obiectul evaluării şi invitarea acesteia pentru a prezenta un punct de vedere, solicită persoanelor fizice sau juridice şi date ori informaţii care nu sunt publice."

Momentul care delimitează, deci cele două etape ale evaluării este cel al informării persoanei care face obiectul evaluării şi invitării acesteia pentru a prezenta un punct de vedere.

Or, recurentul a fost informat şi invitat să depună un punct de vedere la sediul ANI cu adresa nr. x/21.02.2017, comunicată cu scrisoare recomandată, la data de 27.02.2017, iar datele şi informaţiile, atât cele cu caracter public, cât şi cele care nu au caracter public, au fost solicitate şi obţinute înainte de această dată de referinţă, astfel că raportul de evaluare contestat este lovit de nulitate absolută.

Un al doilea motiv invocat de judecătorul fondului pentru a refuza aplicarea prevederilor art. 14 alin. (2) din lege îl constituie aprecierea că au caracter public încheierile instanţelor de judecată, dispoziţiile emise de către reclamant în calitate de primar, referatele, fişele postului, precum şi contractele de muncă, câtă vreme au fost încheiate pe baza dispoziţiei emise de către primar şi nu cuprind clauze confidenţiale.

Or, pentru a opera sancţiunea nulităţii absolute prevăzută de lege, este suficient să existe chiar şi un singur document cu caracter nepublic printre cele solicitate de ANI fără respectarea procedurii legale.

Instanţa de fond omite, în mod deliberat, să se pronunţe asupra caracterului public sau nepublic al mai multor documente cu caracter nepublic, solicitate şi obţinute de ANI anterior datei de 27.02.2017, între care: copia actului de identitate, copia certificatului de naştere şi copia certificatului de căsătorie ale numitei B..

De asemenea, evitând să confirme sau să infirme omisiunea din Raportul de evaluare nr. x/29.03.2017 a unui element esenţial şi obligatoriu - evaluarea elementelor de conflict de interese - prevăzut la art. 21 alin. (3) lit. c) din Legea nr. 176/2010 (nu se precizează care este în concret folosul material realizat ca urmare a actelor administrative emise de persoana evaluare), judecătorul fondului se substituie Agenţiei Naţionale de Integritate, asumându-şi rolul de a identifica folosul material, contrar principiului de imparţialitate.

A mai arătat recurentul că Dispoziţia nr. 12/18.01.2013 a Primarului de încadrare în funcţie a fiicei sale, B., este emisă pe baza unei proceduri transparente, cu respectarea tuturor prevederilor legale menite să asigure o competiţie deschisă şi egalitate de tratament tuturor candidaţilor interesaţi de ocuparea postului, prin publicarea unui anunţ la sediul primăriei şi în presă, prin afişarea bibliografiei, a condiţiilor de înscriere etc., astfel că emiterea acestei dispoziţii, cât şi a actelor subsecvente (contract de muncă, fişa postului etc.) se încadrează în exerciţiul normal al funcţiei de primar, fără a fi incidente limitările aduse prerogativelor acestei funcţii prin raportare la normele ce sancţionează conflictele de interese.

Cu privire la această apărare, instanţa de fond ar fi apreciat în mod eronat că este neîntemeiată. Consideră că trebuia făcută distincţie între actele semnate de primar în exercitarea unei obligaţii legale, în care caz nu poate fi vorba de vreun conflict de interese, şi actele întocmite discreţionar, în care voinţa exponentului autorităţii să fie determinantă pentru obţinerea acelui folos material, folos material care nu s-ar fi putut realiza în lipsa voinţei semnatarului actului.

Instanţa de fond face referire şi la Dispoziţia Primarului nr. 60/25.04.2013, prin care numita B., fiica sa, a fost desemnată să exercite atribuţia de responsabil la sala de sport, apreciind că conflictul de interese este mai pregnant în ceea ce priveşte această ultimă dispoziţie.

Motivaţia oferită de instanţă este incompletă, deoarece omite să analizeze şi condiţia existenţei unui folos material obţinut prin emiterea Dispoziţiei primarului nr. 60/25.04.2013. Această dispoziţie nu face altceva decât să adauge responsabilităţi în plus la fişa postului, încadrarea şi salarizarea rămânând neschimbate, astfel că, neexistând folosul material, nu există nici conflictul de interese.

Agenţia Naţională de Integritate a invocat şi o soluţie aşa-zis "legală" de evitare a conflictului de interese, prin delegarea de atribuţii, care însă face confuzie între delegarea de atribuţii şi însăşi exercitarea mandatului de primar.

Este adevărat că primarii pot delega unele atribuţii către viceprimar, secretar sau alţi funcţionari din cadrul primăriei, însă această delegare nu le conferă acestora şi dreptul de a semna actele administrative de autoritate ale primarului, generic denumite dispoziţii. Semnarea dispoziţiilor rămâne o prerogativă a primarului şi nu poate fi transmisă unei alte persoane. Astfel, la art. 57 alin. (2) din Legea nr. 215/2001 se prevede că "viceprimarul este subordonat primarului şi înlocuitorul de drept al acestuia", astfel că în caz de suspendare a mandatului primarului ori de imposibilitate temporară a exercitării acestuia, viceprimarul preia de drept exercitarea atribuţiilor primarului.

Recurentul a arătat că este necesară o distincţie între dispoziţiile emise de primar în exercitarea unei obligaţii legale sau fondate pe o justă cauză, în care caz nu poate fi vorba de vreun conflict de interese, şi dispoziţiile emise discreţionar, în care voinţa demnitarului să fie determinantă pentru realizarea interesului său personal.

II. Procedura în faţa instanţei de recurs

Intimata pârâtă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

A arătat că prima instanţă a interpretat si aplicat în mod corect prevederile incidente în speţă, observând caracterul legal şi temeinic al Raportului de Evaluare nr. x/29.03.2017.

Recurentul reclamant a depus răspuns la întâmpinare, prin care a reiterat principalele susţineri din recurs şi acţiunea introductivă.

Printr-un memoriu distinct, întocmit prin noul apărător ales şi transmis la dosar prin poşta electronică la data de 30 iunie 2020, intitulat "Completări la motivele de recurs", recurentul reclamant a invocat prescripţia dreptului la acţiune în ceea ce priveşte sesizarea şi evaluarea/cercetarea sa cu privire la ivirea conflictului de interese şi tragerea sa la răspundere, invocând motivul de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 coroborat cu dispoziţiile art. 483 şi 489 alin. (3) din C. proc. civ.. A mai invocat şi nulitatea absolută a reportului de evaluare şi nulitatea hotărârii recurate, pe motiv că instanţa nu a analizat şi nu s-a pronunţat cu privire la aspectele ce conduceau la nulitatea absolută a raportului de evaluare (pentru încălcarea principiilor imparţialităţii şi repartizării aleatorii a sesizărilor).

Prin concluziile scrise transmise prin e-mail la dosar la data de 20.07.2020, recurentul reclamant a solicitat admiterea recursului, atât pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., cât şi pentru motivele invocate în completarea din 30.06.2020.

La data de 02.03.2020 a fost înaintată la dosar Decizia nr. x/2020 prin care Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate ridicată de recurentul reclamant A. în faţa instanţei de fond.

III. Analiza motivelor de casare

Cu prioritate, în privinţa tardivităţii şi inadmisibilităţii completării motivelor de recurs, împrejurări puse în discuţie în şedinţa de judecată din 30.06.2020, Înalta Curte reţine, în ceea ce priveşte motivul de casare suplimentar invocat de recurentul reclamant în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 coroborat cu dispoziţiile art. 483 şi 489 alin. (3) din C. proc. civ. (prescripţia dreptului la acţiune referitor la sesizarea, cercetarea persoanei evaluate şi tragerea sa la răspundere pentru conflictul de interese), că prescripţia dreptului material la acţiune este definită chiar de legiuitor ca fiind o excepţie de ordine privată, astfel, că ea putea fi invocată în faţa instanţei de fond în termenul procedural de contestare a raportului de evaluare, iar nu direct în recurs şi, cu atât mai puţin, după împlinirea termenului de motivare a acestuia.

În acest sens, Înalta Curte reaminteşte că, prin Decizia nr. 1/2014, pronunţată în recurs în interesul legii, ÎCCJ a statuat ca "în interpretarea si aplicarea dispoziţiilor art. 5, art. 201, art. 223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ. si ale art. 6 alin. (4), art. 2512, art. 2513 din Legea nr. 287/2009 privind C. civ., prescripţiile extinctive începute anterior datei de 1 octombrie 2011, împlinite ori neîmplinite la aceeaşi dată, rămân supuse dispoziţiilor art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctiva, republicat, astfel încât atât instanţele de judecata, din oficiu, cat si părţile interesate pot invoca excepţia prescripţiei extinctive, indiferent de stadiul procesual, chiar in litigii începute după 1 octombrie 2011".

Per a contrario, prescripţia începută sub imperiul noului C. civ. nu poate fi invocată din oficiu, noua reglementare prevăzând expres în art. 2513 şi că prescripţia poate fi opusă numai în primă instanţă.

Prin urmare, invocarea noului motiv de recurs prin cererea depusă la 30.06.2020 este tardivă, nefiind incidente prevederile art. 489 alin. (3) din C. proc. civ.

De asemenea, aşa-zisele "nulităţi absolute" ale raportului de evaluare, invocate în legătură cu sesizarea ANI şi respectarea principiului repartizării aleatorii, se constituie în critici noi de nelegalitate a raportului de evaluare, o astfel de completare a acţiunii în anulare fiind inadmisibilă în recurs, conform art. 494 coroborat cu art. 478 din C. proc. civ.

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., astfel cum a fost invocat şi dezvoltat în cererea de recurs, pe baza probelor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul reclamantului este nefondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Recurentul reclamant a supus controlului de legalitate al instanţei de contencios administrativ actul administrativ reprezentat de Raportul de evaluare nr. x/29.03.2017 întocmit de pârâta Agenţia Naţională de Integritate.

Acţiunea sa a fost respinsă, prima instanţă apreciind ca fiind temeinic şi legal actul administrativ contestat.

Hotărârea instanţei de fond a fost atacată cu recurs de reclamant, care consideră că a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv a dispoziţiilor legale ce reglementează regimul juridic al conflictelor de interese, precum şi a prevederilor referitoare la desfăşurarea procedurii de evaluare (sub aspectul momentului la care au fost solicitate şi utilizate datele cu caracter nepublic).

Înalta Curte constată, în esenţă, că recurentul reclamant a semnat şi, respectiv, "contrasemnat", în calitate de primar al oraşului Milişăuţi, Dispoziţiile nr. 12/18.01.2013 şi nr. 60/25.04.2013 şi acte subsecvente acestora, prin care fiica sa, B., a fost angajată în cadrul primăriei, fiind reţinută starea de conflict de interese prin raportul de evaluare contestat.

Astfel, Dispoziţia nr. 12/18.01.2013, semnată de recurentul reclamant în calitatea sa de primar al oraşului Milişăuţi a avut ca obiect angajarea fiicei acestuia într-un post din primărie, iniţial ca muncitor calificat treapta III (iar nu muncitor necalificat - "femeie de serviciu", cum a susţinut recurentul) în cadrul Serviciului Gospodărie comunală, administrativ "prin concurs", încheindu-se Contractul individual de muncă nr. x/18.01.2013.

Este de observat că prima Fişă a postului a fost semnată de salariat înainte de emiterea dispoziţiei şi a contractului de muncă, respectiv la data de 17.01.2013, şi prevedea între atribuţiile principale ale postului de muncitor calificat tr. III: asigurarea lucrărilor de întreţinere, curăţenie, inclusiv lucrări de zugrăveală şi tâmplărie.

La scurt timp, recurentul reclamant emite Dispoziţia nr. 60/25.04.2013 prin care ruda sa de gradul 1 este "desemnată", de această dată fără competiţie, responsabil la Sala de sport a Oraşului Milişăuţi, dispunându-se totodată că Fişa postului "se completează" la atribuţii cu preluare gestiune cu constituire de garanţie conform Legii nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor.

Prin noua Fişă a postului din 26.04.2013, scopul postului nu mai este definit ca fiind acela de "muncitor", ci "responsabil Sala de sport a Oraşului Milişăuţi", prevăzându-se ca atribuţii principale atribuţii specifice de gestionar: gestionarea inventarului sălii de sport, întocmirea necesarului de achiziţii, luarea de măsuri pentru recuperarea eventualelor daune, încasarea taxei de utilizare a sălii, tăind chitanţe, întocmire inventare, procese-verbale de predare-primire, rapoarte de activitate etc. Dispar, totodată atribuţiile specifice postului de muncitor calificat pe care fusese angajată numita B. (executare lucrări de zugrăveală, tâmplărie etc.).

Prin urmare, avantajul material procurat rudei de gradul 1 a primarului recurent rezultă cu evidenţă din dispoziţiile emise şi actele subsecvente semnate sau "contrasemnate" de acesta.

Or, potrivit prevederilor art. 70 din Legea nr. 161/2003, "prin conflict de interese se înţelege situaţia în care persoana ce exercită o funcţie de demnitate publică sau o funcţie publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor care îi revin potrivit Constituţiei şi altor acte normative."

Definind noţiunea de interes de natură patrimonială, dispoziţiile art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 stipulează că "primarii şi viceprimarii, primarul general şi viceprimarii municipiului Bucureşti sunt obligaţi să nu emită un act administrativ sau să nu încheie un act juridic ori să nu emită o dispoziţie, în exercitarea funcţiei, care produce un folos material pentru sine, pentru soţul său ori rudele sale de gradul 1."

Aceste prevederi legale se coroborează cu cele cuprinse în Legea nr. 393/2004 privind statutul aleşilor locali, ce prevede la art. 75 lit. a) că "aleşii locali au un interes personal într-o anumită problemă, dacă au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorităţii publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru soţ, soţie, rude sau afini până la gradul al doilea inclusiv."

Înalta Curte constată, deci, că se justifică menţinerea, de către prima instanţă, ca temeinic şi legal a raportului de evaluare contestat prin care s-a reţinut conflictul de interese, fiind întrunite condiţiile prevăzute de art. 70 şi art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, coroborate cu art. 75 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, validate ca fiind constituţionale prin Decizia nr. 701/2020 a Curţii Constituţionale.

Înalta Curte apreciază că este nefondată critica recurentului referitoare la greşita nereţinere de către instanţa de fond a încălcării art. 13 alin. (1) şi art. 14 din Legea nr. 176/2010.

În acest sens, reţine că din economia textelor legii menţionate, în procedura de evaluare a conflictelor de interese, reglementată în Secţiunea a 3-a din Legea nr. 176/2010, legiuitorul a permis inspectorilor de integritate să demareze activitatea de evaluare chiar anterior informării persoanei în cauză, această activitate implicând evaluarea declaraţiilor de interese, dar şi "a altor date şi informaţii".

Astfel, potrivit art. 20 din Secţiunea a 3-a - Evaluarea conflictelor de interese şi a incompatibilităţilor, "(1) Dacă, în urma evaluării declaraţiei de interese, precum şi a altor date şi informaţii, inspectorul de integritate identifică elemente în sensul existenţei unui conflict de interese sau a unei incompatibilităţi, informează despre aceasta persoana în cauză şi are obligaţia de a o invita pentru a prezenta un punct de vedere. (...) (5) Prevederile art. 13 şi 15 se aplică în mod corespunzător."

Potrivit art. 13 din lege, "(1) După repartizarea aleatorie a lucrării, inspectorul de integritate procedează la activitatea de evaluare a declaraţiilor de avere, a datelor, a informaţiilor şi a modificărilor patrimoniale existente, în sensul prezentei legi, după cum urmează:

a) până la informarea persoanei care face obiectul evaluării şi invitarea acesteia pentru a prezenta un punct de vedere, desfăşoară proceduri administrative, prin raportare exclusivă la informaţii publice;

b) după informarea persoanei care face obiectul evaluării şi invitarea acesteia pentru a prezenta un punct de vedere, solicită persoanelor fizice sau juridice şi date ori informaţii care nu sunt publice."

Art. 15 din acelaşi act normativ dispune: "(1) Pe parcursul desfăşurării evaluării, inspectorul de integritate poate solicita tuturor instituţiilor şi autorităţilor publice, altor persoane juridice de drept public sau privat, precum şi persoanelor fizice, documentele şi informaţiile necesare desfăşurării activităţii de evaluare, cu obligaţia păstrării confidenţialităţii."

Prin urmare, art. 13-15 nu se alică automat şi întocmai, ci "în mod corespunzător", adică în acord cu dispoziţiile specifice pentru fiecare dintre proceduri.

Or, în condiţiile art. 20 alin. (5) raportat la art. 15 din lege, solicitarea oricărei instituţii şi autorităţi publice, altor persoane juridice de drept public sau privat, precum şi persoanelor fizice, de documente şi informaţii necesare desfăşurării activităţii de evaluare, se face cu obligaţia păstrării confidenţialităţii, iar ulterior informării persoanei evaluare, dacă în urma primei etape a procedurii se identifică o situaţie de încălcare a regimului conflictelor de interese, inspectorul de integritate este obligat să solicite punctul de vedere scris al persoanei evaluate şi poate solicita suplimentar orice informaţii, inclusiv nepublice.

În speţă, după cum a reţinut în mod temeinic instanţa de fond, procedura de informare a fost îndeplinită de către inspectorul de integritate, fiind respectate toate etapele şi procedurile activităţii de evaluare, aşa cum sunt acestea prevăzute de Legea nr. 176/2010.

Astfel, prima informare a persoanei evaluate a avut loc cu adresa nr. x/11.07.2016, în cuprinsul căreia se menţionează demararea activităţii, precizându-se că: " (...) în situaţia în care din activitatea de evaluare (...) vor fi identificate elemente în sensul, existenţei unui conflict de interese sau unei incompatibilităţi, veţi fi informat si invitat pentru a prezenta un punct de vedere." Confirmarea de primire a fost semnată de recurentul reclamant la 19.07.2016.

La 27.02.2017 recurentul a primit sub semnătură a doua informare, cea referitoare la identificarea de elemente în sensul nerespectării regimului conflictelor de interese, scrisoarea cuprinzând şi invitaţia de a depune un punct de vedere scris şi chiar menţiunea că poate fi asistat ori reprezentat de un avocat.

Datele şi actele iniţiale au fost obţinute de intimata pârâtă de la Primăria Oraşului Milişăuţi şi, respectiv, Oficiul Naţional al Registrului Comerţului după informarea prealabilă din 19.07.2016, cu adresele din 26.08.2016 şi 28.10.2016 şi, respectiv, 05.01.2017.

În aceste împrejurări au fost transmise de primărie copia cărţii de identitate, a certificatului de naştere şi a certificatului de căsătorie ale numitei B. (adică la acele acte care dovedeau relaţia de rudenie de gradul I cu primarul recurent).

De altfel, datele privind această relaţie de rudenie au fost relevate încă de la început prin sesizarea adresată ANI de către persoana fizică C. şi înregistrată sub nr. x/11.05.2016, iar din momentul înregistrării sesizării/lucrării, lucrătorul desemnat al autorităţii intimate avea acces direct la bazele de date privind evidenţa informatizată a persoanelor, întocmită tocmai pe baza menţiunilor din actele de identitate şi de stare civilă.

De asemenea, critica recurentului în sensul că instanţa de fond ar fi suplinit motivarea raportului de evaluare este nefondată.

În realitate, prima instanţă nu a făcut decât să înlăture susţinerea privind nemotivarea corespunzătoare a actului administrativ contestat, arătând argumentele pentru care recurentul reclamant a considerat fără temei că avantajul material procurat rudei se rezumă doar la un câştig financiar imediat şi direct, al cărui cuantum să fie menţionat expres în raport.

Faţă de toate considerentele de fapt şi de drept expuse mai sus şi în deplin acord cu cele exprimate de judecătorul fondului prin sentinţa recurată, Înalta Curte reţine că din art. 76 alin. (1) al Legii nr. 161/2003 reiese cu claritate că recurentul, în calitate de primar, era obligat să nu emită dispoziţii sau acte administrative şi să nu încheie acte juridice care produce un folos material pentru sine, pentru soţul său ori pentru rudele sale de gradul I.

Or, din materialul probator administrat în cauză de prima instanţă, că recurentul reclamant s-a aflat, într-adevăr, în situaţie de conflict de interese, astfel cum noţiunea este definită în Legea nr. 161/2003, prin semnarea - într-o perioadă în care avea calitatea de primar al oraşului Milişăuţi - a unor dispoziţii ce au avut ca efect angajarea unei persoane fizice aflate în gradul I de rudenie cu recurentul, pe un post din cadrul primăriei unităţii administrativ-teritoriale respective şi stabilirea (ulterior şi majorarea) drepturilor salariale ale fiicei sale.

De asemenea, contrar susţinerilor sale privind distincţia ce trebuia făcută faţă de obligaţiile legale de care primarul nu s-ar putea deroba prin delegare, recurentul reclamant avea posibilitatea de a evita situaţia de conflict de interese prin delegarea de atribuţii către una dintre persoanele enumerate la art. 65 din Legea nr. 215/2001, ceea ce ulterior a şi făcut (exempli gratia, prin Dispoziţiile nr. 102/2014 şi nr. 109/2014), rolul reglementării conflictului de interese fiind în principal acela de a preveni situaţiile în care funcţionari publici, aleşii locali sau demnitarii ar ajunge să servească interesul lor personal (în împrejurări care le-ar aduce acestora, rudelor sau asociaţilor lor un anumit avantaj sau dezavantaj), astfel că este necesar să fie înlăturat nu doar pericolul de corupţie, ci chiar şi aparenţa unui astfel de potenţial pericol.

În consecinţă, Înalta Curte constată că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale la situaţia de fapt ce rezulta din probatoriul administrat, motiv pentru care nu se impune casarea sentinţei recurate.

IV. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

În baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menţine ca legală şi temeinică sentinţa instanţei de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamantul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 181 din 28 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 iulie 2020.