Conflict of jurisdiction resolved in favor of Bucharest court for public authority challenge to school meals payment refusal

Şedinţa publică din data de 10 iunie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului

Prin cererea înregistrată la 8 octombrie 2020 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2020, reclamanta U.A.T. Judeţul Iaşi - Consiliul Judeţean Iaşi a chemat în judecată pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia de Plăţi şi Intervenţie Pentru Agricultură solicitând instanţei, în principal, anularea Notificării privind respingerea dosarului cererii de plată depusă de reclamant, pentru Programul produse în şcoli - semestrul I al anului şcolar 2019-2020, emisă de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, Direcţia Măsuri de Piaţă, Comerţ Exterior (APIA Central), înregistrată cu nr. x/02.06.2020, iar în subsidiar, obligarea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - APIA Central la acordarea ajutorului financiar FEGA, în cadrul Programului produse în scoli, prin acceptarea Cererii de plată nr. x/18.02.2020, depuse de reclamant pentru semestrul I al anului şcolar 2019-2020.

Prin sentinţa civilă nr. 58 din 21 ianuarie 2021, pronunţată în dosarul cu nr. x/2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 2247/2021 din 6 aprilie 2021, pronunţată în dosarul cu nr. x/2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a II - a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul Bucureşti a reţinut că obiectul cauzei de contencios administrativ şi fiscal este reprezentat de anularea actelor emise de autoritatea pârâtă iar beneficiarul reclamant are sediul în judeţul Iaşi, astfel că, competenţa aparţine Tribunalului Iaşi.

2.2. Prin sentinţa nr. 376/2021 din 6 mai 2021, pronunţată în dosarul cu nr. x/2021, Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale exclusive şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal. A constatat existenţa conflictului negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul Iaşi a reţinut că reclamanta este o autoritate publică, iar conform dispoziţiilor art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 aceasta se poate adresa exclusiv instanţei de la sediul pârâtului.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2, art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

Argumentele de fapt şi de drept relevante

Reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Iaşi - Consiliul Judeţean Iaşi a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia de Plăţi şi Intervenţie Pentru Agricultură, în principal, anularea Notificării privind respingerea dosarului cererii de plată depusă de reclamant, pentru Programul produse în şcoli - semestrul I al anului şcolar 2019-2020, emisă de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, Direcţia Măsuri de Piaţă, Comerţ Exterior (APIA Central), înregistrată cu nr. x/02.06.2020, iar în subsidiar, obligarea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - APIA Central la acordarea ajutorului financiar FEGA, în cadrul Programului produse în scoli, prin acceptarea Cererii de plată nr. x/18.02.2020, depuse de reclamant pentru semestrul I al anului şcolar 2019-2020.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă priveşte norma de drept aplicabilă situaţiei deduse judecăţii, din perspectiva competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei.

Instanţele aflate în conflict s-au declarat necompetente teritorial în funcţie de interpretarea dată prevederilor art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, prin raportare la calitatea reclamantei de persoană juridică de drept public.

Înalta Curte constată că demersul judiciar ce formează obiectul prezentului litigiu vizează anularea Notificării privind respingerea dosarului cererii de plată depusă de reclamantă, pentru Programul produse în şcoli - semestrul I al anului şcolar 2019-2020, emisă de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, Direcţia Măsuri de Piaţă, Comerţ Exterior (APIA Central), înregistrată cu nr. x/02.06.2020, astfel că, în ceea ce priveşte competenţa de soluţionare a cauzei, sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 din Legea contenciosului administrativ.

Potrivit art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, care reglementează competenţa teritorială de soluţionare a cauzelor în materia contenciosului administrativ "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului."

Totodată, art. 96 din O.U.G. nr. 57/2019 prevede că "Unităţile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină şi patrimoniu propriu", iar art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006 defineşte noţiunea de "instituţii publice locale" ca fiind "denumirea generică, incluzând comunele, oraşele, municipiile, sectoarele municipiului Bucureşti, judeţele, municipiul Bucureşti, instituţiile şi serviciile publice din subordinea acestora, cu personalitate juridică, indiferent de modul de finanţare a activităţii acestora".

Aşadar, având în vedere că reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Iaşi - Consiliul Judeţean Iaşi este persoană juridică de drept public, care se regăseşte în concret în definiţia noţiunii de instituţie publică locală, Înalta Curte constată că în cauză sunt aplicabile, sub aspectul competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei, prevederile tezei a II-a a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 antereferite, care atribuie competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei de la sediul pârâtului, fără a distinge după calitatea pârâtului, competenţa teritorială fiind stabilită de legiuitor în mod exclusiv în raport cu calitatea pe care o are reclamantul.

Aşa fiind, suntem în prezenta unei necompetenţe teritoriale exclusive, de ordine publică, prevăzută de dispoziţii speciale, pe care părţile nu o pot înlătura, instanţa putând să o invoce din oficiu în condiţiile art. 130 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin urmare, în considerarea calităţii de autoritate publică a reclamantei Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Iaşi - Consiliul Judeţean Iaşi şi a locului situării sediului pârâtului Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, care este în municipiul Bucureşti, faţă de cele anterior arătate, Înalta Curte constată că instanţa competentă din punct de vedere teritorial să soluţioneze prezenta cauză, în fond, este Tribunalul Bucureşti.

În consecinţă, interpretarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal nu poate fi primită, textul de lege fiind clar în această privinţă, în sensul că reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său, iar reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului, indiferent de calitatea pârâtului.

Or, câtă vreme legiuitorul nu instituie vreo distincţie în stabilirea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei în raport cu calitatea pârâtului, ci distincţia se face doar în funcţie de calitatea reclamantului, orice altă interpretare în raport cu alte aspecte, ce exced textului de lege aplicabil, nu poate dobândi efecte juridice, cu atât mai mult cu cât competenţa teritorială la care se referă art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 este una exclusivă, de la care nici părţile şi nici instanţa nu pot deroga.

Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Iaşi - Consiliul Judeţean Iaşi în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 10 iunie 2021.