Negative jurisdiction conflict resolved: timber-watercourse penalty case assigned to Bistrița Court under exclusive contravention venue rule.

Şedinţa publică din data de 9 iunie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele;

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată. Prima instanţă învestită.

Prin plângerea contravenţională înregistrată pe rolul Judecătoriei Reghin la data de 17.11.2020 cu nr. x/2020, petenta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu intimata Agenţia Naţională Apele Române - Administraţia Bazinală de Apă Mureş - Sistemul de Gospodărire a Apelor Mureş, a solicitat anularea procesului-verbal nr. x din data de 27.10.2020 şi exonerarea de sancţiunile aplicate. În subsidiar, s-a solicitat înlocuirea sancţiunilor aplicate cu măsura avertismentului.

În drept, au fost invocate dispoziţiile O.G. nr. 2/2001.

Prin sentinţa civilă nr. 84/2021 din data de 09 februarie 2021, Judecătoria Reghin a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Reghin, invocată din oficiu şi, în consecinţă a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată, formulată de petenta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu intimata Agenţia Naţională Apele Române - Administraţia Bazinală de Apă Mureş - Sistemul de Gospodărire a Apelor Mureş, în favoarea Judecătoriei Bistriţa.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Judecătoria Reghin a reţinut că în conformitate cu procesul-verbal de constatare a contravenţiei nr. x din data de 27.10.2020, petenta S.C. A. S.R.L. a fost sancţionată contravenţional întrucât turbiditatea pârâului B., afluent al pârâului Valea de Mijloc, este rezultatul activităţii de manevrare şi depozitare a materialului lemnos, rezultat în urma exploatării masei lemnoase.

În raport de obiectul cauzei, instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, conform cărora, plângerea îndreptată împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei se depune la judecătoria în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.

Totodată, instanţa a avut în vedere prevederile art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., care reliefează caracterul de ordine publică al competenţei atunci când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura, dar şi pe cele ale art. 126 din acelaşi act normativ care prevăd că părţile pot conveni ca procesele privitoare la bunuri să fie judecate de alte instanţe decât acelea care, potrivit legii au competenţă teritorială.

Din coroborarea dispoziţiilor legale arătate mai sus, instanţa reţine că Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravenţiilor, instituie o competenţă teritorială absolută, plângerile contravenţionale nefiind incluse în sfera pricinilor privitoare la bunuri, astfel încât competenţa judecătoriei de la locul săvârşirii contravenţiei nu poate fi înlăturată.

În egală măsură, instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 130 alin. (2) C. proc. civ., conform cărora necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi sau de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi reţine respectarea acestora, având în vedere faptul că instanţa a invocat excepţia supusă analizei din oficiu la termenul din data de 09.02.2021.

Din cuprinsul procesului-verbal de constatare a contravenţiei nr. x din data de 27.10.2020, rezultă că locul săvârşirii faptei contravenţionale reţinută în sarcina petentei S.C. A. S.R.L. este reprezentat de pârâul B., afluent al pârâului Valea de Mijloc. Întrucât din cuprinsul procesului-verbal sancţionator nu rezultă cu exactitate locaţia unde fapta contravenţională a fost săvârşită, instanţa a procedat la verificarea Procesului-verbal de constatate nr. FRS 3/BD - 361 din data de 27.10.2020, care a stat la baza întocmirii procesului-verbal sancţionator, şi astfel s-a constatat că locaţia unde s-au realizat operaţiunile de exploatare a masei lemnoase în baza Autorizaţiile de exploatare în discuţie au vizat Partide aflate pe raza Comunei Şieuţ, respectiv pe raza Ocolului Silvic Dealu Negru (Comuna Cetate), ambele aflate în judeţul Bistriţa Năsăud.

În raport de cele consemnate în cuprinsul procesului-verbal de contravenţie atacat, instanţa reţine că fapta contravenţională imputată petentului a fost constatată de către agentul constatator al intimatului în localitatea Cetate, judeţul Bistriţa Năsăud.

Având în vedere aspectele precizate şi în raport de prevederile H.G. nr. 337/1993, pentru stabilirea circumscripţiilor judecătoriilor şi parchetelor de pe lângă judecătorii, instanţa reţine că locul constatării şi săvârşirii contravenţiei din prezenta cauză, respectiv localitatea Cetate, judeţul Bistriţa Năsăud, se află în circumscripţia Judecătoriei Bistriţa.

Prin urmare, instanţa a apreciat ca fiind întemeiată excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Reghin, invocată de instanţă din oficiu, motiv pentru care a admis-o şi a declinat competenţa de soluţionare a plângerii contravenţionale formulată de petenta S.C. A. S.R.L., în favoarea Judecătoriei Bistriţa.

2. A doua instanţă învestită.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Bistriţa la data de 18.02.2021.

Prin sentinţa civilă nr. 720/2021 din data de 20.04.2021, Judecătoria Bistriţa a admis excepţia de necompetenţă teritorială de ordine publică a Judecătoriei Bistriţa, invocată din oficiu şi a declinat în favoarea Judecătoriei Reghin competenţa de soluţionare a cauzei formulată de petenta A. S.R.L., în contradictoriu cu intimata Agenţia Naţională Apele Române - Administraţia Bazinală de Apă Mureş - Sistemul de Gospodărire a Apelor Mureş, având ca obiect "plângere contravenţională".

Pentru a pronunţa această sentinţă, Judecătoria Bistriţa a reţinut că relevante sunt şi prevederile art. 87 alin. (18) din Legea Apelor nr. 107/1996, potrivit cărora "Constituie contravenţii în domeniul apelor următoarele fapte, dacă nu sunt săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracţiuni: … depozitarea în albii sau pe malurile cursurilor de apă, ale canalelor, lacurilor, bălţilor şi pe faleza mării, pe baraje şi diguri sau în zonele de protecţie a acestora a materialelor de orice fel.", respectiv cele ale art. 91 alin. (1) din acelaşi act normativ: "Contravenţiilor prevăzute de prezenta lege le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare."

Conform art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, "Plângerea se depune la judecătoria în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia."

Prin dispoziţiile legale enunţate legiuitorul a instituit o competenţă teritorială exclusivă a instanţei pe care părţile nu o pot înlătura.

Aşadar, pentru stabilirea competenţei teritoriale a instanţei prezintă relevanţă locul unde a fost săvârşită presupusa faptă contravenţională, nu sediul petentei sau locul unde aceasta este autorizată să exploateze masă lemnoasă.

Or, urmare a controlului efectuat în data de 23.10.2020 pe cursul de apă pârâul B., afluent dreapta a pârâului Valea din Mijloc, de către reprezentanţii Sistemului de gospodărire a apelor Mureş, s-a identificat o cantitate de circa 100 mc material lemnos depozitat în cursul de apă şi în zona de protecţie a pârâului B., afluent dreapta a pârâului Valea din Mijloc, judeţul Mureş. Prin această activitate, s-a reţinut că societatea petentă ar fi crescut accentuat turbiditatea cursului de apă a pârâului, fiind sancţionată contravenţional în baza art. 87 alin. (18) din Legea Apelor nr. 107/1996.

Din materialul probator existent la dosar rezultă fără echivoc faptul că presupusa contravenţie ar fi fost săvârşită în cursul de apă şi în zona de protecţie a pârâului B., situat în judeţul Mureş, nu în judeţul Bistriţa.

Faţă de cele reţinute, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Bistriţa invocată din oficiu, şi a declinat în favoarea Judecătoriei Reghin competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect "plângere contravenţională".

Ivindu-se conflictul negativ de competenţă a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea acestuia.

3. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul negativ de competenţă, conform art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bistriţa.

Pentru a hotărî astfel, se au în vedere considerentele arătate în continuare.

În ceea ce priveşte cadrul procesual se constată că, prin cererea dedusă judecăţii s-a solicitat anularea procesului-verbal nr. x din data de 27.10.2020 şi exonerarea reclamantei de sancţiunile aplicate, iar în subsidiar, s-a solicitat înlocuirea sancţiunilor aplicate cu măsura avertismentului.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe, îl constituie problema instanţei competente teritorial să soluţioneze cauza, în raport cu prevederile legale incidente.

Înalta Curte constată că prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei nr. x din data de 27.10.2020, petenta S.C. A. S.R.L. a fost sancţionată contravenţional întrucât turbiditatea pârâului B., afluent al pârâului Valea de Mijloc, este rezultatul activităţii de manevrare şi depozitare a materialului lemnos, rezultat în urma exploatării masei lemnoase.

Conform dispoziţiilor art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, plângerea îndreptată împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei se depune la judecătoria în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.

Din cuprinsul acestor dispoziţii legale rezultă că Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravenţiilor, instituie o competenţă teritorială absolută, plângerile contravenţionale fiind de competenţa judecătoriei de la locul săvârşirii contravenţiei.

Or, în cazul de faţă, în mod corect a reţinut Judecătoria Reghin că din cuprinsul procesului-verbal de constatare a contravenţiei nr. x din data de 27.10.2020, nu rezultă cu exactitate locaţia unde fapta contravenţională a fost săvârşită ci doar că aceasta s-a constatat în zona de protecţie a pârâului B., afluent al pârâului Valea de Mijloc, însă din verificarea Procesului-verbal de constatate nr. FRS 3/BD - 361 din data de 27.10.2020, care a stat la baza întocmirii procesului-verbal sancţionator, rezultă că locaţia unde s-au realizat operaţiunile de exploatare a masei lemnoase în baza Autorizaţiile de exploatare în discuţie au vizat Partide aflate pe raza Comunei Şieuţ, respectiv pe raza Ocolului Silvic Dealu Negru (Comuna Cetate), ambele aflate în judeţul Bistriţa Năsăud.

În raport de aceste aspecte rezultă că fapta contravenţională imputată petentului a fost constatată de către agentul constatator al intimatului în localitatea Cetate, judeţul Bistriţa Năsăud şi în raport de prevederile H.G. nr. 337/1993, pentru stabilirea circumscripţiilor judecătoriilor şi parchetelor de pe lângă judecătorii, rezultă că locul constatării şi săvârşirii contravenţiei din prezenta cauză, respectiv localitatea Cetate, judeţul Bistriţa Năsăud, se află în circumscripţia Judecătoriei Bistriţa.

4. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Judecătoriei Bistriţa.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petenta A. S.R.L. în contradictoriu cu intimata Administraţia Naţională "Apele Române" - Serviciul Gospodărirea Apelor Mureş, în favoarea Judecătoriei Bistriţa.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 iunie 2021.