Jurisdiction for administrative claims challenging local authority refusal of forest compensation fees despite concurrent civil damages claims against central ministry.

Şedinţa publică din data de 9 iunie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele;

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată. Prima instanţă învestită.

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2020, pe rolul Tribunalului Vrancea, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, la data de 14.12.2020, reclamanta Obştea de Moşneni Sat Tulnici, în contradictoriu cu pârâtele Garda Forestiera Focşani şi Ministerul Mediului Apelor şi Pădurilor, a solicitat să se constate refuzul nejustificat al acestor instituţii publice de a soluţiona favorabil cererea reclamantei privind acordarea compensaţiilor băneşti, reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii de păduri nu le recoltează datorită funcţiilor speciale de protecţie stabilite prin amenajamente silvice care determină restricţii în recoltarea de masă lemnoasă cuvenite Obştii de Moşneni Sat Tulnici pentru anul 2020. Totodată, în temeiul art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, a solicitat obligarea pârâtei în cauză la plata sumei de 2.135.864,26 de RON, cu titlu de despăgubiri civile pentru prejudiciul cauzat prin refuzul nejustificat de a-şi îndeplini atribuţiile legale ce le revin, precum şi la plata dobânzii legale aferente acestei sume, calculată de la data înregistrării cererii de chemare în judecata şi până la încasarea efectivă, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 74/2021 din data de 11.02.2021, Tribunalul Vrancea, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Vrancea, invocată de către instanţă din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de către reclamanta Obştea de Moşneni Sat Tulnici, în contradictoriu cu pârâţii Garda Forestieră Focşani şi Ministerul Mediului Apelor şi Pădurilor, în favoarea Curţii de Apel Galaţi.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul Vrancea a reţinut că în speţă, sunt incidente dispoziţiile Legii nr. 554/2004, obiectul prezentului litigiu fiind reprezentat de constatarea refuzului nejustificat de acordare a unor drepturi, obligaţia de a face, respectiv de a plăti efectiv despăgubirile, fiind subsecventă acestei constatări. Totodată, instanţa a reţinut că se critică refuzul nejustificat al unei autorităţi publice locale, respectiv Garda Forestiera Focşani, cât şi refuzul nejustificat al unei autorităţi publice centrale.

Or, potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004, stabilirea competentei materiale în judecarea cauzelor în fond se determină fie după criteriul poziţionării autorităţii emitente în sistemul autorităţilor publice, fie după criteriul valoric, acesta din urmă fiind aplicabil numai în cauzele care au ca obiect taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora.

În speţa dată, instanţa a reţinut că este exclus criteriul valoric în stabilirea competentei materiale, având în vedere că plata compensaţiilor este un capăt de cerere accesoriu refuzului nejustificat de soluţionare cerere, iar potrivit art. 123 C. proc. civ., "cererile accesorii, adiţionale, precum şi cele incidentale se judecă de către instanţa competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competenţa materială sau teritorială a altei instanţe judecătoreşti". Pe de altă parte, chiar dacă ar fi fost un capăt principal de cerere, acesta nu ar fi atras competenţa în funcţie de criteriul valoric, întrucât nu suntem în prezenţa unor taxe sau impozite, ci este vorba de despăgubiri, care nu atrag competenţa instanţei de contencios administrativ.

Ca atare, având în vedere aceste aspecte, s-a reţinut că în speţă, stabilirea instanţei competente materiale se face potrivit criteriului poziţionării autorităţii emitente în sistemul autorităţilor publice. Cum, sunt chemate în judecată atât o autoritate locală (Garda Forestieră Focşani), cât şi autoritate centrală (Ministerul Apelor şi Pădurilor), iar Legea nr. 554/2004 nu prevede stabilirea competenţei în acest caz particular, instanţa a analizat competenţa prin raportare la dispoziţiile art. 28 din Legea nr. 554/2004, care trimit la dispoziţiile C. proc. civ. ("în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autorităţile publice, dispoziţiile Legii nr. 554/2004 se completează cu prevederile C. proc. civ..").

Or, potrivit art. 99 alin. (2) C. proc. civ., "în cazul în care mai multe capete de cerere principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeaşi cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecăţii printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanţa competentă să le soluţioneze se determină ţinându-se seama de acea pretenţie care atrage competenţa unei instanţe de grad mai înalt".

Întrucât, în speţă, sunt două capete principale de cerere întemeiate pe aceeaşi cauză (dreptul reclamantei, în calitate de proprietar al terenului de a pretinde despăgubiri pe anul 2020), iar un capăt de cerere atrage competenţa Tribunalului Vrancea (potrivit art. 10 alin. (1) teza 1), în timp ce altul atrage competenţa Curţii de Apel Galaţi (potrivit art. 10 alin. (1) teza 2), s-a reţinut că în aplicarea art. 99 alin. (2) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cererii se stabileşte în funcţie de acea pretenţie care atrage competenţa instanţei mai mare în grad, respectiv in favoarea Curţii de Apel Galaţi.

Având în vedere considerentele de fapt şi de drept expuse, în baza art. 10 şi art. 28 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 99 alin. (2) C. proc. civ., s-a admis excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu, şi cauza a fost declinată în favoarea Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

2. A doua instanţă învestită.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 19.02.2021.

Prin sentinţa Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Obştea de Moşneni sat Tulnici, în contradictoriu cu pârâta Garda Forestieră Focşani şi pârâtul Ministerul Mediului Apelor şi Pădurilor, având ca obiect refuz soluţionare cerere, în favoarea Tribunalului Vrancea, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Curtea de Apel a reţinut că excepţia necompetenţei materiale este o excepţie de procedură, absolută, cu caracter dilatoriu, cercetarea ei fiind instituită pentru respectarea unor interese generale de înfăptuire a justiţiei şi priveşte încălcarea unor norme de ordine publică, astfel că instanţa este obligată să verifice, cu prioritate faţă de fondul cauzei, îndeplinirea acestei condiţii.

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

În cauză, raportat la art. 1 alin. (1) şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, litigiul dedus judecăţii este unul de contencios administrativ generat de nesoluţionarea cererii adresate Gărzii Forestiere Focşani, la data de 25.02.2020, pentru acordarea compensaţiilor reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii de terenuri forestiere nu le recoltează datorită funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice care determină restricţii în recoltarea de masă lemnoasă pentru anul 2020, finalitatea demersului judiciar iniţiat de reclamantă fiind obţinerea plăţii efective a despăgubirilor.

Potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, "Se asimilează actelor administrative unilaterale şi refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal."

În cazul unui act administrativ asimilat, aşa cum a reţinut şi Tribunalul Vrancea, competenţa materială se stabileşte în funcţie de poziţionarea emitentului actului în sistemul administraţiei publice (autorităţi centrale sau locale), conform art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, însă actul vătămător care a produs efecte juridice şi a constituit punctul de plecare al litigiului este reprezentat de nesoluţionarea cererii adresate Gărzii Forestiere Focşani la data de 25.02.2020 privind acordarea ajutorului de stat conform fişei de calcul a drepturilor financiare cuvenite pentru compensaţii.

În aceste condiţii, cererea de acordare a compensaţiilor băneşti reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii de terenuri forestiere nu le recoltează formulată în contradictoriu şi cu Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, este accesorie acţiunii ce vizează refuzul nejustificat de rezolvare a cererii de acordare a unor drepturi, astfel încât, în aplicarea prevederilor art. 123 alin. (1) din C. proc. civ., competenţa poate fi stabilită strict prin raportare la obiectul principal dedus judecăţii, respectiv refuzul (justificat sau nejustificat) de soluţionare a cererii adresate autorităţii de rang local - Garda Forestieră Focşani.

Prin urmare, în cauză sunt incidente prevederile art. 10 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 554/2004, iar împrejurarea că reclamanta a formulat cererea şi în contradictoriu cu autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, respectiv Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, nu este de natură a atrage competenţa materială a Curţii de Apel.

În acest sens este şi jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal din Decizia nr. 3248/08.07.2020 pronunţată în dosarul nr. x/2017 (depusă de pârâta Garda Forestieră Focşani la Tribunalul Vrancea) şi Decizia nr. 1154/26.02.2020.

În raport de aceste considerente, având în vedere natura juridică a litigiului dedus judecăţii, Curtea a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vrancea, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal.

Ivindu-se conflictul negativ de competenţă a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea acestuia.

3. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul negativ de competenţă, conform art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vrancea.

Pentru a hotărî astfel, se au în vedere considerentele arătate în continuare.

În ceea ce priveşte cadrul procesual se constată că, prin cererea dedusă judecăţii s-a solicitat să se constate refuzul nejustificat al Gărzii Forestiere Focşani de a soluţiona favorabil cererea reclamantei privind acordarea compensaţiilor băneşti, reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii de păduri nu le recoltează datorită funcţiilor speciale de protecţie stabilite prin amenajamente silvice care determină restricţii în recoltarea de masă lemnoasă cuvenite Obştii de Moşneni Sat Tulnici pentru anul 2020, precum şi, în temeiul art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, a solicitat obligarea Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor la plata sumei de 2.135.864,26 de RON, cu titlu de despăgubiri civile pentru prejudiciul cauzat prin refuzul nejustificat de a-şi îndeplini atribuţiile legale ce le revin, precum şi la plata dobânzii legale aferente acestei sume, calculată de la data înregistrării cererii de chemare în judecata şi până la încasarea efectivă, cu cheltuieli de judecată.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două tribunale, îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza, în raport cu prevederile legale incidente.

Astfel, raportat la obiectul acţiunii, precum şi la dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi art. 8 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, litigiul dedus judecăţii este unul de contencios administrativ generat de refuzul Gărzii Forestiere Focşani de a soluţiona cererea reclamantei privind acordarea compensaţiilor băneşti, reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii de păduri nu le recoltează datorită funcţiilor speciale de protecţie stabilite prin amenajamente silvice care determină restricţii în recoltarea de masă lemnoasă cuvenite Obştii de Moşneni Sat Tulnici pentru anul 2020 şi considerat de reclamantă ca fiind unul nejustificat, în accepţiunea art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.

Potrivit art. 2 alin. (2) din acelaşi act normativ, se asimilează actelor administrative unilaterale şi refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal.

Aşadar, litigiul dedus judecăţii vizează un act administrativ asimilat, iar competenţa materială se stabileşte după poziţionarea emitentului actului în sistemul administraţiei publice (autorităţi centrale sau locale), conform art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004.

Pornind de la această premisă, în situaţia în care persoana care se consideră vătămată înţelege să cheme în judecată atât o autoritate publică locală, cât şi una centrală, pentru stabilirea instanţei competente este esenţială identificarea actului administrativ contestat, tipic sau asimilat, în accepţiunea art. 2 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

În speţa de faţă, actul vătămător, care a produs efecte juridice şi a constituit punctul de plecare al litigiului este reprezentat de refuzul de avizare la plată a ajutorului de stat, de a întocmi decontul justificativ şi de a-l remite împreună cu restul documentelor către MAP în vederea efectuării plăţii exprimat de Garda Forestieră Focşani.

În aceste condiţii, sunt incidente prevederile art. 10 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 554/2004, conform cărora "litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene/…/se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale".

Împrejurarea că reclamanta a formulat un capăt de cerere în contradictoriu cu autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, respectiv Ministerul Apelor şi Pădurilor, nu este de natură a atrage competenţa materială a curţii de apel.

Astfel, cererea de acordare a despăgubirilor, reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care reclamanta nu le-a putut recolta în calitate de proprietari, şi care este formulată în contradictoriu şi cu Ministerul Apelor şi Pădurilor, este accesorie acţiunii ce vizează refuzul nejustificat de acordare a unor drepturi astfel încât, în aplicarea prevederilor art. 123 alin. (1) din C. proc. civ., competenţa poate fi stabilită strict prin raportare la obiectul principal dedus judecăţii, respectiv refuzul de soluţionare a cererii de către Garda Forestieră Focşani.

În acest sens este şi Soluţia de principiu adoptată în şedinţa judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din 7 mai 2018, potrivit căreia:

"În acţiunile introduse de Asociaţiile Composesorale în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Apelor şi Pădurilor şi Gărzile Forestiere judeţene, prin care se solicită anularea adreselor prin care s-a exprimat refuzul nejustificat de avizare a documentaţiei întocmite în vederea accesării compensaţiilor prevăzute de art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, republicată, cu modificările şi completările ulterioare competenta de soluţionare a cauzei se stabileşte în favoarea tribunalului, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în raport de capătul de cerere principal - anularea actului administrativ emis de pârâta Garda Forestieră".

Prin urmare, competenţa materială de soluţionare a cauzei aparţine tribunalului administrativ-fiscal, fiind determinată de poziţionarea în sistemul autorităţilor publice a emitentului actului administrativ contestat, în cazul de faţă Garda Forestieră Focşani, autoritate publică locală.

4. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Vrancea, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Obştea de Moşneni Sat Tulnici în contradictoriu cu pârâţii Garda Forestieră Focşani şi Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, în favoarea Tribunalului Vrancea, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 iunie 2021.