Compensatory rights for forced labor of Jewish youth under Law No. 189/2000: sufficiency of witness testimony to prove ethnic persecution
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the pension fund's appeal, upholding the Court of Appeal’s judgment which annulled the administrative decision denying compensatory benefits and ordered the fund to recognize rights under Government Ordinance No. 105/1999, approved by Law No. 189/2000, retroactive to January 1, 2004. The dispute involved a claim for compensation based on forced labor performed by Jewish students and youth between November 1941 and August 1944, where the administrative body had initially rejected the application. The Supreme Court found the appeal unfounded, relying on witness testimonies and specific military unit addresses, in conjunction with Decree-Laws No. 1403/1941 and No. 3438/1940, to establish that ethnic persecution had been sufficiently proven to warrant the statutory benefits under Article 1(d) of the cited legislative acts.
Legislator headnote
AI generatedart. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ; Compensatory rights for forced labor of Jewish youth under Law No. 189/2000: sufficiency of witness testimony to prove ethnic persecution: 105/1999, approved by Law No. 189/2000, retroactive to January 1, 2004. The dispute involved a claim for compensation based on forced labor performed by Jewish students and youth between November 1941 and August 1944, where the administrative body had initially rejected the application. The Supreme Court found the appeal unfounded, relying on witness testimonies and specific military unit addresses, in conjunction with Decree-Laws No. 1403/1941 and No. 3438/1940, to establish that ethnic persecution had been sufficiently proven to warrant the statutory benefits under Article 1(d) of the cited legislative acts.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis for dismissing the appeal as unfounded and upholding the lower court's decision.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 2 iunie 2004, reclamantul H.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului București, anularea hotărârii nr. 11803/12202 din 16 aprilie 2004, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască și să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Motivându-și cererea, reclamantul a arătat că, deși a dovedit faptul că în perioada noiembrie 1941 - august 1944, a prestat muncă obligatorie în cadrul detașamentelor de muncă forțată pentru elevi și tineri evrei, pârâta, prin comisia specială, i-a refuzat în mod nejustificat acordarea drepturilor compensatorii cuvenite.
Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1542 din 24 iunie 2004, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre, prin care să recunoască reclamantului, drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, în temeiul art. 1 lit. d) din acest act normativ, pentru perioada 1 noiembrie 1941 - 23 august 1944, cu începere de la 1 ianuarie 2004.
Instanța a reținut că soluția se impune în raport cu probele administrate și cu prevederile art. 1 lit. d) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
Împotriva sentinței a declarat recurs, în termen legal, pârâta Casa de Pensii a municipiului București.
Recurenta a susținut, în esență, că prima instanță a aplicat eronat Legea nr. 189/2000, întrucât trebuia să aprecieze legalitatea actului administrativ atacat, numai în raport cu dovezile depuse la comisie, față de care cererea petentului a fost corect respinsă.
Recursul este nefondat.
Din declarațiile autentice ale martorilor P.A. și D.D. (beneficiari ai prevederilor Legii nr. 189/2000), rezultă că intimatul-reclamant a prestat muncă obligatorie în cadrul detașamentelor de muncă forțată pentru elevi și tineri evrei, care dezgropau cimitirele pentru amenajarea lor, prestau munci agricole în jurul Craiovei, precum și la descărcat vagoane C.F.R., toate la ordinul Cercului Teritorial Craiova, în perioada noiembrie 1941, până la 23 august 1944.
Având în vedere și adresa nr. CR 179-242; CR 163 din 7 februarie 2000, emisă de U.M. nr. 02600 și în raport cu prevederile Decretului - lege nr. 1403/1941 și ale Decretului - lege nr. 3438/1940 (în vigoare la acel moment), persecuția din motive etnice a reclamantului a fost pe deplin dovedită, fiind de notorietate existența acestor persecuții împotriva evreilor, în conjunctura istorică a momentului respectiv.
Prin urmare, dând o corectă dezlegare cauzei deduse judecății, instanța fondului a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, motiv pentru care, în considerarea prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Curtea va respinge recursul pârâtei, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 1542 din 24 iunie 2004, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 martie 2005.