Return of security deposit for suspension of tax enforcement despite subsequent dismissal of suspension request

Şedinţa publică din data de 14 iulie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

La 01.11.2018, petentul petentul A., a formulat cerere de restituire a cauţiunii consemnate în dosarul nr. x/2017 prin recipisa nr. x din 04.04.2017, emisă de B. S.A. Bank S.A. - Sucursala Victoria, ca urmare a soluţionării definitive a cauzei potrivit deciziei Î.C.C.J. nr. 3143/04.10.2018.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin încheierea din 15 ianuarie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de petentul A., în contradictoriu cu intimata Direcţia Generala Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Ialomiţa şi a dispus restituirea către reclamant a cauţiunii achitate conform recipisei de consemnare nr. x din 04.04.2017, emisă de B. S.A. Bank S.A. - Sucursala Victoria în valoare de 14.573,54 RON.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs pârâta Direcţia Generala Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Ialomiţa, criticând-o pentru nelegalitate şi, formulând motive încadrate în cazul de casare reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea încheierii şi, în rejudecare, respingerea cererii reclamantei de restituire a cauţiunii consemnate în cauză.

În motivarea căii de atac, s-a arătat că cecerea de suspendare ar trebuie respinsă ca prematur formulată întrucâu sentinţa civilă nr. 4150/06.11.2017 pronunţată de Curtea de apel Bucureşti în dosarul nr. x/2017 având ca obiect anulare act administrativ fiscal ne este definitivă şi faptul că aspectul prejudiciul stabilit prin decizia nr. 161/08.01.2016 nu a fost achitat de către reclamant.

Menţionează autoritatea pârâtă că dispoziţiile art. 1064 C. proc. civ. nu disting în sensul că în situaţia respingerii cererii de suspendare, cauţiunea se respinge automat. Astfel, între data suspendării executării silite de către Curtea de Apel Bucureşti şi data respingerii cererii de suspendare de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, executarea silită nu a continuat, astfel încât, în ipoteza în care soluţia în care soluţia pronunţată în dosarul nr. x/2017 prin sentinţa nr. 4150/06.11.2017 va rămâne definitivă, fiind respinsă pe fond acţiunea în anulare a actului administrativ, organul fiscal va fi îndreptăţit la despăgubiri pentru întârzierea executării, despăgubiri ce se acoperă din cauţiunea achitată de reclamant.

La data de 01.08.2019, intimatul A. a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a încheierii din 15 ianuarie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând încheierea atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 1064 C. proc. civ.:

"(1) Cauţiunea depusă se va restitui, la cerere, după soluţionarea prin hotărâre definitivă a procesului în legătură cu care s-a stabilit cauţiunea, respectiv după încetarea efectelor măsurii pentru care aceasta s-a depus.

(2) Cauţiunea se restituie celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptăţit nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite până la împlinirea unui termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii sau, după caz, de la data încetării efectelor măsurii, prevăzute la alin. (1). Cu toate acestea, cauţiunea se restituie de îndată dacă partea interesată declară în mod expres că nu urmăreşte obligarea celui care a depus-o la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin încuviinţarea măsurii pentru care aceasta s-a depus. (...)

(4) Dacă cererea pentru care s-a depus cauţiunea a fost respinsă, instanţa va dispune din oficiu şi restituirea cauţiunii.

În prezenta cauză A. a solicitat suspendarea executării Deciziei nr. 149/13.09.2016, emisă de Direcţia Generală Regionala a Finanţelor Publice Ploieşti, privind soluţionarea contestaţiei formulată de A. împotriva Deciziei nr. ILG-DEC 161/08.01.2016, privind angajarea răspunderii solidare a reclamantului cu debitorul C. S.R.L. şi a Deciziei nr. ILG-DEC 161/08.01.2016, privind angajarea răspunderii solidare a reclamantului în solidar cu debitorul C. S.R.L., pentru obligaţii de plată datorate bugetului general consolidat de către debitoare, în sumă totală de 1.073.054 RON şi, conform dispoziţiilor instanţei, a consemnat cauţiune în cuantum de 14.573,54 RON, conform recipisei de consemnare nr. x din 04.04.2017, emisă de B. S.A. Bank S.A. - Sucursala Victoria.

Deşi iniţial, prin sentinţa nr. 2663/27.06.2017 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea şi a dispus suspendarea deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. ILG DEC 161/08.01.2016 şi a respins ca inadmisibilă cererea de suspendare a deciziei nr. 149/13.09.2016 admis cererea şi a dispus suspendarea executării deciziei de impunere nr. x/31.10.2012, până la pronunţarea instanţei de fond, în calea de atac cererea reclamantei a fost respinsă definitiv, potrivit deciziei Î.C.C.J. nr. 3143 din data de 4 octombrie 2018, hotărârea necuprinzând şi menţiuni referitoare la restituirea cauţiunii.

În acest context, Înalta Curte constată că prima instanţă a făcut o corectă interpretare a dispoziţiilor art. 1064 C. proc. civ. şi a reţinut, în mod întemeiat, că A. este îndreptăţit la restituirea cauţiunii ca urmare a respingerii cererii pentru care aceasta a fost consemnată.

Susţinerile recurentei referitoare la scopul cauţiunii şi la caracterul acesteia nu pot fi primite de instanţa de control judiciar. Acestea reprezintă un punct de vedere subiectiv al autorităţii recurente în vădită contradicţie cu reglementarea expresă oferită de legiuitor, în sensul că raţiunea instituirii cauţiunii este aceea de a constitui o garanţie pentru acoperirea eventualelor daune suferite ca urmarea a întârzierii executării silite şi nu pentru acoperirea pretinselor obligaţii stabilite prin actul a cărui suspendare se solicită, iar autorirtatea pârâtă nu a fomulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite în termen de 30 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii.

Pe de altă parte, invocarea de către recurentă a împrejurării că societatea figurează cu obligaţii fiscale la bugetul de stat, nu este de natură să conducă la reformarea încheierii atacate, câtă vreme aceste creanţe nu pot face obiectul despăgubirilor menţionate în art. 1064 alin. (2) teza I C. proc. civ.. Aceste despăgubiri sunt condiţionate de a fi fost generate prin suspendarea executării actelor administrativ fiscale, în considerarea căreia a fost consemnată respectiva cauţiune, ipoteză neregăsită în cauza de faţă.

Pentru considerentele expuse, constatând că încheierea recurată nu este afectată de nelegalitate şi a fost pronunţată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Direcţia Generala Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Ialomiţa împotriva încheierii de şedinţă din 15 ianuarie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 iulie 2020.