Pension rights for surviving spouse of military labor detachments: Appeal dismissed and lower court award upheld
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the pension house, thereby upholding the lower court’s judgment that granted the claimant's request for social benefits effective October 1, 2003. The dispute centered on the correct determination of the claimant's entitlement as the surviving spouse of a deceased military member who performed labor duties in military detachments during the period of May 22, 1952, to February 25, 1955, challenging a prior administrative decision that had partially admitted the claim only for a limited sub-period. The court determined that the claimant qualified for benefits under Article 3 of Law No. 309/2002, rejecting the pension house’s argument that hierarchical subordination to specific commands resulted in discriminatory or partial treatment, and confirmed the existence of the required service period based on military records and official certificates.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 din Legea nr. 309/2002, art. 3 din Legea nr. 309/2002, art. 6 alin. (2) din Legea nr. 309/2002; Pension rights for surviving spouse of military labor detachments: Appeal dismissed and lower court award upheld: Instanța a reținut că soluția respectivă se impune în raport cu mențiunile făcute în livretul militar al defunctului D.P. și cu adeverința eliberată de U.M. nr. 02405 Pitești și cu prevederile art. 3 din Legea nr. 309/2002.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 31 mai 2005, D.V., în calitate de soție supraviețuitoare a defunctului D.P., a contestat legalitatea hotărârii nr. 5632/5506 din 29 ianuarie 2004, prin care Comisia constituită la Casa de Pensii a municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 309/2002, i-a admis în parte cererea formulată în vederea acordării drepturilor pretinse.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, deși a depus acte oficiale doveditoare care atestă efectuarea întregului stagiu militar, de către soțul său, predecedat, în cadrul unor detașamente din muncă, din subordinea fostei Direcții Generale a Serviciului Muncii, comisia sesizată i-a admis parțial cererea, apreciind greșit că aceasta se încadrează în dispozițiile art. 1 din Legea nr. 309/2002, numai pentru perioada 2 iunie 1952 - 6 septembrie 1952.
Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința nr. 1589 din 1 iulie 2004, a admis acțiunea, în sensul că a constatat calitatea reclamantei, de beneficiară a prevederilor art. 3 din Legea nr. 309/2002, pentru perioada 22 mai 1952 - 25 februarie 1955, începând cu data de 1 octombrie 2003.
Instanța a reținut că soluția respectivă se impune în raport cu mențiunile făcute în livretul militar al defunctului D.P. și cu adeverința eliberată de U.M. nr. 02405 Pitești și cu prevederile art. 3 din Legea nr. 309/2002.
Împotriva sentinței a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului București.
Recurenta a susținut că în mod eronat prima instanță a admis acțiunea, deoarece soțul reclamantei, D.P., și-a satisfăcut stagiul militar, și la D.G. Efective (6 septembrie 1952 - 25 februarie 1955).
După lăsarea la vatră, el a fost inclus în categoria soldaților neinstruiți.
Din moment ce nu se contestă prestarea muncii pe toată durata stagiului militar în detașamente de muncă organizate în acest scop, nu se justifică măsura exceptării reclamantei, în calitatea ei de soție supraviețuitoare a lui D.P., de la acordarea tuturor drepturilor solicitate. În caz contrar, s-ar ajunge la situații inechitabile, de recompensare parțială a persoanelor care au efectuat stagiul militar în condiții identice și care, datorită unor împrejurări formale, ce țin exclusiv de subordonarea ierarhică a unității militare, beneficiază de un tratament diferit și evident, discriminatoriu, pentru diversele perioade de stagiu militar.
Apreciind, deci, că prima instanță a stabilit o corectă stare de fapt în cauză și că sunt întrunite cerințele de admisibilitate a cererii, prevăzute de art. 1, art. 3 și art. 6 alin. (2) din Legea nr. 309/2002, urmează a se respinge recursul pârâtei, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 1589 din 1 iulie 2004, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 martie 2005.