Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 3539/2020 AI generated

Mandamus action to compel administrative response deemed moot after statutory obligation satisfied by late decision issuance

Case Number Decizia nr. 3539/2020
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Allowed / Granted

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice admitted the appeal and ordered the partial cassation of the lower court's judgment, dismissing the plaintiff's action as having lost its object, while maintaining the remaining provisions of the initial decision. The dispute concerned a mandamus action in administrative and fiscal court where the plaintiff sought to compel the Guarantee Fund of Insured Persons to issue a decision on a compensation claim filed in May 2016, based on a statutory obligation to respond to petitions. The decisive legal basis was the doctrine of loss of object (*rămânerea fără obiect*) under Article 148(1) of the Code of Civil Procedure, as the Fund had issued the requested compensation decision in October 2017, thereby satisfying the plaintiff's specific claim and rendering the litigation moot, pursuant to Article 496 of the Code of Civil Procedure.

Legislator headnote

AI generated

art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, art. 13 din Legea nr. 213/2015, art. 148 alin. (1) C. proc. civ, art. 496 din C. proc. civ; Mandamus action to compel administrative response deemed moot after statutory obligation satisfied by late decision issuance: În motivarea recursului, a arătat că, în cazul Legii nr. 213/2015, lipsa reglementării unui termen de soluţionare a petiţiilor ce sunt adresate fondului nu constituie o lacună legislativă, ci o asumare a unor situaţii care, obiectiv, fac imposibilă soluţionarea tuturor petiţiilor ce îi sunt adresate în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004.

Keywords

AI generated
administrative dismissal civil judgment basis of obligation partial claim compensation fund legal doctrine

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Şedinţa publică din data de 14 iulie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 04.11.2016, sub nr. x/2016 s-a înregistrat acţiunea reclamantei A. prin care au chemat în judecată pe pârâtul Fondul de garantare a asiguraţilor pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtului la emiterea deciziei de soluţionare a cererii de despăgubire înregistrată la pârât la 26.05.2016.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 810 din 8 martie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal au fost respinse excepţiile necompetenţei materiale a instanţei şi inadmisibilităţii, a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de garantare a asiguraţilor şi a fost obligat pârâtul să soluţioneze cererea reclamantei de despăgubire din 26.05.2016.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi respingerea acţiunii, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea recursului, a arătat că, în cazul Legii nr. 213/2015, lipsa reglementării unui termen de soluţionare a petiţiilor ce sunt adresate fondului nu constituie o lacună legislativă, ci o asumare a unor situaţii care, obiectiv, fac imposibilă soluţionarea tuturor petiţiilor ce îi sunt adresate în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004.

4. Apărările intimaţilor

Intimata-reclamantă nu a formulat întâmpinare.

5. Alte aspecte procesuale

La 08.07.2020, intimata-reclamantă A. a depus la dosarul cauzei note scrise în cuprinsul cărora a arătat că Fondul de garantare a asiguraţilor a emis decizia nr. 10058/19.10.2017 de soluţionare a cererii de plată din data de 26.05.2016.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că se impune casarea sentinţei, iar în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind rămasă fără obiect şi menţinerea celorlalte dispoziţii ale sentinţei, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamanta a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să se dispună obligarea pârâtului la emiterea deciziei de soluţionare a cererii de despăgubire depuse în data de 26.05.2016 conform dispoziţiilor art. 13 din Legea nr. 213/2015.

Înalta Curte constată că, potrivit înscrisurilor depuse de intimata reclamantă la dosarul cauzei, la data de 19.10.2017 a fost emisă decizia nr. 10058 de către Fondul de garantare a asiguraţilor, prin care a fost analizată cererea de plată depusă de petenta A. la data de 26.05.2016.

Având în vedere că obiectul acţiunii îl reprezintă pretenţia concretă a reclamantului şi acesta este unul dintre elementele esenţiale ale acţiunii civile, potrivit art. 148 alin. (1) C. proc. civ., precum şi faptul că, în speţă, obiectul cererii deduse judecăţii l-a constituit obligarea pârâtului la emiterea deciziei de soluţionare a cererii de despăgubire, instanţa de control judiciar reţine că această pretenţie a fost satisfăcută şi, în consecinţă, este întemeiată excepţia rămânerii fără obiect a cererii de chemare în judecată, cu consecinţa respingerii acesteia ca atare.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei civile nr. 1911 din 23 aprilie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, va casa sentinţa recurată şi, rejudecând, va respinge acţiunea ca rămasă fără obiect, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei civile nr. 810 din 8 martie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează, în parte, sentinţa recurată şi, în rejudecare:

Respinge acţiunea ca fiind rămasă fără obiect.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 iulie 2020.