Tax enforcement revision petition; appeal dismissed for missing statutory 15-day deadline

Şedinţa publică din data de 9 iunie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei. Cererea de revizuire. Hotărârile pretins potrivnice.

Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal revizuentul A. a solicitat a se constata că decizia civilă nr. 2609/A/18.06.2019 pronunţată de Tribunalul Ilfov, ca instanţă de apel, în dosarul nr. x/2018, încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 617/16.05.2016 pronunţată în apel de Tribunalul Ilfov în dosarul nr. x/2014.

a. Dosarul nr. x/2014

1. Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea sub nr. x/2014, la data de 17.12.2014, contestatorul A., în contradictoriu cu intimata Direcţia Generală Regională A Finanţelor Publice Bucureşti - Administraţia Judeţeană A Finanţelor Publice Ilfov, a formulat contestaţie la executare, împotriva executării silite începute de AJFP IF, în dosarul de executare nr. x/2011, solicitând instanţei anularea executării silite şi a tuturor actelor de executare efectuate în acest dosar şi suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei la executare.

În motivarea cererii, contestatorul a precizat că această contestaţie la executare este formulată împotriva Titlului executoriu nr. x din data de 03.12.2014, emis de AJFP în dosarul de executare nr. x/2011.

A mai arătat contestatorul că în cadrul aceluiaşi dosar de executare, nr. x/2011, având la bază mai multe decizii de impunere emise anterior, AJFP Ilfov a mai demarat anterior executarea silită pentru realizarea unei pretinse creanţe în cuantum total de 96.017 RON, din care 9.011 RON cu titlu de impozit pe venituri din cedarea folosinţei bunurilor şi 87.006 RON cu titlu de contribuţie de asigurări sociale de sănătate.

Împotriva executării silite anterioare, contestatorul a formulat contestaţie la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea sub nr. x/2014, iar prin sentinţa civilă nr. 2008/29.05.2014, instanţa a admis contestaţia la executare şi a dispus anularea executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr. x/2011. Această hotărâre nu a fost recurată.

Cât timp instanţa de judecată a anulat executarea silită ce face obiectul dosarului de executare nr. x/2011, organul fiscal nu mai putea emite alte acte de executare şi nici să înceapă o altă executare silită.

2. Hotărârea instanţei de fond.

Prin sentinţa civilă nr. 1198 din data de 03.03.2015, Judecătoria Buftea a respins contestaţia la executare formulată de contestatorul A. ca neîntemeiată.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Buftea a reţinut următoarele:

Primul motiv de nelegalitate al executarii silite vizează solutia dată de către Judecatoria Buftea în dosarul nr. x/2014, relativ la un alt titlu executoriu ce ar privi aceeaşi creanţă ca şi cea din titlul executoriu contestat în această cauză.

Acest motiv a fost respins ca neîntemeiat întrucât contestatorul nu a facut dovada că cele două debite sunt identice.

Cu privire la al doilea motiv, instanta a apreciat că este neîntemeiat întrucât creanţa pretinsă de către intimată are natură fiscală, recuperarea ei fiind supusă regulilor speciale prevazute de Codul de procedură fiscală. Prin urmare, nu se impune încuviinţarea executării silite de către instanţa de judecată.

Cel de-al treilea motiv de contestaţie este inadmisibil întrucât vizează fondul dreptului de creanţă pretins, ce nu se poate analiza decât în cadrul procedurii prevazute de art. 205 şi art. 206 Codul de procedură fiscală, procedură ce impune parcurgerea unei faze prelabile şi apoi sesizarea instantei de contencios administrativ şi fiscal.

3. Cererea de apel.

Împotriva sentinţei civile nr. 1198 din data de 03.03.2015, pronunţată de Judecătoria Buftea a formulat apel reclamantul A..

4. Hotărârea instanţei de apel.

Prin decizia civilă nr. 617 din 16 mai 2016, Tribunalul Ilfov a admis apelul declarat de apelantul A., a schimbat în tot sentinţa civilă apelată în sensul că a admis contestaţia la executare, a anulat executarea silită ce face obiectul dosarului de executare y/2011 şi toate actele de executare efectuate în temeiul titlului executoriu x/3.12.2014.

Pentru a dispune astfel, tribunalul a reţinut că la 03.12.2014 intimata a emis titlul executoriu x pentru un debit de 87.006 RON reprezentând contribuţii asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele care realizează venituri din activităţi independente şi persoanele care nu realizează venituri, însă acest titlu executoriu a fost emis în dosarul de executare x/2011 şi are un conţinut parţial identic cu cel al titlului executoriu x/3.12.2013, pentru care a fost emisă somaţia x/3.12.2013.

Prin sentinţa civilă nr. 2008/29.05.2014, irevocabilă prin nerecurare, a fost admisă contestaţia la executare formulată de apelant şi a fost anulată executarea silită ce face obiectul dosarului x/2011.

A reţinut instanţa, în considerentele sentinţei civile menţionate, că în ce priveşte contribuţiile de sănătate, contestatorul a făcut dovada că are calitatea de salariat din anul 2005, potrivit contractului de muncă înregistrat sub nr. x/6.06.2005 (contract anexat şi la dosar fond).

În aceste condiţii, văzând că titlul executoriu contestat în prezenta cauză este, în ce priveşte cotele de contribuţie la asigurările sociale de sănătate, identic cu cel a cărui analiză a făcut obiectul dosarului nr. x/2014, fiind emis în acelaşi dosar de executare (x/2011), tribunalul a concluzionat că în mod eronat instanţa de fond a reţinut că în cauză nu s-a făcut dovada că ar fi vorba despre acelaşi debit, apelul formulat sub acest aspect apărând a fi fondat.

Tribunalul a mai observat că titlul executoriu contestat în cauză a fost emis ulterior pronunţării sentinţei civile 2008/29.05.2014, respectiv la 3.12.2014, ceea ce înseamnă că intimata a înţeles să pornească o nouă executare silită împotriva apelantului, pentru aceleiaşi debite analizate de instanţă în cadrul dosarului x/2014 al Judecătoriei Buftea.

Or, în ce priveşte caracterul cert, lichid şi exigibil al debitului pentru care a fost pornită executarea silită, acesta a fost analizat de instanţă în dosarul nr. x/2014, stabilindu-se cu putere de lucru judecat caracterul nedatorat al cotelor de contribuţie la asigurările sociale în cuantum de 87.006 RON.

b. Dosar nr. x/2018

1. Prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea la data de 01.03.2018, sub nr. x/2018, contestatorul A., în contradictoriu intimatele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Ilfov şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti, a solicitat anularea executării silite formând obiectul dosarului nr. x şi anularea tuturor actelor de executare efectuate în acest dosar, respectiv a popririi înfiinţate asupra conturilor sale.

În motivare a invocat lipsa unui titlu executoriu în baza căruia să fie percepute aceste sume de către intimată.

Întrucât pentru anul 2016 nu mai colecta venituri din cedarea folosinţei bunurilor şi nu mai exista o bază de impunere, nu puteau fi stabilite obligaţii fiscale aferente unor venituri pe care contestatorul nu le mai realiza.

De asemenea a arătat că în situaţia în care în sarcina sa nu pot fi stabilite aceste impozite, nu pot fi calculate nici accesorii aferente unor impozite pe care nu le datorează.

2. Hotărârea instanţei de fond.

Prin sentinţa civilă nr. 6104 din 05.11.2018, Judecătoria Buftea a admis contestaţia la executare, a dispus anularea actelor de executare efectuate de către intimată în dosarul de executare nr. x, a dispus întoarcerea executării silite prin poprire a sumei de 86.296 RON către contestator.

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut următoarele:

În fapt, intimata a început executarea silită împotriva contestatorului, formându-se dosarul de executare nr. x.

În cadrul acestui dosar de executare a fost emisă Adresa de înfiinţare a popririi din 09.02.2018 emisă de AJFP Ilfov în dosarul de executare nr. x asupra veniturilor deţinute de contestator la B..

Motivul de contestaţie reprezentat de necomunicarea actelor de executare, în special a somaţiei de executare, cu consecinţa nelegalităţii întregii executări silite, este întemeiat.

Comunicarea prin anunt colectiv pe site-ul instituţiei intimatei nu poate fi reţinut ca o modalitate de comunicare a unui act, care să producă efectul de opozabilitate faţă de persoana vizată, iar din actele de la dosar rezultă că intimata a încercat comunicarea prin poştă însă nu s-a reuşit, plicurile fiind returnate acesteia.

Cu privire la apărările formulate de contestator privind nedatorarea creanţei fiscale, instanţa nu le-a analizat, întrucât acestea trebuie invocate în contestaţia formulată împotriva deciziei de impunere şi care este de competenţa Tribunalelor - secţiile de contencios administrativ şi fiscal.

3. Cererea de apel.

Împotriva sentinţei civile nr. 6104 din 05.11.2018, pronunţată de Judecătoria Buftea au formulat apel pârâtele Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Ilfov prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti.

4. Hotărârea instanţei de apel.

Prin decizia civilă nr. 2609/A din 18 iunie 2019, Tribunalul Ilfov a admis apelul formulat de apelantele Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Ilfov prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti, a schimbat în tot sentinţa civilă apelată, în sensul că a respins contestaţia la executare şi cererea privind întoarcerea executării silite ca neîntemeiate.

Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reţinut următoarele:

Prin contestaţia la executare, intimatul-contestator a solicitat, cu titlu de capăt de cerere principal, admiterea contestaţiei la executare, anularea executării silite ce face obiectul dosarului de executare silită nr. x şi a tuturor actelor de executare efectuate în acest dosar.

Din motivele de fapt ale contestaţiei la executare rezultă că, în esenţă, intimatul-contestator a criticat actele de executare ce vizează recuperarea sumei de 86296 de RON.

Tribunalul a constatat că faţă de intimatul-contestator a fost demarată executarea silită în dosarul de executare silită nr. x.

În cadrul acestui dosar execuţional a fost emis titlul executoriu nr. x/03.10.2017, pentru un debit în cuantum de 86296 de RON, ca urmare a emiterii mai multor decizii de calcul accesorii, reprezentând impozit pe venituri din cedarea folosinţei bunurilor.

De asemenea, a fost emisă şi somaţia nr. x/03.10.2017, precum şi mai multe adrese de înfiinţare a popririi.

Atât titlul executoriu nr. x/03.10.2017, cât şi somaţia nr. x/03.10.2017, au fost comunicate intimatului-contestator, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, la data de 03.01.2018, acesta confirmând primirea, prin semnătură.

Tribunalul a mai reţinut că prima instanţă a admis contestaţia la executare prin raportare la un singur motiv de nelegalitate a executării silite.

Astfel, judecătorul fondului a reţinut că nu s-a făcut dovada comunicării către intimatul-contestator a somaţiei de executare, cu consecinţa nelegalităţii întregii executări silite. A mai reţinut prima instanţă că, deşi s-a încercat comunicarea actului prin poştă, această modalitate de comunicare nu a fost efectiv realizată, plicurile fiind returnate.

Tribunalul a reţinut, contrar primei instanţe, că s-a făcut dovada comunicării somaţiei şi a titlului executoriu către intimatul-contestator, comunicarea realizându-se în mod legal, şi anume prin poştă, cu confirmare de primire, fiind asigurată primirea actelor, caz în care comunicarea prin publicitate, ca variantă subsidiară, nu mai era necesară.

Prin urmare, motivul de nelegalitate a executării silite, reţinut de prima instanţă, nu poate subzista, iar, în condiţiile în care celelalte motive de nelegalitate invocate prin contestaţia la executare au fost, în mod implicit, respinse de judecătorul fondului, nu se mai impune examinarea acestora, în lipsa formulării de către intimatul-contestator a unui apel incident.

II. Cererea de revizuire.

1. Împotriva deciziei civile nr. 2609/A/18.06.2019 pronunţată de Tribunalul Ilfov în dosarul nr. x/2018, a formulat cerere de revizuire reclamantul A., motivată de faptul că încalcă autoritatea de lucru judecat a unor hotărâri judecătoreşti anterioare, solicitând anularea deciziei civile nr. 2609/18.06.2019, pronunţată de Tribunalul Ilfov în dosarul nr. x/2018, iar pe fond, rejudecând, să se dispună respingerea apelului promovat de către AJFP Ilfov împotriva sentinţei civile nr. 6104/05.11.2018, pronunţată de Judecătoria Buftea în cauza cu nr. x/2018 şi în consecinţă menţinerea sentinţei civile nr. 6104/05.11.2018 pronunţată de Judecătoria Buftea în cauza cu nr. x/2018 ca temeinică şi legală.

2. Hotărârea Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal

Prin decizia civilă nr. 14 din data de 18.06.2020 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de revizuire, formulată de A., în contradictoriu cu Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti- Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Ilfov, ca nefondată.

3. Cererea de recurs.

Împotriva deciziei civile nr. 14 din data de 18.06.2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A..

4. Apărările formulate în cauză.

Intimatele-pârâte nu au formulat întâmpinare.

5. Procedura de soluţionare a recursului.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 16 iulie 2019, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererilor de recurs la data de 20 ianuarie 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Soluţia instanţei de recurs

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., data la care a fost formulat recursul, Înalta Curte constată că recursul este tardiv, pentru considerentele ce urmează a fi arătate.

În raport de dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din Noul C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Potrivit art. 487 alin. (1) din Noul C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs.

Dispoziţiile art. 470 alin. (5) din acelaşi act normativ statuează în mod expres faptul că în cazul în care termenul pentru exercitarea apelului curge de la un alt moment decât comunicarea hotărârii, motivarea apelului se va face într-un termen de aceeaşi durată, care curge, însă, de la data comunicării hotărârii.

La calculul termenelor se au în vedere dispoziţiile art. 181 alin. (1) pct. 2 din Noul C. proc. civ., potrivit cărora atunci când termenul se socoteşte pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlineşte.

În raport de aceste dispoziţii rezultă că, pentru înregistrarea declaraţiei de recurs, partea recurentă avea obligaţia de a respecta termenul de 15 de la comunicarea hotărârii.

Având în vedere faptul că decizia Curţii de Apel a fost comunicată la data de 06.07.2020, rezultă fără putinţă de tăgadă că ultima zi în care recurentul-revizuent avea posibilitatea să înregistreze declaraţia de recurs a fost data de 22.07.2020.

Faţă de aceste aspecte, Înalta Curte constată că, înregistrarea motivelor de recurs la data de 07.08.2020 s-a realizat cu depăşirea termenului de 15 zile de la comunicare.

Având în vedere că tardivităţile se situează în categoria excepţiilor peremptorii, de fond, Înalta Curte va admite excepţia tardivităţii, cu consecinţa respingerii prezentului recurs dedus judecăţii ca tardiv declarat.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Astfel fiind, faţă de considerentele arătate şi în conformitate cu prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca tardiv declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia tardivităţii.

Respinge recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 14 din 18 iunie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 iunie 2021.