Hazardous wage supplement claim barred by finality of appellate judgment in subsequent inadmissible appeal

Şedinţa publică din data de 9 iunie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumastanleţe cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea iniţială de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş la data de 1.11.2019, sub dosar nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Timiş să îi emită o Decizie Individuală de acordare a sporului pentru condiţii periculoase sau vătămătoare de muncă în procent de 15% din salariul de bază, începând cu 01.11.2016 şi în continuare, pentru viitor, până la încetarea raporturilor de muncă cu pârâta, sau până la schimbarea dispoziţiilor legale, în temeiul dispoziţiilor Legii cadru nr. 284/2010, Legii cadru nr. 153/2017, Ordinului M.S. 547/2010 şi ale H.G. nr. 569/2017. De asemenea, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la a calcula şi plăti, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, diferenţa dintre drepturile salariale încasate efectiv şi drepturile salariale la care ar fi avut dreptul ca urmare a admiterii petitului 1 şi emiterii deciziei solicitate mai sus, calculate începând cu 01.11.2016 şi până la punerea în executare a sentinţei definitive, actualizată cu rata inflaţiei şi cu dobânda legală, aplicabilă de la fiecare scadenţă lunară din 01.11.2016 şi până la data plăţii efective a acestor diferenţe salariale; cu cheltuieli de judecată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 20/15.01.2020 pronunţată de Tribunalul Timiş, a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii; a admis excepţia autorităţii de lucru judecat şi, în consecinţă, a fost respinsă acţiunea formulată de către reclamantul A. formulată în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Timiş, având ca obiect - litigiu privind funcţionarii publici (Legea nr. 188/1999).

A fost de asemenea respinsă cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Timiş cu privire la chematul în garanţie Consiliul Judeţean Timiş prin Preşedinte.

3. Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei civile nr. 20/15.01.2020 pronunţată de Tribunalul Timiş a formulat recurs reclamantul A., solicitând admiterea în parte a acestuia, să fie casată sentinţa recurată în parte, şi să se dispună admiterea cererii de trimitere spre rejudecarea cauzei la instanţa de fond.

Cu privire la respingerea excepţiei inadmisibilităţii acţiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de art. 193 C. proc. civ. şi de art. 7 al Legii nr. 554/2004 ca urmare a faptului că înainte de introducerea acţiunii, reclamantul nu a solicitat pe cale administrativă acordarea drepturilor pretinse pe calea prezentei acţiuni, consideră recurentul că soluţia instanţei de fond este temeinică şi legală.

Astfel, susţine recurentul că în mod corect instanţa de fond reţine că acţiunea promovată nu are ca obiect anularea vreunui act administrativ de reîncadrare pe funcţie ori de stabilire a nivelului drepturilor băneşti, ci a fost promovată exclusiv pentru obligarea pârâtului la acordarea drepturilor salariale pretins datorate, ca urmare a dezlegării unor chestiuni de drept prin Decizia LC.CJ. nr. 10 din 20 februarie 2017.

Cu privire la excepţia autorităţii de lucru judecat, consideră reclamantul recurent că tribunalul reţine în mod greşit, netemeinic şi nelegal, că prezenta speţă se încadrează în dispoziţiile art. 431 alin. (1) C. proc. civ., prin care nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect, dispoziţie legală din care se desprinde condiţia pentru existenţa autorităţii de lucru judecat: tripla identitate de părţi, obiect şi cauză.

4. Hotărârea instanţei de recurs.

Prin decizia civilă nr. 369 din data de 2 iunie 2020, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins recursul declarat de reclamantul recurent A. împotriva sentinţei civile nr. 20/15.01.2020, pronunţată de Tribunalul Timiş în dosar nr. x/2019 şi a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

5. Contestaţia în anulare.

Împotriva deciziei civile nr. 369 din data de 2 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a formulat contestaţie în anulare reclamantul A., reprezentat prin Sindicatul Pro A.S.

6. Hotărârea Curţii de Apel Timişoara

Prin decizia civilă nr. 670 din data de 12.08.2020, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia tardivităţii contestaţiei în anulare şi a respins ca tardivă contestaţia în anulare promovată de contestatorul A., reprezentat prin Sindicatul Pro A.S., împotriva deciziei civile nr. 369/2.06.2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosar nr. x/2019, în contradictoriu cu intimaţii Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Timiş şi Consiliul Judeţean Timiş.

7. Cererea de recurs.

Împotriva deciziei civile nr. 670 din data de 12.08.2020, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A., reprezentat prin Sindicatul Pro A.S.

8. Apărările formulate în cauză.

Intimata-pârâtă Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Timiş a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii cererii de recurs, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

9. Procedura de soluţionare a recursului.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 09 noiembrie 2020, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererilor de recurs la data de 09 iunie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

10. Soluţia instanţei de recurs.

Examinând decizia atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ., "(1) Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. (2) În cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepţii, instanţa va determina ordinea de soluţionare în funcţie de efectele pe care acestea le produc."

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.:

"Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.", iar potrivit art. 129 din Constituţia României:

"Împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."

Prin dispoziţiile din C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procesuale în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau judecător, legalitatea căilor de atac fiind un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Aceleaşi exigenţe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiţii decât cele determinate de dreptul intern, prin legea procesuală.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

Este ştiut că recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Raportat la cauza de faţă, Înalta Curte constată că sentinţa civilă nr. 20/15.01.2020, pronunţată de Tribunalul Timiş în dosar nr. x/2019, prin care s-a soluţionat cererea introductivă a reclamantului A., a fost susceptibilă a fi atacată cu recurs, conform art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cale de atac de care a uzat partea nemulţumită de soluţia pronunţată, respectiv reclamantul A..

Recursul declarat de către reclamantul A. a fost soluţionat prin decizia civilă nr. 369 din data de 2 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, decizie ce este definitivă în temeiul art. 634 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., republicat, potrivit căruia sunt definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii.

Reclamantul A. a promovat şi susţinut calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare împotriva hotărârii instanţei de recurs nr. 369 din data de 2 iunie 2020, contestaţia în anulare fiind soluţionată prin decizia civilă nr. 670 din data de 12.08.2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Aşadar, în speţă, părţile au urmat căile de atac prevăzute de lege, epuizând dreptul conferit de legiuitor de a contesta rezultatul litigiului, respectiv hotărârea atacată cu contestaţie în anulare s-a solicitat (Decizia civilă nr. 369 din data de 2 iunie 2020, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal) este o hotărâre pronunţată în recurs, care, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., republicat, este definitivă, nefăcând parte din categoria hotărârilor supuse recursului conform art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, potrivit căruia:

"(1) Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului."

Înalta Curte constată că potrivit art. 508 alin. (4) din C. proc. civ., republicat, " Hotărârea dată în contestaţie în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată".

Or, în cazul de faţă, hotărârea pronunţată fiind definitivă, rezultă că părţile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

Pe cale de consecinţă, constatând că recursul este promovat împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibilă de a fi atacată cu recurs şi, având în vedere că inadmisibilităţile se situează în categoria excepţiilor peremptorii, de fond, Înalta Curte va admite excepţia inadmisibilităţii invocată de intimata-pârâtă, prin întâmpinare, cu consecinţa respingerii prezentului recurs dedus judecăţii, ca inadmisibil.

11. Temeiul de drept al soluţiei.

În consecinţă, pentru considerentele arătate, în temeiul art. 457 alin. (1) şi art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia inadmisibilităţii şi va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 670 din 12 august 2020, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia inadmisibilităţii.

Respinge recursul declarat de recurentul A., prin Sindicatul Pro AS împotriva deciziei nr. 670 din 12 august 2020, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 iunie 2021.