Inadmissible recourse in fighter-status recognition case upholds finality of revision ruling.

Şedinţa publică din data de 9 iunie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 la data de 23.08.2016, sub nr. x/2016, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Secretariatul de Stat pentru Recunoaşterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist instaurat România în perioada 1945-1989, Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din decembrie 1989 şi Subcomisia Parlamentară a Revoluţionarilor din decembrie 1989, a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună aprobarea depunerii dosarului pentru preschimbarea Certificatului LRM în Certificat LRD conform O.U.G. nr. 95/2014 şi obligarea pârâţilor la recunoaşterea calităţii de Luptător pentru Victoria Revoluţiei din decembrie 1989 - Luptător cu Rol Determinant in vederea acordării titlului şi eliberarea noului certificat.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 6078 din data de 18.10.2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Secretariatul de Stat pentru Recunoaşterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist instaurat România în perioada 1945-1989, Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din decembrie 1989, şi Subcomisia Parlamentară a Revoluţionarilor din decembrie 1989, ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei civile nr. 6078 din data de 18.10.2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A., arătând, în esenţă, că nu a solicitat obligarea pârâţilor să-i preschimbe certificatul de revoluţionar, ci doar sa-i aprobe introducerea dosarului în vederea preschimbării, nu a beneficiat de apărător, aflând de existenţa O.U.G. nr. 95/2014 de la un prieten, în timp ce se afla în Spania.

4. Hotărârea instanţei de recurs.

Prin decizia civilă nr. 4366 din data de 07.09.2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia nulităţii recursului ca neîntemeiată şi a respins recursul formulat de recurentul - reclamant A., împotriva sentinţei civile nr. 6078 din 18.10.2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II a de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimaţii - pârâţi Secretariatul de Stat pentru Recunoaşterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist Instaurat România în perioada 1945-1989, Comisia Parlamentară a Revolutionarilor din decembrie 1989 şi Subcomisia Parlamentară a Revolutionarilor din decembrie 1989, ca nefondat.

5. Cererea de revizuire.

Împotriva deciziei civile nr. 4366 din data de 07.09.2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2017, a formulat cerere de revizuire reclamantul A., înregistrată la data de 24.02.2020, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2020.

6. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal pronunţată asupra cererii de revizuire

Prin decizia civilă nr. 1096 din data de 22 iulie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia tardivităţii, a respins cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., formulată de revizuentul A., în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi Secretariatul de Stat pentru Recunoaşterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist instaurat în România în perioada 1945-1989, Comisia Parlamentară a Revolutionarilor din decembrie 1989 şi Subcomisia Parlamentară a Revolutionarilor din decembrie 1989, ca tardiv formulată şi a respins cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., ca neîntemeiată.

7. Cererea de recurs.

Împotriva deciziei civile nr. 1096 din data de 22 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A..

8. Apărările formulate în cauză.

Intimatul-pârât Secretariatul de Stat pentru Recunoaşterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist instaurat în România în perioada 1945-1989 a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de recurs. De asemenea, intimata-pârâtă Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din decembrie 1989 a depus concluzii scrise prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac.

9. Procedura de soluţionare a recursului.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 14 decembrie 2020, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererilor de recurs la data de 09 iunie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

10. Soluţia instanţei de recurs.

Examinând decizia atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ., "(1) Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. (2) În cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepţii, instanţa va determina ordinea de soluţionare în funcţie de efectele pe care acestea le produc."

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.:

"Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.", iar potrivit art. 129 din Constituţia României:

"Împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."

Prin dispoziţiile din C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procesuale în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau judecător, legalitatea căilor de atac fiind un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Aceleaşi exigenţe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiţii decât cele determinate de dreptul intern, prin legea procesuală.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

Este ştiut că recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Raportat la cauza de faţă, Înalta Curte constată că sentinţa civilă nr. 6078 din data de 18.10.2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, prin care s-a soluţionat cererea introductivă a reclamantului A., a fost susceptibilă a fi atacată cu recurs, conform art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cale de atac de care a uzat partea nemulţumită de soluţia pronunţată, respectiv reclamantul A..

Recursul declarat de către reclamantul A. a fost soluţionat prin decizia civilă nr. 4366 din data de 07.09.2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, decizie ce este definitivă în temeiul art. 634 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., republicat, potrivit căruia sunt definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii.

Reclamantul A. a promovat şi susţinut calea extraordinară de atac a revizuirii împotriva hotărârii instanţei de recurs nr. 4366 din data de 07.09.2018, cererea de revizuire fiind soluţionată prin decizia civilă nr. 1096 din data de 22 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Aşadar, în speţă, părţile au urmat căile de atac prevăzute de lege, epuizând dreptul conferit de legiuitor de a contesta rezultatul litigiului, respectiv hotărârea a cărei revizuire s-a solicitat (Decizia civilă nr. 4366 din data de 07.09.2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal) este o hotărâre pronunţată în recurs, care, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., republicat, este definitivă, nefăcând parte din categoria hotărârilor supuse recursului conform art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, potrivit căruia:

"(1) Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului."

Înalta Curte constată că potrivit art. 513 alin. (5) din C. proc. civ., republicat, "(5) Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită" şi cum hotărârea supusă revizuirii este definitivă, şi hotărârea pronunţată în soluţionarea cererii de revizuire formulată de către reclamantul A., este definitivă, nefiind susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Or, în cazul de faţă, hotărârea pronunţată fiind definitivă, rezultă că părţile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

Pe cale de consecinţă, constatând că recursul este promovat împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibilă de a fi atacată cu recurs şi, având în vedere că inadmisibilităţile se situează în categoria excepţiilor peremptorii, de fond, Înalta Curte va admite excepţia inadmisibilităţii invocată de intimata-pârâtă, prin întâmpinare, cu consecinţa respingerii prezentului recurs dedus judecăţii, ca inadmisibil.

11. Temeiul de drept al soluţiei.

În consecinţă, pentru considerentele arătate, în temeiul art. 457 alin. (1) şi art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia inadmisibilităţii şi va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 1096 din 22 iulie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia inadmisibilităţii.

Respinge recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 1096 din 22 iulie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 iunie 2021.