Passport Use Suspension Upheld in Rejected Appeal over Police Check
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court rejected the appellant's appeal as unfounded, thereby upholding the lower court’s ruling and reaffirming the temporary suspension of the appellant’s passport usage rights through 1 October 2005. The dispute arose from the appellant’s challenge to the suspension imposed after his return from Austria in 2002, based on a readmission agreement, and his claims that the measure infringed his family life as a married father of two minors. The court held that the suspension was lawful pursuant to Art. 14 para. (1) lit. e) of Government Ordinance No. 65/1995 on the passport regime, as approved and subsequently amended, since Romanian authorities merely applied provisions in force at the time of the appellant’s return, including his past arrest for theft in Poland, and that the lower court had correctly found the family situation irrelevant. The decision confirms the validity of the lower court’s judgment and dismisses the appeal brought by the appellant.
Legislator headnote
AI generatedPassport Use Suspension Upheld in Rejected Appeal over Police Check: La data de 1 octombrie 2002, recurentului-reclamant i s-a suspendat dreptul de folosire a pașaportului, ca urmare a returnării din Austria, în baza acordului de readmisie încheiat de România, cu această țară. Suspendarea temporară a dreptului de folosire a pașaportului a fost dispusă pe o perioadă de 5 ani, în conformitate cu prevederile art. 14 alin. (1) lit. e) din O.G. nr. 65/1995, privind regimul pașapoartelor, aprobată prin Legea nr. 216/1998 și modificată prin O.U.G. nr. 86/2001.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 30 aprilie 2004, reclamantul P.I. a chemat în judecată Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Generală de Pașapoarte și Serviciul de Evidență Informatizată a Persoanei Iași, solicitând anularea măsurii de suspendare temporară a dreptului de folosire a pașaportului.
În motivarea acțiunii reclamantul arată că, în luna septembrie 2002, aflându-se în Austria, în urma unui control al poliției, a fost reținut și retrimis în țară, întrucât nu avea asupra sa pașaportul. Ajuns în țară i s-a comunicat că nu mai are dreptul de a ieși din țară, până în luna mai 2007.
Reclamantul susține că măsura îi afectează viața de familie, întrucât este căsătorit din anul 2000, cu o cetățeancă din Republica Moldova, având doi copii minori.
Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și comercial, prin sentința civilă nr. 76 din 7 iunie 2004, a respins acțiunea, reținând că dreptul la libera circulație presupune și obligația corelativă de a respecta condițiile pe care cetățenii români trebuie să le respecte pentru a călători în spațiul Schengen.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, reclamantul P.I., susținând că în mod nejustificat instanța a reținut că este posesorul unui pașaport valabil și că acesta nu i-a fost anulat.
De asemenea, în mod greșit instanța a apreciat, ca fiind nerelevantă, situația sa familială deosebită.
Recursul este nefondat.
La data de 1 octombrie 2002, recurentului-reclamant i s-a suspendat dreptul de folosire a pașaportului, ca urmare a returnării din Austria, în baza acordului de readmisie încheiat de România, cu această țară. Suspendarea temporară a dreptului de folosire a pașaportului a fost dispusă pe o perioadă de 5 ani, în conformitate cu prevederile art. 14 alin. (1) lit. e) din O.G. nr. 65/1995, privind regimul pașapoartelor, aprobată prin Legea nr. 216/1998 și modificată prin O.U.G. nr. 86/2001.
Printr-un memoriu adresat autorităților competente, recurentul-reclamant a contestat măsura dispusă împotriva sa, iar acestea au redus termenul de suspendare. până la data de 1 octombrie 2005.
De reținut că, recurentul-reclamant, la data de 8 iunie 1999, a fost arestat pentru furt, în Polonia.
Întrucât autoritățile române nu au făcut altceva decât să aplice dispozițiile legale în vigoare la data returnării reclamantului, în mod corect instanța de fond i-a respins acțiunea.
Hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică, recursul declarat de reclamant se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul P.I., împotriva sentinței civile nr. 76 din 7 iunie 2004, a Curții de Apel Iași, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 martie 2005.