Jurisdictional conflict over employer-issued salary sanctions: internal labor acts vs. public administrative acts

Şedinţa publică din data de 9 iunie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Dolj sub nr. x/2020, în data de 29.07.2020, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pe pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţilor Rurale, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună: (i) anularea Notei nr. x/16.06.2020 şi a Notei nr. x/16.06.2020 emise de AFIR- Serviciul Control Intern si Administrativ, Note prin care au fost respinse contestaţiile/plângerile prealabile formulate de reclamanţii A. şi B. împotriva Notei SCIA nr. 354/13.05.2020, precum şi (ii) anularea Notei SCIA (Serviciului Control Intern si Administrativ) nr. 354/13.05.2020, prin care s-a stabilit pe de o parte că prin "interpretarea defectuoasă a prevederilor procedurale" de către reclamanţi, cu ocazia analizării tranşelor II de plată ale beneficiarilor publici Comuna Falcoiu- jud. Olt si Comuna Dobrosloveni-jud. Olt, ar fi fost afectate fonduri europene, motiv pentru care în temeiul art. 2 alin. (3) din Anexa nr. 2 la Ordinul MADR nr. 942/24.10.2016 pentru acordarea drepturilor salariale prevăzute în Cap. 15 din cadrul PNDR 2014-2020 aprobat prin Decizia Comisiei Europene C(2015) 3508/26.05.2015 pentru personalul AFIR, s-a dispus exceptarea de la beneficiul acordării stimulentelor salariale pe o perioada de 6 luni.

1.2. Prin încheierea din 12 noiembrie 2020, pronunţată de secţia de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Dolj, în dosar nr. x/2020, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale procesuale a secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Dolj, invocată de instanţă din oficiu, sens în care competenţa de soluţionare a cauzei a fost declinată în favoarea secţiei conflicte de muncă şi asigurări sociale a Tribunalului Dolj.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

2.1. Prin sentinţa nr. 503 din data de 17.02.2021, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul Dolj, secţia de conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei materiale, soluţionarea cauzei fiind declinată în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a dispune în acest sens, instanţa a reţinut că obiectul cauzei îl reprezintă anularea unor acte emise de către o autoritate publică centrală, respectiv Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, înfiinţată prin O.U.G. nr. 41/2014, ce are calitatea de instituţie publică cu personalitate juridică.

De asemenea, Tribunalul Dolj, secţia de conflicte de muncă şi asigurări sociale a apreciat drept incidente prevederile art. 10 alin. (1) din Legea 554/2004, conform cărora: "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1000000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 100000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel",

2.2. Prin decizia nr. 125 din data de 20 aprilie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis, la rându-i, excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea acestui conflict.

Pentru a pronunţa o astfel de soluţie, instanţa a învederat că, în virtutea prevederilor art. 11 alin. (1) din O.U.G nr. 41/2014, angajaţii AFIR au statutul de personal contractual, reclamanţii din prezenta cauză fiind angajaţi ai CRFIR 4 Craiova. De asemenea, reţinând faptul că actele contestate au fost emise de angajator în executarea contractului de muncă, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a apreciat incidente în speţă dezlegările de drept reţinute prin Decizia ICCJ nr. 9/2017, pronunţată în recurs în interesul legii.

În virtutea unor astfel de considerente, instanţa a apreciat ca întemeiată excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, cu consecinţa declinării competenţei de soluţionare în favoarea Tribunalului Dolj, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, aspect ce a generat conflict negativ de competentă.

3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cele două instanţe, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Dolj, secţia de conflicte de muncă şi asigurări sociale, pentru următoarele considerente:

Din perspectiva cadrului procesual dedus judecăţii, Înalta Curte reţine faptul că reclamanţii A. şi B. au sesizat instanţele de judecată cu soluţionarea unei cereri prin care au solicitat anularea Notelor nr. x/16.06.2020 şi nr. y/16.06.2020, emise de către Agenţia pentru Finanţarea Investiţilor Rurale (˝AFIR˝)- Serviciul control intern şi administrativ, prin care au fost respinse contestaţiile/plângerile prealabile formulate de reclamanţi împotriva Notei SCIA nr. 354/13.05.2020, precum şi cu anularea Notei SCIA nr. 354/13.05.2020, emisă de aceeaşi instituţie publică.

Prin această ultim menţionată Notă SCIA nr. 354/13.05.2020, AFIR a propus aplicarea art. 2 alin. (3) din Anexa nr. 2 la Ordinul MADR nr. 942/24.10.2016 pentru acordarea drepturilor salariale prevăzute în Cap. 15 din cadrul PNDR 2014-2020, aprobat prin Decizia Comisiei Europene C(2015) 3508/26.05.2015 pentru personalul AFIR, privind exceptarea reclamanţilor de la beneficiul acordării stimulentelor salariale pe o perioadă de 6 luni.

Astfel, reclamantii, ce au, potrivit prevederilor art. 11 din O.U.G. nr. 41/2014, calitatea de personal contractual al instituţiei pârâte, fiind angajaţi ai CRFIR 4 Craiova, solicită anularea unor înscrisuri ce, după cum chiar instituţia pârâtă menţionează (prin notele de şedinţă depuse la data de 02.02.2021), antrenează unele repercusiuni asupra unor drepturi de natură salarială -stimulente salariale- înscrisuri care au fost emise de către instituţia pârâtă în aplicarea ROF - Regulamentul de Organizare şi Funcţionare al AFIR, privind procedurile interne prin care sunt expuse fapte sesizate în activitatea structurilor agenţiei şi care conţin propuneri privind activitatea salariaţilor.

Conform prevederilor art. 16 alin. (1)3 lit. a) din O.U.G. nr. 49/2015 "în bugetul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură se cuprind sumele necesare angajării şi plăţii cheltuielilor prevăzute în măsura de asistenţă tehnică cuprinsă în Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 2014-2020, aprobat prin Decizia CE nr. 3.508 din 26 mai 2015 de aprobare a programului de dezvoltare rurală a României pentru sprijin din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală, cu modificările şi completările ulterioare, din care: a) cheltuieli de natura cheltuielilor de personal, respectiv stimulente acordate personalului Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură;"

De asemenea, potrivit art. 17 O.U.G. nr. 41/2014 "(1) Personalul Agenţiei pentru care au fost definite sarcini clare şi specifice implementării FEADR beneficiază de drepturile salariale prevăzute în PNDR 2007-2013, precum şi PNDR 2014-2020, în condiţiile în care sumele aferente acestor drepturi salariale sunt rambursabile din FEADR. (2) Cuantumul drepturilor salariale prevăzute la alin. (1) şi criteriile de acordare pentru fiecare angajat se stabilesc prin Ordin al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale".

Drepturile salariale prevăzute în Cap. 15 din cadrul PNDR 2014-2020, aprobat prin Decizia Comisiei Europene C(2015) 3508/26.05.2015 pentru personalul AFIR, au fost stabilite prin Ordinul nr. 942 din data de 24.10.2016, emis de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

In spetă, Înalta Curte reţine faptul că actele atacate de către reclamaţi vizează punerea în aplicare a art. 2 alin. (3) din Anexa nr. 2 la Ordinul MADR nr. 942/24.10.2016 ce dispun în sensul că:

"sunt exceptaţi de la beneficiul acordării stimulentelor salariale, angajaţii Agenţiei pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a căror activitate a făcut obiectul verificărilor Serviciului Control Intern şi Administrativ din cadrul A.F.I.R prin care s-a constatat neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a obiectivelor specifice de implementare PNDR şi pentru care s-a propus măsura excluderii de la aceste drepturi pe o perioadă de 6 luni, prin Nota Serviciului Control Intern şi Administrativ, aprobată de către Directorul General A.F.I.R".

În acord cu aspectele reţinute de către Curtea de Apel Craiova, Înalta Curte apreciază incidente cauzei şi dezlegările de drept reţinute prin Deciziei nr. 9/2017, pronunţată în recurs în interesul legii, conform cărora:

"chiar dacă actul de stabilire a drepturilor salariale este denumit act administrativ, în alin. (2) al art. 34 din Legea nr. 330/2009, art. 30 din Legea nr. 284/2010, art. 7 din Legea nr. 285/2010, art. 12 din O.U.G NR. 83/2014, faţă de distincţia făcută la alin. (4) din aceleaşi dispoziţii legale, referitor la instanţele competente, acesta nu reprezintă decât înscrisul doveditor prin care angajatorul face aplicarea dispoziţiei de salarizare (aspect ce ţine de organizarea proprie şi funcţionarea internă), fără a dobândi sensul de act emis, chiar şi cu caracter individual, în exercitarea atribuţiilor de putere cu care un organ administrativ a fost învestit".

Astfel, Notele a căror anulare este solicitată de către reclamanti sunt emise de către AFIR, în calitatea acestuia de angajator, iar prin intermediul acestora angajatorul stabileşte măsuri cu impact asupra unor drepturi de natură salarială ale angajaţilor, sens în care actele atacate nu reprezintă acte administrative, ci acte interne emise în executarea contractului de muncă.

În contextul descris anterior şi în raport cu obiectul cererii, astfel cum a fost precizat de către reclamanţi, având în vedere împrejurarea că pentru litigiile privind drepturile salariale, în afara situaţiei circumstanţiate, prevăzute la art. 7, sectiunea 1, cap. VIII din Anexa V a Legii nr. 153/2017, legiuitorul nu a instituit alte norme speciale, prin care să atribuie competenţa de soluţionare instanţelor de contencios administrativ, Înalta Curte constată că raportul juridic dedus judecăţii este unul civil, guvernat de normele de dreptul muncii, iar competenţa materială va fi determinată prin aplicarea dispoziţiilor art. 208 şi art. 210 din Legea nr. 62/2011 coroborate cu art. 1, art. 171, art. 266, art. 269 şi art. 278 alin. (2), din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii.

Art. 266 din Codul muncii statuează că "jurisdicţia muncii are ca obiect soluţionarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea,executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum şi a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod", iar potrivit art. 269 alin. (2) din acelaşi cod "cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul/reşedinţa/sediul."

Potrivit art. 269 alin. (2) din acelaşi cod "cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul/reşedinţa/sediul."

În temeiul art. 208 din Legea dialogului social nr. 62/2011, "conflictele individuale de muncă se soluţionează în primă instanţă de către tribunal".

Aşa fiind, se constată că demersul judiciar iniţiat de reclamanţi se încadrează în materia conflictelor de muncă, competenţa materială revenind, aşadar, în primă instanţă tribunalului, în temeiul art. 269 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, coroborat cu art. 208 şi art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, respectiv secţiilor specializate pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, ce funcţionează in cadrul tribunalului, astfel cum sunt acestea reglementate prin art. 36 alin. (3) din Legea nr. 304/2004.

4. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competentă

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Dolj, secţia de conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii B. şi A. şi pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, în favoarea Tribunalului Dolj, secţia de conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 iunie 2021.