Judicial inspection recruitment challenge: defendant's appeal against interim suspension annulled for lack of motivation, leaving stay pending Constitutional Court review in force
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice upheld the lower court's procedural rulings by annulling the defendant judicial inspection body's appeal as null for lack of motivation, thereby leaving in force the appellate court's order suspending the main litigation pending a Constitutional Court review. The dispute arose from an administrative challenge by a judges' association and an individual against the validation of a judicial inspector recruitment contest and the appointment of a specific candidate, which also included a plea of unconstitutionality regarding the legal framework governing such appointments; the immediate issue before the High Court was the validity of the defendant's appeal against the interim decision that suspended the case. The decisive legal basis relied on the Civil Procedure Code provisions (Arts. 486, 489, and 488) establishing that an appeal against an interim suspension order must strictly address the legality of that specific measure under limited grounds for quashing, and that arguments targeting other procedural aspects or alleging non-nulifying defects without demonstrating concrete harm fail to meet the mandatory requirements for a valid appeal, resulting in its annulment.
Legislator headnote
AI generatedart. 70 alin. (2) din Legea nr. 317/2004, art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ, art. 444 C. proc. civ, art. 486 C. proc. civ; Judicial inspection recruitment challenge: defendant's appeal against interim suspension annulled for lack of motivation, leaving stay pending Constitutional Court review in force: The dispute arose from an administrative challenge by a judges' association and an individual against the validation of a judicial inspector recruitment contest and the appointment of a specific candidate, which also included a plea of unconstitutionality regarding the legal framework governing such appointments; the immediate issue before the High Court was the validity of the defendant's appeal against the interim decision that suspended the case. The decisive legal basis relied on the Civil Procedure Code provisions (Arts. 486, 489, and 488) establishing that an appeal against an interim suspension order must strictly address the legality of that specific measure under limited grounds for quashing, and that arguments targeting other procedural aspects or alleging non-nulifying defects without demonstrating concrete harm fail to meet the mandatory requirements for a valid appeal, resulting in its annulment.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedCited as the legal basis for declaring the appeal null due to lack of proper motivation.
Cited as the procedural ground for annulling the appeal because the grounds did not fit the statutory categories for cassation.
Full text
Şedinţa publică din data de 9 iunie 2021
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
1.1 Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 15.05.2020 şi înregistrată sub nr. x/2020 pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantele Asociaţia "Forumul Judecătorilor din România" şi A., în contradictoriu cu Inspecţia Judiciară au solicitat instanţei: (1) anularea Ordinului Inspectorului Şef Adjunct de validare a rezultatului concursului de ocupare a 13 posturi vacante de inspectori judiciari, desfăşurat în Sesiunea 4 aprilie - 25 iulie 2019 precum şi a Ordinului Inspectorului Şef Adjunct, subsecvent, de numire în funcţia de inspector judiciar a domnului Inspector Şef B., în urma concursului desfăşurat în Sesiunea 4 aprilie - 25 iulie 2019, respectiv (2) anularea Ordinului nr. x privind aprobarea Regulamentului de organizare şi desfăşurare a concursului pentru numirea în funcţie a inspectorilor judiciari, modificat prin Ordinul nr. 62/2019 pentru modificarea Ordinului inspectorului şef al Inspecţiei Judiciare nr. 131/2018, privind aprobarea Regulamentului de organizare şi desfăşurare a concursului pentru numirea în funcţie a inspectorilor judiciari. De asemenea, prin aceeaşi cerere, reclamantele au formulat o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale, invocând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 70 alin. (2) din Legea nr. x, prin raportare la art. 1 alin. (5), art. 16 alin. (1) şi art. 73 lit. j), l) şi p) din Constituţia României.
1.2. La data de 04.09.2020, pârâta Inspecţia Judiciară a formulat întâmpinare prin care a invocat: (1) excepţia lipsei de interes a reclamantelor în promovarea plângerii cu privire la Ordinul Inspectorului-şef adjunct de validare a rezultatului concursului de ocupare a 13 posturi vacante de inspectori judiciari, desfăşurat în Sesiunea 4 aprilie - 25 iulie 2019 şi la Ordinul inspectorului şef adjunct, subsecvent, de numire în funcţia de inspector judiciar a domnului Inspector-şef B., în urma concursului desfăşurat în Sesiunea 4 aprilie - 25 iulie 2019, (2) excepţia lipsei procedurii prealabile în ceea ce priveşte plângerea formulată împotriva celor două ordine indicate anterior, precum şi (3) apărări asupra fondului cauzei, solicitând respingerea cererii ca nefondată. De asemenea, a arătat că nu pot fi apreciate ca discriminatorii dispoziţiile a căror neconstituţionalitate este invocată de către reclamante, motiv pentru care a apreciat susţinerile reclamantelor ca fiind nefondate.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin încheierea de şedinţă din 10.09.2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2020, instanţa de fond a respins excepţia lipsei procedurii prealabile, precum şi excepţia lipsei de interes a reclamantei Asociaţia "Forumul Judecătorilor din România" în promovarea demersului judiciar ce face obiectul sus indicatului dosar, iar în ceea ce priveşte cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 70 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 prin raportare la art. 1 alin. (5), art. 16 alin. (1) şi art. 16 alin. (1) şi art. 73 lit. j), l) şi p) din Constituţia României, a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate, motiv pentru care, în temeiul art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, a admis cererea de sesizare a instanţei de contencios constituţional, dispunând, totodată, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., suspendarea soluţionării cauzei până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva încheierii de şedinţă din 10.09.2020 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta Inspecţia Judiciară. Prin cererea de recurs, sus indicata parte a solicitat casarea încheierii, invocând incidenţa prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.. În motivarea căii de atac astfel promovate arată recurenta că, prin dispozitivul hotărârii, instanţa de fond nu s-a pronunţat cu privire la excepţia lipsei de interes a reclamantei A. în promovarea cererii de chemare în judecată, precum şi că legalitatea hotărârii ar fi afectată de viciul inexistenţei, în cuprinsul dispozitivului, a unei menţiuni referitoare la instanţa la care se depune cererea pentru exercitarea căii de atac.
4. Apărările formulate în cauză
Prin întâmpinarea formulată la data de 15.01.2021, intimata - reclamantă Asociaţia "Forumul Judecătorilor din România" a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, din două perspective. Intimata-reclamantă a arătat, pe de o parte, că singura soluţie ce putea face obiectul căii de atac a recursului, într-un astfel de moment procesual, era cea de suspendare a judecării cauzei, sens în care motivele de recurs puteau privi doar o astfel de soluţie, iar nu şi soluţiile recurabile odată cu fondul (precum modul de soluţionare a excepţiilor), iar pe de altă parte susţine teza inadmisibilităţii recursului, faţă de existenţa procedurilor de completare a hotărârii judecătoreşti, reglementată de art. 444 C. proc. civ., respectiv a celei de îndreptare a erorilor materiale, reglementată de art. 442 din acelaşi act normativ. De asemenea, prin aceeaşi întâmpinare, intimata a invocat şi excepţia lipsei de interes a recurentei Inspecţia Judiciară, apreciind că tratamentul judiciar aplicat de către prima instanţă excepţiei lipsei de interes a reclamantei persoană fizică nu are nicio consecinţă asupra soluţiei de sesizare a Curţii Constituţionale, respectiv a celei de suspendare a cauzei.
5. Procedura de soluţionare a recursului
În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013 iar prin rezoluţia din data de 05.02.2021 s-a fixat termen de judecată la data de 09.06.2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.
6. Aspecte procedurale
Excepţia inadmisibilităţii recursului declarat de pârâta Inspecţia Judiciară, invocată prin întâmpinarea formulată de intimata Asociaţia Forumul Judecătorilor din România, a fost recalificată, pentru argumentele arătate în partea introductivă a prezentei hotărâri, drept excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând, în raport de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., în mod prioritar, excepţia nulităţii recursului formulat de pârâta Inspecţia Judiciară, invocată de intimata-reclamantă Asociaţia "Forumul Judecătorilor din România" prin întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente:
1. Argumente de fapt şi de drept relevante:
Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d), coroborate cu cele ale art. 488 C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, existând imperativul promovării căii de atac exclusiv pentru aspecte de nelegalitate ce se circumscriu cazurilor reglementate de art. 488 C. proc. civ.
Nerespectarea obligaţiei de motivare a recursului în condiţiile expuse anterior, generează incidenţa sancţiunii nulităţii căii de atac, astfel cum este aceasta reglementată atât de prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., ce arată că: ˝Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) - e),(...), sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii˝, dar şi de art. 489 alin. (1) coroborat cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora în situaţia în care motivele invocate de parte nu se încadrează în motivele de casare reglementate la art. 488 C. proc. civ., recursul este nul.
Cu titlu prealabil, Înalta Curte observă că, prin încheierea de şedinţă din data de 10.09.2020, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a soluţionat un număr multiplu de mijloace şi incidente procesuale, precum excepţiile lipsei procedurii prealabile şi lipsei de interes a reclamantei Asociaţia "Forumul Judecătorilor din România˝ în promovarea cererii de chemare în judecată, dar şi cererea de sesizare a Curţii Constituţionale şi de suspendare a cauzei până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.
Potrivit prevederilor art. 248 alin. (5) C. proc. civ., încheierea prin care s-a respins excepţia, precum şi cea prin care, după admiterea excepţiei, instanţa a rămas în continuare învestită pot fi atacate numai odată cu fondul, dacă legea nu dispune altfel. Pe de altă parte, în virtutea art. 414 alin. (1) C. proc. civ. asupra suspendării judecării procesului instanţa se va pronunţa prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat, la instanţa ierarhic superioară.
Pe cale de consecinţă, singurul incident procedural în privinţa căruia legiuitorul a prevăzut posibilitatea exercitării căii de atac în mod separat, iar nu odată cu fondul, este cel al suspendării cauzei. Or, potrivit prevederilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.
În raport de aspectele menţionate mai sus, este evident că împotriva părţii din încheierea din data de 10.09.2020, prin care prima instanţă a dezlegat aspectele de fapt şi de drept relevante în materia excepţiilor soluţionate, raportat la faptul că, la data formulării recursului, fondul litigiului în discuţie nu fusese dezbătut şi soluţionat, recurenta nu avea deschisă calea de atac a recursului.
Analizând conţinutul cererii de recurs promovate de pârâta Inspecţia Judiciară din perspectiva unicului plan procesual ce putea face obiectul căii de atac a recursului, Înalta Curte constată că totalitatea argumentelor invocate de recurentă vizează alte aspecte procedurale decât măsura suspendării judecării cauzei, respectiv aspecte ce privesc maniera de soluţionare a excepţiei lipsei de interes a reclamantei A. în formularea cererii de chemare în judecată.
În contextul descris anterior, criticile invocate prin calea de atac promovată de recurentă sunt străine de natura singurei soluţii pronunţate de prima instanţă în privinţa căreia legiuitorul a reglementat posibilitatea atacării sale, în mod separat de fondul cauzei, respectiv măsura suspendării judecăţii cauzei. Or, o motivare pur formală şi fără o legătură concretă cu soluţia pronunţată de instanţa de fond, echivalează cu nemotivarea căii de atac, respectiv cu neîndeplinirea, de către parte, a obligaţiei reglementate de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.
Dintr-o altă perspectivă, asupra motivului de recurs prin care pârâta susţine existenţa unui viciu ce ar afecta legalitatea hotărârii atacate, întrucât în cuprinsul dispozitivului hotărârii atacate nu există menţiunea referitoare la instanţa la care se depune cererea pentru exercitarea căii de atac, Înalta Curte arată că potrivit prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., casarea unor hotărâri se poate cere numai când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.
Or, potrivit prevederilor art. 175 alin. (1) C. proc. civ., actul de procedură este lovit de nulitate dacă prin nerespectarea cerinţei legale s-a adus părţii o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desfiinţarea acestuia.
În cauza de faţă clamarea unui viciu al hotărârii judecătoreşti atacate, precum cel indicat de recurentă nu este de natură a atrage sancţiunea nulităţii, în contextul în care Inspecţia Judiciară nici nu a invocat vreo vătămare generată de o astfel de omisiune şi, din lucrările dosarului, nici nu rezultă producerea vreunei astfel de vătămări, câtă vreme aceasta a avut posibilitatea şi a şi exercitat calea de atac a recursului, depunând o astfel de cerere, în condiţiile art. 490 C. proc. civ., la instanţa care a pronunţat hotărârea atacată. Pe cale de consecinţă, întrucât viciul clamat nu este de natură a atrage sancţiunea nulităţii, sus indicatul motiv de nelegalitate invocat de recurentă nu se încadrează în categoria celor reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. şi nici în alt motiv de nelegalitate reglementat de art. 488 C. proc. civ.
Potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ.:
"Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.. Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind învestită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport de dispoziţiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 C. proc. civ.. Prin urmare, cum recurenta nu a formulat critici de nelegalitate cu privire la hotărârea atacată care să poată fi circumscrise motivelor de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ., devine incidentă sancţiunea nulităţii căii de atac astfel promovată.
2. Temeiul de drept al soluţiei pronunţate:
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi art. 489 alin. (2) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepţia nulităţii recursului şi va anula, ca nemotivat, recursul declarat de pârâta Inspecţia Judiciară.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează, ca nemotivat, recursul declarat de pârâta Inspecţia Judiciară împotriva încheierii de şedinţă din 10 septembrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2020.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 iunie 2021.