State aid drought compensation order: mootness of challenge following *erga omnes* annulment of normative act

Şedinţa publică din data de 8 iunie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 17 iulie 2018, pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale ("MADR"), a solicitat anularea Ordinului MADR nr. 2425/26.11.2015, în partea care aprobă Capitolul IV pct. IV.6 - "Efectuarea controlului pe teren" din Procedura de verificare şi control privind schema de ajutor de stat pentru compensarea pagubelor cauzate de fenomenul meteorologic de secetă severă manifestat în perioada aprilie- septembrie 2015, anexă la ordin.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 98 din 11 septembrie 2018, Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi a anulat în parte Ordinul nr. 2425/26.11.2015 emis de către pârât, privind procedura de verificare şi control privind schema de ajutor de stat pentru compensarea pagubelor cauzate de fenomenul meteorologic de secetă severă manifestat în perioada aprilie- septembrie 2015, respectiv pct. IV.6 (efectuarea controlului pe teren) din capitolul IV - controlul pe teren, din cadrul procedurii de verificare şi control adoptate prin ordin.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 98 din 11 septembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.

În motivarea recursului, pârâtul a susţinut că instanţa de fond nu a avut în vedere că schema prevăzută de O.U.G. nr. 45/2015 respectă prevederile secţiunii 1.2.1.2 capitolul 1, partea II, pct. 346-363 din Orientările UE privind ajutoarele de stat în sectoarele agricol şi forestier şi în zonele rurale pentru perioada 2014-2020 şi a produs efecte după primirea Deciziei CE nr. C(2015) 8170 final din 17.11.2015.

Mai arată recurentul-pârât că instanţa de fond nu a avut în vedere dispoziţiile pct. 2.3 (4), 2.7 (9) şi 2.7 (19) din Decizia CE nr. C(2015) 8170 final din 17.11.2015, din cuprinsul cărora rezultă că pierderea de venit se calculează pe baza datelor contabile aferente perioadei 2012-2014, la fel fiind stabilită şi valoarea ajutorului de stat, pe baza indicilor statistici din perioada 2012-2014. În concluzie, contrar opiniei primei instanţe, ordinul atacat respectă principiile acordării ajutorului de stat din cuprinsul deciziei CE, care prevede că stabilirea sumelor primite de beneficiari se face prin verificarea datelor contabile aferente perioadei 2012-2014.

Totodată, recurentul-pârât a prezentat contextul factual care a condus la emiterea deciziei CE, a O.U.G. nr. 45/2015 şi a ordinului contestat, respectiv evenimentele meteorologice nefavorabile care au afectat culturile agricole în anul 2015, reiterând argumentaţia din întâmpinarea depusă în dosarul de fond.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă în dosarul de recurs, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, a soluţiei definitive pronunţate în acţiunea de anulare parţială a Ordinului MADR nr. 2425/2015, ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2017, precum şi raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamantul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, în următoarele limite şi pentru următoarele considerente:

În cauză, reclamanta A. S.R.L. a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o cerere prin care a solicitat anularea parţială a actului administrativ cu caracter normativ reprezentat de Ordinul MADR nr. 2425/26.11.2015, respectiv în partea care aprobă Capitolul IV pct. IV.6 - "Efectuarea controlului pe teren" din Procedura de verificare şi control privind schema de ajutor de stat pentru compensarea pagubelor cauzate de fenomenul meteorologic de secetă severă manifestat în perioada aprilie- septembrie 2015.

Solicitarea de anulare a aceloraşi prevederi a format anterior obiectul unei alte cauze, respectiv a dosarului nr. x/2017, înregistrat pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, având ca părţi reclamanta B. şi pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

Prin sentinţa civilă nr. 201 din 6 decembrie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Piteşti a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta B. şi a anulat Ordinul MADR nr. 2425/2015, în partea care aprobă capitolul IV pct. IV.6 "Efectuarea controlului pe teren" din Procedura de verificare şi control privind schema de ajutor de stat pentru compensarea pagubelor cauzate de fenomenul meteorologic de secetă severă manifestat în perioada aprilie- septembrie 2015. Sentinţa de fond a rămas definitivă prin respingerea recursului declarat de pârâtul MADR, conform deciziei nr. 5653/2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal şi, la data de 10.05.2021, a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 480/10.05.2021.

Potrivit art. 23 din Legea nr. 554/2004:

"Hotărârile judecătoreşti definitive prin care s-a anulat în tot sau în parte un act administrativ cu caracter normativ sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor. Acestea se publică obligatoriu după motivare, la solicitarea instanţelor, în Monitorul Oficial al României, Partea I, sau, după caz, în monitoarele oficiale ale judeţelor ori al municipiului Bucureşti, fiind scutite de plata taxelor de publicare."

Înalta Curte reţine că hotărârea judecătorească definitivă de anulare (totală sau parţială) a unui act administrativ normativ produce efecte erga omnes, nu doar raportat la părţile cauzei în care s-a pronunţat soluţia de anulare. Astfel cum a reţinut şi Curtea Constituţională în deciziile nr. 126/2015 şi nr. 602/2019, pentru persoanele care au avut calitatea de parte în litigiul în care instanţa a dispus anularea în tot sau în parte a unui act administrativ unilateral cu caracter normativ, efectele anulării actului se produc în virtutea principiului efectului relativ al hotărârilor judecătoreşti, producându-se şi pentru trecut, iar pentru terţele persoane care nu au avut calitatea de parte în litigiul în care s-a pronunţat hotărârea de anulare, anularea unui act administrativ normativ produce efecte erga omnes şi numai pentru viitor, după publicarea acestei hotărâri.

Prin urmare, efectele hotărârii definitive de anulare a actului administrativ normativ, publicată în Monitorul Oficial, se răsfrâng şi asupra cauzelor aflate în curs de judecată, având acelaşi obiect, întrucât acţiunea în anulare nu poate viza decât un act administrativ normativ în vigoare, condiţie care nu este îndeplinită în ipoteza în care actul atacat sau o parte a prevederilor acestuia au fost desfiinţate de instanţa de judecată în cadrul unei alte acţiuni în anulare, iar această soluţie este obligatorie şi aplicabilă erga omnes.

Înalta Curte va avea în vedere şi prevederile art. 29 din C. proc. civ., potrivit cărora acţiunea civilă este reprezentată de ansamblul mijloacelor procesuale prin care se asigură protecţia judiciară a drepturilor şi intereselor civile legal ocrotite, precum şi cele ale art. 32 din acelaşi cod, care reglementează condiţiile necesare pentru existenţa dreptului la acţiune, una dintre acestea fiind cea privind formularea unei pretenţii.

Aşadar, unul dintre elementele acţiunii civile, este, alături de părţi şi cauză, obiectul acţiunii, respectiv pretenţia concretă a reclamantului, condiţie generală care vizează orice cerere în justiţie şi care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât şi la momentul exercitării şi soluţionării căilor de atac.

Înalta Curte constată că obiectul cererii cu care reclamanta a învestit instanţa de judecată îl constituie anularea unor prevederi ale Ordinului MADR nr. 2425/2015, iar la data soluţionării recursului, dispoziţiile contestate sunt înlăturate din conţinutul actului, în urma soluţionării definitive a acţiunii în anulare ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2017, sentinţa civilă nr. 201/06.12.2017 fiind publicată în Monitorul Oficial şi opozabilă erga omnes. În consecinţă, în cauză nu este îndeplinită condiţia premisă a existenţei unor prevederi ale actului administrativ normativ vizate de cererea de anulare, cererea de chemare în judecată rămânând fără obiect.

Cât priveşte excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului, Înalta Curte o constată neîntemeiată, având în vedere considerentele anterior expuse, din care rezultă că recurentul-pârât Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale justifică interesul soluţionării căii de atac, urmărind obţinerea unei soluţii asupra acţiunii introductive, pronunţate cu luarea în considerare a hotărârii judecătoreşti definitive de anulare a actului administrativ normativ şi în acord cu prevederile art. 23 din Legea nr. 554/2004.

Pentru aceste considerente, în raport de dispoziţiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului, ca neîntemeiată, va admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, va casa sentinţa atacată şi, în rejudecare, va respinge cererea în anulare, ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului, ca neîntemeiată.

Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale împotriva sentinţei civile nr. 98 din 11 septembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând:

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, ca rămasă fără obiect.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 iunie 2021.