Independent candidate’s campaign expense reimbursement upheld on appeal.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (Administrative and Fiscal Litigation Section) dismissed as unfounded the appeal by the Permanent Electoral Authority (AEP) against the Bacău Court of Appeal decision n° 144/2017 of 19 October 2017 and the interlocutory ruling of 5 October 2017, thereby upholding the first-instance judgment which had partially annulled the AEP's Decision n° 74 of 15 March 2017 refusing reimbursement of electoral expenses to an independent candidate. The first-instance court had declared the candidate entitled to reimbursement of RON 3,720 for online propaganda material production/distribution costs (three invoices) and equipment rental, while upholding the refusal for protocol expenses (RON 696 and 830.23). The dispute concerned the candidate's challenge to the electoral-expense reimbursement decision, based on Articles 48(13) and 48¹ of Law n° 334/2006 on political party financing and electoral campaigns, and the implementing methodological norms approved by Government Decision n° 10/2016. The Court rejected the AEP's procedural exception of prematurity, finding that although the prior administrative complaint was filed after the court action, the AEP had resolved it, making dismissal disproportionate to the purpose of that procedure. On the merits, the Court held that the material on the DVD clearly identified the two independent candidates for the Senate and Chamber of Deputies, meeting the requirements of Article 36(7)(a) of Law n° 334/2006 and Article 39(2)(a) of the norms; that the law does not prohibit joint actions by independent candidates or require materials to reference only one candidate; and that the equipment rental fell within Article 38(2)(f) of the law and Article 40(1)(f) of the norms, as it was incurred for the electoral campaign. The Court also found that the AEP failed to explain its stance regarding the corrected (reissued) invoices replacing the initial ones.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 38 din Legea nr. 334/2006, art. 2 pct. 33 din Legea nr. 500/2002, art. 481 din Legea nr. 334/2006, art. 481 din Legea nr. 334/2004; Independent candidate’s campaign expense reimbursement upheld on appeal: The first-instance court had declared the candidate entitled to reimbursement of RON 3,720 for online propaganda material production/distribution costs (three invoices) and equipment rental, while upholding the refusal for protocol expenses (RON 696 and 830.23). The dispute concerned the candidate's challenge to the electoral-expense reimbursement decision, based on Articles 48(13) and 48¹ of Law n° 334/2006 on political party financing and electoral campaigns, and the implementing methodological norms approved by Government Decision n° 10/2016. The Court rejected the AEP's procedural exception of prematurity, finding that although the prior administrative complaint was filed after the court action, the AEP had resolved it, making dismissal disproportionate to the purpose of that procedure. On the merits, the Court held that the material on the DVD clearly identified the two independent candidates for the Senate and Chamber of Deputies, meeting the requirements of Article 36(7)(a) of Law n° 334/2006 and Article 39(2)(a) of the norms; that the law does not prohibit joint actions by independent candidates or require materials to reference only one candidate; and that the equipment rental fell within Article 38(2)(f) of the law and Article 40(1)(f) of the norms, as it was incurred for the electoral campaign. The Court also found that the AEP failed to explain its stance regarding the corrected (reissued) invoices replacing the initial ones.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis for rejecting the appeal as unfounded in administrative litigation.
Procedural basis for dismissing the appeal as unfounded.
Full text
Şedinţa publică din data de 14 iulie 2020
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii
Prin cererea înregistrată la data de 07.03.2017 pe rolul Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca efect al declinării de la Tribunalul Neamţ, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta Autoritatea Electorală Permanentă, solicitând anularea Deciziei de nerambursare a cheltuielilor electorale nr. 74 din 15.03.2017, emisă de pârâtă.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin încheierea de şedinţă din 5 octombrie 2017, Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins atât excepţia de netimbrare, cât şi excepţia de prematuritate, invocate de pârâtă.
Prin sentinţa nr. 144/2017 din 19 octombrie 2017, instanţa de fond a hotărât următoarele:
A admis, în parte, acţiunea formulată de reclamantul A., împotriva pârâtei Autoritatea Electorală Permanentă şi a anulat, în parte, Decizia de nerambursare a cheltuielilor electorale nr. 74 din 15.03.2017 emisă de pârâta Autoritatea Electorală Permanentă, în ceea ce priveşte următoarele cheltuieli: 2.220 RON reprezentând cheltuieli pentru producţia şi difuzarea materialelor de propagandă online, sumă înscrisă în factura seria x nr. x/28.11.2016 emisă de S.C. B. S.R.L. Bucureşti; 1.000 RON reprezentând cheltuieli pentru producţia şi difuzarea materialelor de propagandă online, sumă înscrisă în factura seria x nr. x/22.11.2016 emisă de S.C. C. S.R.L. Bicaz; 500 RON reprezentând cheltuieli pentru închirierea de echipamente, sumă înscrisă în factura fiscală seria x nr. x/16.02.2017 care reprezintă factura fiscală corectată facturii iniţiale (stornate) seria x nr. x/14.11.2016 emisă de S. Codul fiscal Service S.R.L. Piatra Neamţ.
A constatat că reclamantul este îndreptăţit la rambursarea sumelor menţionate, sume care totalizează 3720 RON.
A menţinut celelalte dispoziţii ale Deciziei nr. 74 din 15.03.2017 referitoare la cheltuielile de protocol în sumă de 696 RON, respectiv 830,23 RON, înscrise în facturile fiscale nr. x/30.11.2016 emisă de S.C. D. S.R.L. Piatra Neamţ (înlocuită, după stornare, cu factura fiscală nr. x/15.02.2017), respectiv seria x nr. x/6.12.2016 emisă de S.C. E. S.R.L. Piatra Neamţ şi, în consecinţă, pentru aceste sume a respins acţiunea.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva sentinţei civile nr. 144/2017 din 19 octombrie 2017 şi a încheierii din 5 octombrie 2017 ale Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâta Autoritatea Electorală Permanentă, invocând cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
În motivarea recursului recurenta-pârâtă a arătat următoarele:
În mod nelegal, instanţa de fond a respins excepţia prematurităţii cererii de chemare în judecată, neputând fi acceptată o interpretare în sens invers a procedurii plângerii prealabile, ordinea firească a procedurii în contenciosul administrativ fiind formularea plângerii prealabile şi, ulterior soluţionării acesteia de către autoritatea publică, introducerea acţiunii.
De asemenea, nu poate fi acceptată interpretarea că simpla depunere a unei plângeri prealabile, chiar şi după introducerea acţiunii la instanţa de contencios administrativ, deci, cu încălcarea prevederilor art. 7 şi art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, acoperă finalitatea procedurii, devenind astfel, doar o chestiune de formă, iar scopul pentru care a fost instituită, devenind lipsit de conţinut.
Recurenta a susţinut că, în lipsa unei plângeri prealabile împotriva actului administrativ, persoana vătămată nu face dovada existenţei dreptului de a sesiza instanţa de contencios administrativ, caz în care acţiunea este inadmisibilă.
Din redactarea textului rezultă că formularea plângerii prealabile constituie o condiţie specială, obligatorie, de exercitare a acţiunii, iar neîndeplinirea acestei proceduri afectează însuşi dreptul la acţiune în contencios administrativ.
Pe fondul recursului, recurenta a susţinut că sentinţa recurată este nelegală şi netemeinică, fiind dată cu nerespectarea dispoziţiilor art. 48, art. 481, art. 36 alin. (2), (4), (7) şi art. 38 din Legea nr. 334/2006, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi art. 58 - 60 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 334/2006, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 10/2016.
La pronunţarea hotărârii, instanţa de fond nu a ţinut cont de faptul că legislaţia în vigoare nu asigură cadrul legal pentru desfăşurarea în comun a campaniei electorale a doi candidaţi independenţi, apreciind, în mod eronat, că în materialele de propagandă electorală se poate realiza identificarea candidaţilor, respectiv a reclamantului A..
A învederat recurenta că dispoziţiile art. 36 şi art. 38 din Legea nr. 334/2006, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, au în vedere un singur candidat independent şi rambursarea cheltuielilor electorale proprii, făcute în scopul susţinerii propriei campanii electorale, nu şi a unei campanii electorale comune.
Având în vedere că Legea nr. 334/2006 nu reglementează posibilitatea efectuării unei campanii electorale comune de către candidaţii independenţi, din chiar sensul sintagmei "independent", rezultă că suportarea cheltuielilor privitoare la realizarea materialelor de propagandă electorală se suportă în mod exclusiv de către beneficiar, respectiv de către fiecare candidat independent, pentru fiecare material de propagandă propriu, elaborat doar în ceea ce îl priveşte.
Sub acest aspect, a apreciat că în mod eronat instanţa de judecată a îndepărtat de la aplicare dispoziţiile art. 2 pct. 33 din Legea nr. 500/2002, întrucât acesta este temeiul legal în baza căruia, ordonatorul de plată, în speţă Autoritatea Electorală Permanentă, verifică realitatea şi cuantumul obligaţiei de plată, obligaţie care, în cazul de faţă, nu a putut fi stabilită, întrucât, conduita intimatului-reclamant de a realiza şi rambursa o campanie electorală comună nu este susţinută de Legea nr. 334/2006, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
4. Apărările formulate în cauză
Intimatul-reclamant nu a depus întâmpinare faţă de cererea de recurs formulată de pârâta Autoritatea Electorală Permanentă.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta Autoritatea Electorală Permanentă este nefondat, pentru următoarele considerente:
Cu privire la excepţia prematurităţii cererii de chemare în judecată, se constată că instanţa de fond în mod corect a apreciat că aceasta este neîntemeiată, reţinând că, deşi plângerea prealabilă a fost formulată la data de 12 mai 2017, ulterior înregistrării acţiunii pe rolul Tribunalului Neamţ la data de 27.04.2017, autoritatea pârâtă a procedat la soluţionarea acesteia, menţinând decizia contestată, astfel încât admiterea excepţiei inadmisibilităţii ar fi disproporţionată în raport cu scopul pentru care procedura plângerii prealabile a fost instituită.
Pe fondul recursului, instanţa de control judiciar constată că prin Decizia nr. 74 din 15.03.2017, recurenta - pârâtă a decis nerambursarea către reclamant a sumei de 5.246,23 RON reprezentând cheltuieli care nu îndeplinesc condiţiile legale de rambursare, potrivit art. 48 alin. (13) şi art. 481 din Legea nr. 334/2006, arătându-se totodată că sumele care nu se rambursează se regăsesc în anexa care face parte integrată din decizie.
Anexa la decizia nr. 74/2017 cuprinde o situaţie a cheltuielilor/contribuţiilor invalidate cu un tabel aferent, precum şi totalul cheltuielilor validate şi a celor invalidate, acestea din urmă fiind prezentate într-un tabel.
Legea nr. 334/2006 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale, republicată, prevede:
- art. 48:
"(13) Eventualele neconcordanţe şi/sau erori din documentele justificative pot fi corectate de competitorul electoral până la finalizarea controlului Autorităţii Electorale Permanente. În cazul în care erorile nu sunt corectate din proprie iniţiativă sau la cererea autorităţii de control, suma conţinută în documentul justificativ respectiv nu va mai fi validată şi rambursată de Autoritatea Electorală Permanentă.";
- art. 481:
"(1) Prin documentele justificative prevăzute la art. 48 alin. (1) - (5), (7) şi (9) se înţelege facturi emise în conformitate cu prevederile legislaţiei naţionale sau a statului în care acestea au fost emise ori alte documente contabile pe baza cărora se înregistrează obligaţia de plată, precum şi documente privind efectuarea plăţilor. (2) În situaţia în care din documentele justificative prevăzute de alin. (1), depuse de către mandatarii financiari, nu rezultă în mod clar legalitatea şi realitatea cheltuielilor, Autoritatea Electorală Permanentă poate solicita declaraţii, clarificări sau documente justificative suplimentare." [s.n.].
Din lectura textelor legale menţionate, Înalta Curte constată că rambursarea cheltuielilor efectuate în campania electorală intervine pe bază de documente justificative, ceea ce implică refuzul legal al autorităţii competente de a proceda la o astfel de rambursare în cazul lipsei justificării cererii formulate de candidat prin depunerea de documente în sensul legii. La aceeaşi concluzie se ajunge şi atunci când, deşi se prezintă documente, totuşi din conţinutul acestora nu rezultă în mod clar legalitatea şi realitatea cheltuielilor pretins a fi fost efectuate, existând erori şi/sau neconcordanţe.
Cu privire la acest aspect, în mod corect instanţa de fond a reţinut că, deşi prin raportul de control ori prin Decizia nr. 74/2017 şi anexele sale nu s-a reţinut expres neîndeplinirea de către reclamant a solicitării de a corecta neconcordanţele şi/sau erorile din documentele justificative, întemeierea în drept, a deciziei atacate pe dispoziţiile art. 48 alin. (13) şi art. 481 din Legea nr. 334/2004, duce la concluzia că s-a considerat că reclamantul nu a corectat neconcordanţele şi/sau erorile ori nu a depus documente justificative suplimentare, fără însă a explica motivul pentru care nu există nicio menţiune cu privire la facturile stornate şi care au fost înlocuite cu unele corectate.
Nefondate sunt şi criticile recurentei referitoare la pronunţarea hotărârii cu nerespectarea dispoziţiilor art. 36 alin. (2), (4), (7), art. 38 din Legea nr. 334/2006, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 58 - 60 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 334/2006, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 10/2016.
În acord cu argumentele prezentate de instanţa de fond în considerentele sentinţei recurate, Înalta Curte apreciază că pentru cheltuielile pentru producţia şi difuzarea materialelor de propagandă online este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 36 alin. (7) lit. a) din Legea nr. 334/2006 şi art. 39 alin. (2) lit. a) din Normele metodologice, rezultând din materialele aflate pe suport electronic (DVD) că acestea se referă la doi candidaţi independenţi la Senat şi Camera deputaţilor, respectiv A. şi F., în privinţa cărora nu există nicio dificultate în a fi identificaţi. De asemenea, este îndeplinită şi condiţia ca materialul să se refere în mod direct la cei doi candidaţi.
De altfel, Legea nr. 334/2006 nu conţine dispoziţii care să interzică acţiuni comune ale unor candidaţi independenţi şi nu impune condiţia ca materialul să se refere la un singur candidat.
În ceea ce priveşte închirierea de echipamente necesare în cadrul campaniei electorale pentru alegerile parlamentare din judeţul Neamţ, în mod corect instanţa de fond a reţinut ca fiind relevant faptul că închirierea acestor echipamente s-a făcut în scopul folosirii acestora în cadrul campaniei electorale, astfel încât cheltuiala făcută de reclamant se încadrează în tipul de cheltuieli prevăzute de teza I a art. 38 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 334/2006 şi a art. 40 alin. (1) lit. f) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 334/2006.
Prin urmare, susţinerile şi criticile recurentului-pârât sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. fiind nefondat.
Pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de recurenta-pârâtă Autoritatea Electorală Permanentă împotriva sentinţei civile nr. 144/2017 din 19 octombrie 2017 şi a încheierii din 5 octombrie 2017 ale Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 iulie 2020.