Inadmissible recourse against final administrative data protection decision under Law No. 677/2001

Şedinţa publică din data de 8 iunie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea ce face obiectul prezentului dosar reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei la emiterea, în termen de 15 zile, a răspunsului final (deciziei) pentru petiţia x din 4 octombrie 2017 şi obligarea pârâtei la plata eventualelor cheltuieli de judecată.

2. Sentinţa instanţei de fond

Prin încheierea de şedinţă din data de 12 ianuarie 2018, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a amânat judecarea cauzei pentru termenul din 16 februarie 2018, sala 146, ora 1000, pentru când pârâta Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal are termenul în cunoştinţă a dispus citarea reclamantul A. şi a emis adresă către pârât.

Prin sentinţa civilă nr. 31/2018 din data de 16 februarie 2018, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a hotărât următoarele: "A admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal.

A obligat pârâta să emită răspunsul final (decizie) pentru petiţia formulată de reclamant având nr. x/4.10.2017.

A respins petitul pentru cheltuieli de judecată şi petitul 1 în ce priveşte termenul de 15 zile.".

3. Calea de atac exercitată

Împotriva încheierii de şedinţă din data de 12 ianuarie 2018 şi a sentinţei civile nr. 31/2018 din data de 16 februarie 2018, ambele pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu caracter Personal, criticându-le pentru nelegalitate, iar în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8) C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond.

4. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii căii de atac formulate, Înalta Curte o va admite având în vedere considerentele ce urmează.

Argumentele de fapt şi de drept relevante

Aşa cum rezultă din înscrisurile existente la dosarul cauzei, prin plângerea formulată, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal la emiterea deciziei finale pentru petiţia nr. x din 4 octombrie 2017 conform art. 25 alin. (6) şi art. 26 alin. (1) Legea nr. 677 din 21 noiembrie 2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date.

În cuprinsul petiţiei reclamantul a sesizat faptul că primeşte mesaje comerciale nesolicitate de la x@x.ro.

Conform adresei nr. x din 10.10.2017, comunicată reclamantului, pârâtul arată că va efectua demersuri în vederea soluţionării cererii, comunicându-i, în acelaşi timp, că nu are obligaţia de a soluţiona petiţiile reclamantului prin emiterea unei decizii conform art. 25 din legea nr. 677/2001.

Totodată, conform adresei nr. x din 12.03.2018, comunicată reclamantului ulterior introducerii acţiunii, urmare a investigaţiei efectuate, deţinătorul site-ului www.x.ro, SC B. S.R.L. a fost sancţionat contravenţional pentru fapta prevăzută de art. 32 raportat la art. 5 din Legea nr. 677/2001 şi pentru fapta prevăzută de art. 32 raportat la art. 15 alin. (3) din acelaşi act normativ.

Astfel, instanţa de fond în mod corect a reţinut că obiectul cererii introductive se încadrează în prevederile art. 26 din Legea nr. 667/2004.

În conformitate cu prevederile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 667/2001, în vigoare la data sesizării instanţei, "împotriva oricărei decizii emise de autoritatea de supraveghere în temeiul dispoziţiilor prezentei legi operatorul sau persoana vizată poate formula contestaţie în termen de 15 zile de la comunicare, sub sancţiunea decăderii, la instanţa de contencios administrativ competentă. Cererea se judecă de urgenţă, cu citarea părţilor. Soluţia este definitivă şi irevocabilă."

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că nu există nicio raţiune pentru tratamentul juridic diferit al plângerilor respinse de A.N.S.P.D. C. pen. această interpretare este susţinută şi de considerentele deciziei Curţii Constituţionale nr. 751/2017, în cuprinsul cărora s-a arătat că "prevederile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 677/2001 dispun în mod neechivoc în legătură cu faptul că o contestaţie în justiţie în justiţie se poate formula "împotriva oricărei decizii emise de autoritatea de supraveghere", astfel încât, contrar susţinerilor autorului excepţiei de neconstituţionalitate, formula redacţională a textului de lege criticat îndeplineşte în mod obiectiv cerinţele de claritate a legii, una din componentele principiului securităţii raporturilor juridice, reglementat de art. 1 alin. (5) din Constituţie. Astfel, în temeiul textului de lege criticat, persoana vizată de orice prelucrare de date cu caracter personal care intră sub incidenţa Legii nr. 677/2001 sau respectiv operatorul de date poate contesta în justiţie orice decizie a autorităţii de supraveghere, adoptată în temeiul art. 21 alin. (3) din Legea nr. 677/2001, potrivit cărora autoritatea de supraveghere exercită, între altele, următoarele atribuţii: primeşte şi analizează notificările privind prelucrarea datelor cu caracter personal, anunţând operatorului rezultatele controlului prealabil; autorizează prelucrările de date în situaţiile prevăzute de lege; poate dispune, în cazul în care constată încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 677/2001, suspendarea provizorie sau încetarea prelucrării datelor, ştergerea parţială ori integrală a datelor prelucrate; primeşte şi soluţionează plângeri, sesizări sau cereri de la persoanele fizice şi comunicăsoluţia dată ori, după caz, diligenţele depuse; efectuează investigaţii din oficiu sau la primirea unor plângeri ori sesizări."

Unul dintre principiile fundamentale care guvernează procesul civil este cel al legalităţii căilor de atac şi presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, şi nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

În conformitate cu dispoziţiile art. 125 alin. (3) şi art. 128 din Constituţie, competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege, iar împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.

C. proc. civ. reglementează căile de atac ordinare şi extraordinare care pot fi exercitate împotriva hotărârilor judecătoreşti, în cuprinsul art. 457 alin. (1) din acelaşi cod statuându-se că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

În cazul dedus judecăţii legea specială aplicabilă (Legea nr. 667/2001) prevede faptul că hotărârea instanţei de fond este definitivă.

Înalta Curte reţine că în conformitate cu prevederile art. 634 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., hotărârile definitive nu sunt susceptibile de a fi atacate cu apel/recurs, textul de lege arătat definind noţiunea de hotărâri definitive, ca fiind "hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului".

În concluzie, instanţa de control judiciar constată că recurenta nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva sentinţei recurate, pentru că aceasta a fost îndreptată împotriva unei hotărâri definitive, hotărâre care nu face parte din categoria celor supuse recursului.

Astfel, văzând dispoziţiile art. 634 C. proc. civ., care definesc noţiunea de hotărâre definitivă, dar şi pe cele ale art. 483 alin. (1) C. proc. civ., care enumeră categoriile de hotărâri împotriva cărora se poate promova calea de atac a recursului, şi constatând că hotărârea atacată în cauza de faţă nu poate fi atacată cu recurs, Înalta Curte va respinge calea de atac exercitată în cauză, ca inadmisibilă.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal împotriva încheierii de şedinţă din data de 12 ianuarie 2018 şi a sentinţei civile nr. 31/2018 din data de 16 februarie 2018, ambele pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 iunie 2021.