Judicial annulment of administrative salary decision for failure to individualize seniority reclassification dates and justify rejection of specific claims

Şedinţa publică din data de 10 iulie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 teza I C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins.".

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 3 august 2016 sub nr. x/2016, reclamantele A., B., C., D., E., F., G., H., I. au chemat în judecată pe pârâta CURTEA DE APEL GALAŢI, solicitând instanţei de contencios administrativ modificarea Hotărârii nr. 55 din 14 iunie 2016 a Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Galaţi, în sensul precizării corecte a datei la care s-au stabilit drepturilor salariale pentru fiecare reclamantă, ţinând cont de data îndeplinirii fiecăreia a vechimii în funcţie de 20 de ani în cadrul instanţei, naşterea efectivă a dreptului, prevăzute la Anexa VI în NOTA de la Cap II din Legea. 284/2010.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2017 din 30 mai 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2016, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantele A., B., C., D., E., F., G., H., I., în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Galaţi; a anulat Hotărârea nr. 55/14.06.2016, emisă de pârâtă, şi a obligat pârâta să soluţioneze contestaţia formulată împotriva Deciziei nr. 90/24.05.2016, ţinând seama de argumentele reclamantelor.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen, pârâta CURTEA DE APEL GALAŢI, solicitând admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, şi, pe cale de consecinţă, casarea sentinţei civile recurate potrivit art. 496 alin. (2) C. proc. civ.., iar, în rejudecare, respingerea plângerii, ca fiind rămasă fără obiect.

Întemeindu-şi calea de atac pe prevederile pct. 6 şi pct. 8 ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurenta-pârâtă a criticat sentinţa primei instanţe pentru nelegalitate, invocând, în esenţă, următoarele motive:

Potrivit dispoziţiilor art. 7 Cap. VIII din Anexa VI la Legea nr. 284/2010, personalul de specialitate poate face contestaţie numai împotriva deciziilor de stabilire a drepturilor salariale, adică a deciziilor prin care se acordă pe viitor majorările cuvenite, în contextul în care nu există reglementare legală prin care Colegiul să aibă competenţa de a acorda pentru trecut, drepturile salariale solicitate de reclamante, însă acest aspect a fost trecut cu vederea de instanţa fondului.

Mai mult decât atât, în conformitate cu art. 31 alin. (1)3 O.U.G. nr. 57/2015, modificată prin O.U.G. nr. 43/2016, Curtea de Apel Galaţi prin Decizia nr. 171/31.08.2016 a aprobat plata drepturilor salariale corespunzătoare avansării în tranşa de vechime în funcţie, începând cu data de 1.08.2016, ca urmare a recunoaşterii vechimii integrale în funcţia de grefier cu studii medii, fără a fi înjumătăţită, pentru personalul auxiliar de specialitate.

Recurenta- pârâtă apreciază că în mod greşit instanţa fondului a anulat Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 55/14.06.2016 şi a dispus reanalizarea contestaţiei formulate de reclamante, cu atât mai mult cu cât printre drepturile şi îndatoririle Colegiilor de conducere din cadrul curţilor de apel prevăzute de art. 19 - 23 din HCSM nr. 1375/2015, nu se regăseşte şi obligativitatea de a acorda pentru trecut drepturi salariale stabilite prin deciziile de salarizare emise de conducerea instanţei.

Instanţa de fond nu a analizat fondul problemei dedus judecăţii, în caz contrar ar fi putut observa că prin Hotărârea 55/14.06.2016 Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Galaţi s-a pronunţat cu privire la contestaţia formulată de reclamante în sensul acordării pentru viitor a drepturilor salariale solicitate şi neacordarea pentru trecut a acestora, situaţie în care nu se impunea anularea acestui act administrativ.

În contextul dat, reclamantele deşi solicită modificarea Hotărârii de Colegiu nr. 55/14.06.2016, în fapt acestea reclamă acordarea integrală a vechimii în funcţie (sporul de fidelitate), fără a fi înjumătăţită potrivit art. 18 alin. (2), capitolul VIII din Legea - cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, de la dată îndeplinirii efective a vechimii în funcţia auxiliară de specialitate de peste 20 de ani.

În fine, arată recurenta, deşi în prezenta cauză se contestă şi se solicită anularea unui act administrativ în sensul definit de lege, totuşi, nu se poate face abstracţie de faptul că prin acest act au fost recunoscut şi acordat reclamantelor sporul de fidelitate de la data de 24.06.2016, iar pentru trecut reclamantele au obţinut aceste drepturi prin acţiuni în justiţie înregistrate pe rolul instanţelor de drept comun.

4. Apărarea formulată în cauză

Intimatele-reclamante A., B., C., D., E., F., G., H. şi I. au formulat întâmpinare în recurs, prin care, fără a invoca excepţii, au solicitat respingerea recursului astfel formulat, cu consecinţa menţinerii sentinţei civile recurate.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluţia completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, a fost fixat termen de judecată iniţial pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 20 martie 2020, cu citarea părţilor, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate şi a temeiului de drept indicat, precum şi din perspectiva obiectului şi a normelor legale incidente, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Reclamantele A., B., C., D., E., F., G., H. şi I. au învestit instanţa de contencios administrativ competentă cu o cerere vizând anularea Hotărârii nr. 55 din 14 iunie 2016 a Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Galaţi, cu precizarea corectă a datei la care s-au stabilit drepturilor salariale pentru fiecare reclamantă, ţinând cont de data îndeplinirii fiecăreia a vechimii în funcţie de 20 de ani în cadrul instanţei, naşterea efectivă a dreptului, prevăzute la Anexa VI în NOTA de la Cap II din Legea. 284/2010.

Curtea de Apel Bucureşti a admis în parte cererea formulată de reclamante, în sensul anulării hotărârii atacate şi obligării pârâtei să soluţioneze contestaţia formulată împotriva Deciziei nr. 90/24.05.2016, ţinând seama de argumentele reclamantelor.

În esenţă, judecătorul fondului a reţinut că lipsa oricărei justificări pentru care au fost înlăturate argumentele reclamantelor, bazate pe dispoziţiile Legii nr. 284/2010, este de natură să vicieze legalitatea hotărârii contestate, în atare măsură încât, singurul remediu eficient este anularea ei.

Soluţia Curţii de apel este corectă, fiind adoptată şi de instanţa de control judiciar.

Astfel, aşa cum corect a constatat şi instanţa de fond, deşi în considerentele Hotărârii de Colegiu sunt expuse argumentele invocate de contestatoare, Colegiul nu le-a analizat în nici un mod şi nici nu a expus argumente proprii pentru care a stabilit data de 24.05.2016, pentru toate contestatoarele intimate-reclamante, ca dată de reîncadrare în tranşa de vechime peste 20 de ani, stabilind pentru toate contestatoarele, o singură dată de reîncadrare, diferită de toate celelalte, fără însă a expune niciun argument concret şi pertinent şi mai ales fără a analiza în niciun mod susţinerile din contestaţie.

Pentru acestea, în mod legal s-a dispus obligarea recurentei-pârâte să soluţioneze contestaţia formulată împotriva Deciziei nr. 90/24.05.2016 ţinând seamă de argumentele intimatelor-reclamante.

Cât priveşte susţinerile recurentei-pârâte prin raportare la celelalte hotărâri judecătoreşti pronunţate privitor la intimate, Înalta Curte reţine că acestea sunt ulterioare pronunţării sentinţei recurate, după soluţionarea cauzei în primă instanţă, şi nu pot reprezenta o împrejurare de natură a lipsi de obiect acţiunea.

De asemenea, aspectele de fond prezentate în recurs de recurenta-pârâtă urmează a fi avute în vedere de aceasta la soluţionarea contestaţiei împotriva Hotărârii de Colegiu, având în vedere soluţia de obligare a acesteia la analizarea contestaţiei cu luarea în seamă a argumentelor intimatelor- reclamante.

Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., de asemenea invocat de recurenta- pârâtă, Înalta Curte constată că recurenta nu a dezvoltat, în concret, critici de nelegalitate în sensul textului de lege invocat, motiv pentru care, nu poate fi primit.

Se constată, astfel, că prima instanţă a interpretat şi aplicat corect normele de drept material incidente şi, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâta Curtea de Apel Galaţi, ca nefondat, instanţa de fond pronunţând o hotărâre legală.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă CURTEA DE APEL GALAŢI, împotriva sentinţei civile nr. 2017 din 30 mai 2017, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 iulie 2020.