Validity of post-inspection accounting corrections in challenging fiscal assessment of erroneous bookkeeping and omitted revenue.

Şedinţa publică din data de 3 iunie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova la data de 07 septembrie 2015, sub nr. x/2015, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pârâta DGRFP Craiova - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Olt - Activitatea de Inspecţie Fiscală, solicitând anularea Deciziei de impunere privind obligaţii fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală nr. x/23.12.2014, a Raportului de inspecţie fiscală nr. x/23.12.2014, procesul-verbal nr. x/23.12.2014 pe care le consideră netemeinice şi nelegale.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 336 din 12 iunie 2017, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., prin Administrator Judiciar B., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Olt - Activitatea de Inspecţie Fiscală Slatina şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova, având ca obiect contestaţie act administrativ fiscal .

Împotriva sentinţei nr. 336 din 12 iunie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a declarat recurs.

3. Hotărârea instanţei de recurs contestată

Prin decizia civilă nr. 3881 din 24 iulie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins recursul declarat de recurenta - reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 336/2017 din 12 iunie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv.

4. Calea extraordinară de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 3881 din 24 iulie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a formulat contestaţie în anulare contestatoarea S.C. A. S.R.L., prin lichidator judiciar C.. A invocat motivul prevăzut de art. 503 alin. (2) C. proc. civ.

5. Hotărârea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie- S.C.A.F. pronunţată în contestaţia în anulare

Prin Decizia nr. 2300 din 08.04.2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie- S.C.A.F. a admis contestaţia în anulare formulată de recurenta S.C. A. S.R.L. prin Lichidator Judiciar C. împotriva deciziei civile nr. 3881 din 24 iulie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

A anulat decizia nr. 3881 din 24 iulie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal şi a fixat termen pentru judecata recursului la data de 20 mai 2021, cu citarea părţilor.

6. Urmare a pronunţării deciziei nr. 2300 din 08.04.2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie- S.C.A.F. va analiza recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. - PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR Special D. şi prin lichidator judiciar C., împotriva sentinţei civile nr. 336/2017 din 12 iunie 2017 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

7. Cererea de recurs:

Recurenta a susţinut că instanţa de fond a făcut o greşita aplicare a dispoziţiilor Codul fiscal anterior (art. 6, 11,19,21,64,105, 145, 146,147 indice 1, 155) cat si a dispoziţiilor O.G. nr. 92/2003 (art. 97) H.G. nr. 44/2004, motivele de recurs încadrându-se astfel în sfera dispoziţiilor art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Menţionează ca intimata, prin Decizia nr. 587/2015 a dispus suspendarea contestaţiei recurentei cu privire la suma de 1.957.981 RON, suma pentru care a formulat plângere penală. Practic, faţă de acest aspect instanţa de fond trebuia să se pronunţe doar cu privire la suma de 1.725.064 RON ce nu făcea obiectul plângerii penale.

Or, instanţa de fond nu a analizat în mod concret apărările sale faţă de suma contestată respectiv 1.725.064 RON. Deşi in raportul de expertiza se face trimitere la faptul că faţă de suma integral stabilită la plata prin decizia de impunere nr. x/2014 suma real datorata, incluzând accesorii este de 935.778,39 RON, instanţa de fond nu analizează în mod defalcat cât din suma de 1.725.064 RON este nelegal impusă la plată.

Mai precizează că instanţa de fond se rezumă la a menţiona că recurenta nu a făcut dovada rectificării contabilităţii în baza unor documente justificative, neprezentând expres în ce au constat remedierile care au determinat noile calcule.

Or, aceste documente justificative au fost depuse odată cu formularea contestaţiei cât şi prezentate în cadrul expertizei fiscale dispusă în cauză. Este evident că remedierile efectuate au avut la baza acte justificative pe care le menţionează expertul fiscal, însă instanţa de fond nu le analizează, practic necercetând fondul cauzei.

Recurenta a mai susţinut că a fost înlăturat raportul de expertiza pe motiv că acesta are în vedere doar simple susţineri ale recurentei care nu sunt probate ori toate documentele justificative la care a făcut trimitere au fost depuse atât la organul fiscal însoţind contestaţia formulată cât şi la dosarul cauzei, fiind prezentate experţilor fiscali, aceştia întocmind raportul de expertiză fiscală în baza acestor documente justificative.

În opinia recurentei, înlăturarea raportului de expertiza fără nicio justificare concreta în condiţiile în care acesta menţionează în mod concludent/clar documentele justificative ce stau la baza concluziilor, echivalează cu o necercetare a fondului cauzei.

Mai mult, se arată că instanţa de fond nu s-a preocupat ca prin prisma expertizei fiscale întocmite în cauză să facă o defalcare concretă a sumelor ce vizează plângerea penala, astfel încât soluţia ce o va pronunţa să vizeze aspectele ce cuprind exclusiv suma de 1.725.064 RON.

Precizează recurenta că în baza unui contract cu o firma specializata - E. S.R.L. Bucureşti - a procedat mai întâi la refacerea întregii evidente financiar-contabile pentru perioada 2010-2014. Corectarea erorilor contabile, conform prevederilor Ordinului Ministerului Finanţelor Publice nr. 1.802/2014,pct. 65-69 - Corectarea erorilor contabile - "se efectuează la data constatării lor, pe seama contului de profit si pierdere pentru exerciţiul curent şi pe seama rezultatului reportat pentru erorile aferente exerciţiilor anterioare".

Ori A. S.R.L., tocmai acest lucru a făcut, corectând erorile din contabilitate şi refăcând evidenta contabila pentru perioada 2010-2014 la 04 februarie 2015, ulterior constatării existenţei acestor erori. Raportul de expertiza contabila dispus în cauza, completat prin trei rânduri de Precizări solicitate de instanţa la 23 ianuarie,06 martie si 03 aprilie 2017 răspunde solicitărilor instanţei în sensul de a se stabili sumele datorate cu titlu de impozit pe profit, TVA şi impozit pe dividende urmare refacerii contabilităţii A. S.R.L..

În opinia recurentei, înlăturând concluziile expertizei contabile dispuse în cauză prima instanţa omite a mai analiza în vreun fel apărările sale cu privire la sumele datorate, cel puţin în următoarele situaţii: neînregistrarea în contabilitate a facturilor emise către Consiliul Local Brastavatu, Primăria Teleşti, Primăria Costeşti, Consiliul Judeţean Dolj si DGASPC Dolj în sumă totala de 757.416 RON (exclusiv TVA).Toate acestea generează TVA în suma de 181.780 RON, impozit pe profit, precum şi majorări de întârziere de la data la care trebuiau înregistrate şi până la data constatării şi apoi achitării sumelor datorate. Or, lucrările au fost efectiv prestate, în contabilitatea reclamantei se regăseau şi la data controlului fiscal cheltuielile aferente în contul 332 - Lucrări în curs de execuţie, iar pentru aceste lucrări existau facturi intrate pentru care s-a achitat TVA. Corect, pentru a restabili situaţia fiscala reala, era ca în urma refacerii înregistrărilor contabile şi a descărcării gestiunii urmare înregistrării facturilor să se stabilească impozitul pe profit şi TVA datorat şi doar la aceste sume să se calculeze majorări de întârziere si penalităţi până la data plaţii lor. Ori organele de inspecţie fiscala iau în considerare doar sumele nefacturate, aplică la ele cota de TVA şi impozitul pe profit ca şi cum acele lucrări nu ar fi necesitat niciun fel de costuri şi la sumele rezultate calculează majorări si penalităţi până la data controlului. Expertiza contabila calculase corect - conform obiectivelor stabilite de instanţa - sumele efectiv datorate. Ori expertiza contabila a fost înlăturată şi niciun fel de apărare nu a fost luată în calcul cu privire la acest aspect.

Apreciază recurenta, că, în generarea veniturilor a efectuat cheltuieli pe care organele fiscal erau obligate sa le aibă in vedere, aspect de care acestea nu au ţinut cont.

Cu privire la tranzacţiile cu persoana fizica D. privind terenurile din Dobrosloveni, precum şi cu societăţile comerciale F. S.R.L. şi G. S.R.L., tranzacţii cu persoane afiliate, instanţa reţine eronat ca" organele fiscale au solicitat reclamantei întocmirea si transmiterea fişei de, analiza a tranzacţiilor cu afiliaţi şi dosarul preturilor de transfer" - pag 17a Hotărârii.

De fapt, în Raportul de Inspecţie Fiscala la pag 63 Cap. IV Dosarul Preturilor de Transfer pct. 3 Constatări privind relaţiile de afiliere şi dosarul preturilor de transfer este menţionat că: "în baza prevederilor art. 11 alin. (1) din

Legea 571/2003 privind Codul fiscal cu modificările şi completările ulterioare organele de inspecţie fiscala au apreciat ca tranzacţiile între societăţile afiliate nu au avut un conţinut economic, scopul esenţial al acestora fiind de a diminua baza impozabilă. Din aceste considerente se constata ca nu a fost oportuna necesitatea solicitării dosarului preturilor de transfer în conformitate cu prevederile art. 79 pct. 2 din O.U.G. nr. 92/2003".Din păcate la pag. 19 a Hotărârii instanţa reia aceleaşi constatări contrazicându-se flagrant cu cele reţinute la pag. 17 a aceleiaşi Hotărâri.

Ca atare, în lipsa unui Dosar al preţurilor de transfer - nesolicitat de către organele de inspecţie fiscală - se procedează la ajustarea preţurilor pentru toate aceste tranzacţii cu persoane afiliate, preţurile sunt recalculate la un nivel foarte mic - de cea 200 de ori mai mic decât preţul tranzacţiei în cazul terenului de 8.323 mp de la Dobrosloveni, nu este luată în considerare expertiza întocmită de evaluatorul ANEVAR H. care estima preţul corect la aprox. jumătate din preţul tranzacţiei şi nu este luată în considerare la calculul impozitului pe profit şi a TVA diferenţa dintre tranzacţiile reciproce între societăţile afiliate stabilindu-se astfel ca nejustificat înregistrată pe cheltuieli de către S.C. A. S.R.L. o suma de 2.725.948,72 RON în cazul tranzacţiilor cu cele doua societăţi afiliate.

De asemenea, ignorând concluziile expertizei dispuse în cauză prima instanţa păstrează constatările echipei de inspecţie fiscală, parte din ele bazându-se pe neconcordanţe între sumele declarate prin Declaraţia 394 de către S.C. A. S.R.L. şi diverşi furnizori si/sau clienţi. Ori Declaraţia 394 - Declaraţie informativă privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional - este doar o declaraţie informativa, fără implicaţii fiscale. Stabilirea realităţii economice se face doar prin verificarea înregistrărilor contabile şi - în baza acestora - a Declaraţiilor privind impozitul pe profit si TVA.

Recurenta nu neagă existenţa unor sume datorate către bugetul de stat, dat fiind că societatea cu care a avut încheiat contract pentru prestarea serviciilor financiar-contabile a săvârşit numeroase erori - a contabilizat facturi ce nu erau emise pe numele societăţii, a înregistrat aceleaşi documente contabile de mai multe ori, a contabilizat facturi de livrare drept achiziţii, a contabilizat facturi stornate de către parteneri, nu a contabilizat prestări de servicii către diverşi clienţi etc., dar solicită ca sumele datorate bugetului de stat să fie corect şi legal calculate, ţinându-se cont şi de cheltuielile efectuate pentru prestările de servicii omise, de preţurile omise a fi facturate, de TVA deductibil aferent prestaţiilor transfer corect şi legal calculate în baza unui dosar al preţurilor de transfer, fie, dat fiind ca acesta nu a fost solicitat,de preturile rezultate dintr-o expertiza efectuata în conformitate cu standardele europene de evaluare.

8. Apărările formulate în cauză:

Intimata DGRFP Craiova nu a formulat întâmpinare.

II. Soluţia instanţei de recurs

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Motivele de recurs invocate de reclamantă se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 respectiv atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei şi pct. 8 C. proc. civ., respectiv atunci când au fost interpretate sau aplicate greşit normele de drept material.

Deşi nu au fost indicate, în mod formal prevederile punctului 6, Înalta Curte constată că anumite considerente din cuprinsul recursului se circumscriu acestui motiv de casare.

Concret, se observă că recurenta critică sentinţa instanţei de fond din perspectiva faptului că ar fi trebuit să se pronunţe doar asupra sumei de 1.725.064 RON care nu a făcut obiectul plângerii penale, însă nu au fost avute în vedere apărările sale pe această chestiune, nefiind analizat, în mod defalcat, cât din suma de 1.725.064 RON este nelegal impusă la plată, iar pe de altă parte, nu au fost analizate documentele justificative depuse la dosar, înlăturându-se raportului de expertiza fără nicio justificare concretă.

Din verificarea hotărârii supusă prezentei cenzuri, se constată că aceasta cuprinde considerente ample în care s-a arătat obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor, dar şi raţionamentul logic care a condus la soluţia adoptată.

Cu privire la suma de 1.957.981 RON, prima instanţă a făcut în mod deosebit precizarea că aceasta a făcut obiectul plângerii penale nr. 4107/23.12.2014 înregistrată la Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, iar prin Decizia nr. 587/06.08.2015 emisă de DGRFP Craiova s-a dispus suspendarea soluţionării contestaţiei până la pronunţarea unei soluţii definitive pe latură penală. Pe de altă parte, cu privire la suma de 1.725.064 RON pentru care s-a dispus respingerea ca nefondată a contestaţiei formulate de S.C. A. S.R.L., instanţa a constatat că reclamanta nu a făcut dovada contrară celor reţinute de organele de inspecţie fiscală prin actele a căror anulare se solicită.

Aceste considerente de principiu nu au fost contrazise în dezvoltarea motivării soluţiei pronunţate, aşa cum a susţinut recurenta. De altfel, nici concluziile expertizei tehnice de specialitatea fiscalitate nu au fost în mod nejustificat respinse, aşa cum pretinde titularul cererii de recurs, dimpotriva prima instanţă reţinând că expertul desemnat în cauză a efectuat calculele în urma refacerii evidenţei contabile a societăţii reclamante, însă nu a verificat dacă operaţiunile de remediere a erorilor constatate de inspectorii fiscali îndeplinesc condiţiile de legalitate prevăzute de dispoziţiile legale în vigoare.

Astfel, prima instanţă în mod just a apreciat că, expertul a menţionat expres în cuprinsul raportului de expertiză că refacerea evidenţei contabile a societăţii reclamante s-a făcut prin asumarea de către reclamantă a răspunderii corectitudinii înregistrărilor efectuate, preluând practic noile date furnizate, fără a explica în mod expres în ce au constat remedierile care au determinat noile calcule, dacă aceste remedieri s-au realizat în conformitate cu dispoziţiile legale în materie, dacă actele pe baza cărora au fost remediate erorile din evidenţa contabilă au fost refăcute conform procedurilor legale, modul în care acestea au influenţat scăderea considerabilă a bazelor de impunere pentru impozitul pe profit şi TVA stabilite suplimentar şi implicit a cuantumului obligaţiilor fiscale rezultate.

Pe de altă parte, este de principiu că legalitatea unui act administrativ nu poate fi verificată decât prin prisma situaţiei de fapt şi de drept existente la data întocmirii lui, fără a avea relevanţă realităţi faptice sau juridice ulterioare emiterii acestuia.

De altfel, în speţă nu poate fi ignorat nici faptul că prin avizul de inspecţie fiscală nr. x- 171/10.09.2014, contribuabilul a fost înştiinţat în legătură cu inspecţia fiscală care urma să se efectueze şi i s-a solicitat să pregătească, pentru a fi puse la dispoziţia organelor de inspecţie fiscală, toate documentele contrabile şi fiscale şi elemente justificative relevante pentru stabilirea situaţiei fiscale. Cu aceeaşi ocazie i s-a dat posibilitatea ca, în 5 zile de la primirea avizului, să se prezinte la compartimentul competent de evidenţă plătitori din cadrul organului fiscal, pentru remedierea eventualelor erori materiale din evidenţa fiscală. Cum contribuabilul nu s-a prezentat pentru corectarea declaraţiilor depuse pentru perioada supusă controlului şi pentru efectuarea punctajului cu organul de evidenţă fiscală, prima instanţă, legal a surprins faptul că nu poate fi primită susţinerea părţii în sensul că organul fiscal, constatând că există erori în evidenţa contabilă a societăţii, nu a dat acesteia posibilitatea să le remedieze.

În raport de aceste considerente, nu poate fi primit motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., hotărârea primei instanţe nefiind viciată sub aspectul motivării, sau al includerii unor considerente contradictorii în raţionamentul său.

În ce priveşte încălcarea şi aplicarea greşită a prevederilor art. 6,11,19,21,64,105, 145, 146,147 indice 1, 155 cat si a dispoziţiilor O.G. nr. 92/2003 (art. 97) şi H.G. nr. 44/2004, se constată că recurenta nu a indicat în concret în ce modalitate au fost încălcate aceste prevederi legale.

Este de necontestat împrejurarea că la inspecţia fiscale, organele de specialitate din cadrul AJFP Olt - AIF au constatat că operatorul economic a denaturat baza impozabilă pentru impozitul pe profit şi TVA, diminuând cuantumul acestor obligaţii bugetare datorate bugetului de stat prin efectuarea de înregistrări contabile în mod eronat, fără a avea la bază documente justificative şi care nu sunt conforme cu Legea 82/1991, republicată, coroborată cu OMFP nr. 3055/2009 pentru aprobarea Reglementarilor contabile conforme cu Directivele Europene, prin contabilizarea de facturi care nu au fost emise pe numele său, înregistrarea de documente contabile de mai multe ori, contabilizarea de facturi de livrare drept achiziţii, înregistrare de facturi stornate de parteneri, omiterea de la contabilizare a facturilor de livrare către Consiliul Local Brastavăţu, Primăria Teleşti, Primăria Costeşti, Consiliul Judeţean Dolj, DGASPC Dolj. Totodată, organele de inspecţie fiscală au constatat că S.C. A. S.R.L. a depus la organul fiscal teritorial deconturi privind TVA şi declaraţii privind impozitul pe profit cu sume eronate, mai mici decât sumele înscrise în evidenţa contabilă.

Aşa cum s-a reţinut mai sus, deşi înainte de întocmirea actelor administrativ fiscale contestate i s-a acordat recurentei posibilitatea de a remedia erorile şi neconcordanţele din contabilitate, inclusiv prin depunerea de documente justificative, aceasta nu a dat curs invitaţiei, astfel că raportul de inspecţie fiscală, decizia de impunere, dar şi decizia de soluţionare a contestaţiei au fost întocmite pe baza documentelor puse la dispoziţie de parte la acel moment.

Deşi recurenta susţine că ar fi depus documentele justificative odată cu contestaţia administrativă, astfel că ar fi putut fi avute în vedere de organul fiscal la soluţionarea contestaţiei, aceste susţineri rămân la nivel de simplă speculaţie, de vreme ce la dosarul cauzei nu s-a consemnat depunerea unor înscrisuri distincte de cele reţinute în faza administrativă.

S-a mai precizat că remedierea înregistrărilor contabile s-a efectuat în baza unui contract cu o firmă specializată - E. S.R.L. Bucureşti - însă nu rezultă din dosar în ce măsură această remediere a avut la bază documente justificative şi dacă acestea au fost altele decât cele avute în vedere la inspecţia fiscală.

Din expertiza tehnică extrajudiciară depusă la dosarul cauzei (şi invocată de recurentă în memoriul de recurs), rezultă că neînregistrarea anumitor facturi în contabilitate, înregistrarea lor eronată sau dublarea înregistrării, a avut drept consecinţă fiscală majorarea artificială a TVA şi implicit, prin neacordarea dreptului de deducere a cheltuielilor efectuate s-a majorat impozitul pe profit datorat. Însă, nici măcar această lucrare de expertiză nu a putut determina, prin defalcare care sunt sumele de plată prin defalcarea acestora în raport de cuantumul pentru care s-a respins contestaţia administrativă şi cel pentru care a fost suspendat acest demers procedural.

Totuşi, trebuie reamintit, în scopul stabilirii stării de fapt fiscale reale cu privire la operaţiunile economice desfăşurate, s-a solicitat în mod expres recurentei reclamantei să prezinte documente contabile, să dea detalii privind anumite facturi sau anumite sume cu privire la care s-au constatat neconcordanţe, fişe analitice, să transmită unele facturi fiscale, să dea note explicative. De asemenea s-au emis adrese către instituţii şi societăţi pentru furnizarea de date necesare în stabilirea situaţiei de fapt fiscale, şi s-a dat posibilitatea reclamantei să-şi exprime punctul de vedere cu privire la constatările inspecţiei fiscale.

Contribuabilul a avut deci posibilitatea depunerii de documente justificative originale sau reconstituire conform procedurii prevăzute de Ordinul nr. 3512/2008 privind documentele financiar contabile, din care să rezulte corectitudinea evidenţelor contabile.

De altfel, invocarea Ordinului Ministerului Finanţelor Publice nr. 1.802/2014, pct. 65-69 - Corectarea erorilor contabile - "se efectuează la data constatării lor,pe seama contului de profit si pierdere pentru exerciţiul curent si pe seama rezultatului reportat pentru erorile aferente exerciţiilor anterioare", nu poate avea o altă conotaţie decât cea acordată de prima instanţă, de vreme ce aceste corectări nu au fost supuse inspecţiei fiscale şi nici nu s-a dovedit că au la bază documente justificative legal întocmite.

În ce priveşte expertiza dispusă în cauză, se observă că prima instanţă a solicitat atât reclamantei cât şi expertului desemnat în cauză să depună la dosar documentele avute în vedere la realizarea raportului de expertiză şi să explice modalitatea de calcul a noilor sume reţinute în raport de sumele stabilite de organul fiscal.

Cum reclamanta nu a explicat în ce a constat remedierea erorilor constatate de organele de inspecţie fiscală, nu a depus documentele pe baza cărora s-au efectuate aceste remedieri şi nu a expus motivele pentru care nu a putut să le efectueze pe parcursul controlului, ce acte justificative au determinat modificarea sumelor constatate iniţial de organele de control şi din ce motiv aceste acte trebuie avute în vedere la stabilirea noii situaţii prezentate, instanţa de fond, în mod corect nu a avut în vedere simpla susţinere a acesteia şi certitudinea că datele furnizate de expertul desemnat corespund realităţii şi îndeplinesc condiţiile pentru a fi avute în vedere la reaprecierea debitului stabilit prin actele de control.

Pe de altă parte, pentru a fi luate în considerare, documentele justificative invocate, trebuiau supuse inspecţiei fiscale, nefiind just ca decizia de impunere să fie verificată în raport de înscrisuri şi înregistrări contabile ulterioare emiterii ei.

În privinţa aplicării dispoziţiilor art. 11 alin. (1) Codul fiscal, pentru a reflecta preţul de piaţă al bunurilor furnizate în cadrul tranzacţiei între persoane afiliate, se observă că recurenta nu invocă reale motive de nelegalitate ale sentinţei atacate, ci doar susţine că nu a fost luata in considerare expertiza întocmita de evaluatorul ANEVAR H..

Însă, referitor la acest aspect, just s-a statuat că raportul de evaluare nr. x/07.01.2010 întocmit de exp. H. atestat ANEVAR, nu a fost avut în vedere nici de inspectorii fiscali şi nici chiar de contribuabil, întrucât valoarea înscrisă în expertiză nu a constituit o bază pentru stabilirea preţului de piaţă la data efectuării tranzacţiilor cu terenul în suprafaţă de 8323 mp şi respectiv 2673 mp.

Totodată, se mai susţine că parte dintre constatările inspecţiei fiscale s-au bazat doar pe neconcordanţe între sumele declarate prin Declaraţia 394 de către S.C. A. S.R.L. şi diverşi furnizori şi/sau clienţi, însă acest document are doar un rol informativ.

Nici aceste aprecieri nu pot conduce la reformarea hotărârii recurate, în condiţiile în care autorităţile fiscale au constatat că operatorul economic a denaturat baza impozabilă pentru impozitul pe profit şi TVA, diminuând cuantumul acestor obligaţii bugetare datorate bugetului de stat prin efectuarea de înregistrări contabile în mod eronat, fără a avea la bază documente justificative şi care nu sunt conforme cu Legea 82/1991, republicată, coroborată cu OMFP nr. 3055/2009 pentru aprobarea Reglementarilor contabile conforme cu Directivele Europene, prin contabilizarea de facturi care nu au fost emise pe numele său, înregistrarea de documente contabile de mai multe ori, contabilizarea de facturi de livrare drept achiziţii, înregistrare de facturi stornate de parteneri, omiterea de la contabilizare a facturilor de livrare către Consiliul Local Brastavăţu, Primăria Teleşti, Primăria Costeşti, Consiliul Judeţean Dolj, DGASPC Dolj.

Aşadar, nefiind identificată modalitatea în care prima instanţă a aplicat sau interpretat greşit normele de drept material, Înalta Curte observă că prezentul recurs este nefondat şi urmează a fi respins.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru toate aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 din Legea 554/2004 se va dispune respingerea recursului ca nefondat, cu consecinţa menţinerii hotărârii recurate ca fiind legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar C. şi administrator special D. împotriva sentinţei nr. 336/2017 din 12 iunie 2017 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 3 iunie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.