Territorial jurisdiction in administrative litigation involving public institutions: exclusive competence of the court at the defendant’s seat under Art. 10(3) Law 554/2004

Şedinţa publică din data de 3 iunie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2020, reclamanta Comuna Sânmartin a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei anularea Deciziei nr. 155/19.03.2020 de soluţionare a contestaţiei şi a notei de neconformitate nr. x/20.12.2019, formulând pretenţii principale şi subsidiare privind corecţia financiară dispusă.

Prin sentinţa civilă nr. 65/CA/2020 - P.I. din data de 16 iulie 2020 a fost admisă excepţia şi competenţa de soluţionare a cauzei, fiind declinată în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a CAF, unde cauza a fost înregistrată la data de 21.07.2020.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1 Prin sentinţa civilă nr. 6341 din 25 noiembrie 2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a II - a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihot, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut în esenţă că, în speţă, nu reclamanta Comuna Sânmartin are calitatea de autoritate publică în accepţiunea art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, aceasta fiind beneficiarul contractului de finanţare, ci pârâtul este organul de stat care acţionează în regim de putere publică.

Prin urmare, calitatea de persoană juridică de drept public are relevanţă procesuală din punctul de vedere al competenţei doar în situaţia în care această calitate dă naştere unui raport juridic de drept material dezechilibrat, respectiv atunci când persoana juridică de drept public acţionează în regim de putere publică, deci cu puteri discreţionare, ipoteză în care se poate apăra interesul pârâtului prin judecarea litigiului cât mai aproape de sediul/domiciliul acestuia.

2.2. Hotărârea Tribunalului Bihor, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 441 din 6 mai 2021, Tribunalul Bihor a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut, în esenţă, că, în cauză, întrucât reclamanta Comuna Sânmartin este o instituţie publică, în speţă sunt incidente prevederile art. 10 alin. (3), teza finală din Legea nr. 554/2004, actualizată competenţa de soluţionare a cauzei aparţine instanţei de la sediul pârâtului, care în speţă este situat în Bucureşti.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cele două instanţe, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Bucureşti, secţia a II - a contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

În cauză, reclamanta Comuna Sânmartin a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei anularea Deciziei nr. 155/19.03.2020 de soluţionare a contestaţiei şi a notei de neconformitate nr. x/20.12.2019, formulând pretenţii principale şi subsidiare privind corecţia financiară dispusă.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă vizează aplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, instanţele aflate în conflict exprimând opinii diferite în ceea ce priveşte consecinţele pe care le atrage încadrarea reclamantului instituţie publică în categoria persoanelor vătămate prin actul administrativ contestat, asupra instanţei competente să judece cauza.

Înalta Curte reţine că potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanţei:

"(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului."

De asemenea, Înalta Curte are în vedere că reclamanta Comuna Sânmartin are calitatea de instituţie publică, potrivit art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006, care include în această sintagmă comunele, oraşele, municipiile, sectoarele municipiului Bucureşti, judeţele, municipiul Bucureşti, instituţiile şi serviciile publice din subordinea acestora, cu personalitate juridică, indiferent de modul de finanţare a activităţii acestora.

Înalta Curte constată că legiuitorul a instituit o competenţă teritorială exclusivă, stabilind că, în situaţia în care reclamantul din cauză are calitatea de instituţie publică, acesta se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului, în speţă pârâtul având sediul în municipiul Bucureşti. Norma cuprinsă în art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 nu instituie nicio distincţie în funcţie de obiectul litigiului ori de calitatea pârâtului chemat în judecată, elementul esenţial în determinarea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei reprezentându-l calitatea reclamantului de instituţie publică.

Deşi în prezenta cauză reclamanta acţionează în calitate de persoană vătămată printr-un act administrativ emis de o autoritate publică, iar nu ca emitent al unui act administrativ, în regim de putere publică, Înalta Curte constată că, în lipsa unor distincţii în textul de lege care reglementează competenţa, în situaţia în care o instituţie publică are calitatea de reclamant într-o acţiune în contencios administrativ, aceasta trebuie să se adreseze instanţei de la sediul sau domiciliul pârâtului, dispoziţiile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 instituind o normă de competenţă teritorială exclusivă în favoarea acestei instanţe.

Totodată nu este relevantă nici definiţia noţiunii de beneficiar dată de art. 2 alin. (1) lit. g) din O.U.G. nr. 66/2011, în condiţiile în care art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 stabileşte competenţa în raport de calitatea reclamantei, iar în prezenta cauză, reclamanta nu este persoană juridică de drept privat, ci o persoană juridică de drept public.

Cum aplicarea tezei I a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 este exclusă, aceasta reprezentând o normă specială, de strictă aplicare, întrucât vizează situaţia reclamanţilor persoane fizice sau juridice, competenţa trebuie tranşată în raport de dispoziţiile tezei a II-a a art. 10 alin. (3) din acelaşi act normativ, care reglementează în mod expres ipoteza reclamantului instituţie publică, fără a face distincţie între situaţiile în care instituţia publică acţionează în calitate de parte vătămată şi cele în care acţionează ca emitent al actelor atacate.

Prin urmare, în considerarea calităţii de instituţie publică a reclamantei Comuna Sânmartin şi a locului situării sediului pârâtului Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei, Înalta Curte constată că instanţa competentă din punct de vedere teritorial să soluţioneze prezenta cauză, în fond, este tribunalul aflat în circumscripţia teritorială a municipiului Bucureşti.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru aceste considerente, în condiţiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) şi alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Comuna Sânmartin şi pe pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei - Direcţia Generală Programul Operaţional Regional, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Pronunţată astăzi, 3 iunie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.