Administrative forum dispute resolved: Bucharest Court of Appeal must hear municipality's funding-correction claim

Şedinţa publică din data de 3 iunie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a

contencios administrativ şi fiscal la data de 18.06.2020 sub nr. x/2020, reclamantul Municipiul Zalău a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei, anularea Deciziei nr. 143/12.03.2020 a Ministerului Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei-Compartimentul Soluţionare Contestaţii, Direcţia Generală Programul Operaţional Regional comunicată adresei nr. x/13.03.2020, înregistrată sub nr. x/18.03.2020 şi, în consecinţă, anularea în parte a Adresei nr. x/22.01.2020 a Direcţiei Generale Programul Operaţional Regional şi a Notei de neconformitate nr. x/19.12.2019, ca fiind netemeinice şi nelegale; anularea Deciziei nr. 180/24.03.2020 a Ministerului Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei-Compartimentul Soluţionare Contestaţii, Direcţia Generală Programul Operaţional Regional comunicată alăturat adresei nr. x/25.03.2020, înregistrată sub nr. x/30.03.2020 şi, în consecinţă, anularea în parte a Adresei nr. x/16.12.2019 a Direcţiei Generale Programul Operaţional Regional şi a Notei de neconformitate nr. x/04.12.2019, ca fiind netemeinice şi nelegale; obligarea la rambursarea tuturor sumelor reţinute cu titlu de corecţii financiare în procent de 25% din facturile trimise spre decontare şi care sunt cheltuieli eligibile.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1 Prin sentinţa civilă nr. 249 din 24 februarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Curţii de Apel Cluj, secţia a III - a contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal a apreciat că în cauză, reclamantul Municipiul Zalău, în calitate de beneficiar al fondurilor alocate, nu a acţionat în prezentul litigiu ca o instituţie publică, în regim de putere publică, ci ca subiect beneficiar al fondurilor europene şi/sau naţionale locale, în legătură cu care, prin actele în litigiu, a fost impusă obligaţia de plată a corecţiei respective.

2.2 Prin sentinţa civilă nr. 134 din 7 mai 2021 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III - a contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a fost suspendată judecata şi a fost înaintat dosarul cauzei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului.

În motivarea acestei soluţii, în contextul enunţării dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, instanţa a constatat că legiuitorul a reglementat în textul de lege indicat o competenţă teritorială exclusivă, de ordine publică, în considerarea calităţii de autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora indiferent de obiectul acţiunii.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cele două instanţe, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită cu o cerere prin care reclamantul Municipiul Zalău a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei anularea Deciziei nr. 143/12.03.2020 a Ministerului Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei - Compartimentul Soluţionare Contestaţii, Direcţia Generală Programul Operaţional Regional comunicată adresei nr. x/13.03.2020, înregistrată sub nr. x/18.03.2020 şi, în consecinţă, anularea în parte a Adresei nr. x/22.01.2020 a Direcţiei Generale Programul Operaţional Regional şi a Notei de neconformitate nr. x/19.12.2019, ca fiind netemeinice şi nelegale; anularea Deciziei nr. 180/24.03.2020 a Ministerului Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei - Compartimentul Soluţionare Contestaţii, Direcţia Generală Programul Operaţional Regional comunicată alăturat adresei nr. x/25.03.2020, înregistrată sub nr. x/30.03.2020 şi, în consecinţă, anularea în parte a Adresei nr. x/16.12.2019 a Direcţiei Generale Programul Operaţional Regional şi a Notei de neconformitate nr. x/04.12.2019, ca fiind netemeinice şi nelegale; obligarea la rambursarea tuturor sumelor reţinute cu titlu de corecţii financiare în procent de 25% din facturile trimise spre decontare şi care sunt cheltuieli eligibile.

Înalta Curte constată că demersul judiciar ce formează obiectul prezentului litigiu vizează anularea actele administrative indicate care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene şi a căror câtime este mai mare de 3.000.000 RON (respectiv 25% din valoarea contractului nr. x/28.08.2019 cu valoarea atribuită de 19.999.399,09 RON cu TVA în concret 4.201.554,43 RON), astfel că, în ceea ce priveşte competenţa de soluţionare a cauzei, sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 din Legea contenciosului administrativ.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă vizează aplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, instanţele aflate în conflict exprimând opinii diferite în ceea ce priveşte consecinţele pe care le atrage încadrarea reclamantului instituţie publică în categoria persoanelor vătămate prin actul administrativ contestat, asupra instanţei competente să judece cauza.

Înalta Curte reţine că potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanţei:

"(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului."

De asemenea, Înalta Curte are în vedere că reclamantul Municipiul Zalău are calitatea de instituţie publică, potrivit art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006, care include în această sintagmă comunele, oraşele, municipiile, sectoarele municipiului Bucureşti, judeţele, municipiul Bucureşti, instituţiile şi serviciile publice din subordinea acestora, cu personalitate juridică, indiferent de modul de finanţare a activităţii acestora.

Înalta Curte constată că legiuitorul a instituit o competenţă teritorială exclusivă, stabilind că, în situaţia în care reclamantul din cauză are calitatea de instituţie publică, acesta se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului, în speţă pârâtul având sediul în municipiul Bucureşti. Norma cuprinsă în art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 nu instituie nicio distincţie în funcţie de obiectul litigiului ori de calitatea pârâtului chemat în judecată, elementul esenţial în determinarea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei reprezentându-l calitatea reclamantului de instituţie publică.

Deşi în prezenta cauză reclamantul acţionează în calitate de persoană vătămată printr-un act administrativ emis de o autoritate publică, iar nu ca emitent al unui act administrativ, în regim de putere publică, Înalta Curte constată că, în lipsa unor distincţii în textul de lege care reglementează competenţa, în situaţia în care o instituţie publică are calitatea de reclamant într-o acţiune în contencios administrativ, aceasta trebuie să se adreseze instanţei de la sediul sau domiciliul pârâtului, dispoziţiile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 instituind o normă de competenţă teritorială exclusivă în favoarea acestei instanţe.

Totodată nu este relevantă nici definiţia noţiunii de beneficiar dată de art. 2 alin. (1) lit. g) din O.U.G. nr. 66/2011, în condiţiile în care art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 stabileşte competenţa în raport de calitatea reclamantului, iar în prezenta cauză, reclamantul nu este persoană juridică de drept privat, ci o persoană juridică de drept public.

Cum aplicarea tezei I a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 este exclusă, aceasta reprezentând o normă specială, de strictă aplicare, întrucât vizează situaţia reclamanţilor persoane fizice sau juridice, competenţa trebuie tranşată în raport de dispoziţiile tezei a II-a a art. 10 alin. (3) din acelaşi act normativ, care reglementează în mod expres ipoteza reclamantului instituţie publică, fără a face distincţie între situaţiile în care instituţia publică acţionează în calitate de parte vătămată şi cele în care acţionează ca emitent al actelor atacate.

Prin urmare, în considerarea calităţii de instituţie publică a reclamantului Municipiul Zalău şi a locului situării sediului pârâtului Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei, Înalta Curte constată că instanţa competentă din punct de vedere teritorial să soluţioneze prezenta cauză, în fond, este curtea de apel aflată în circumscripţia teritorială a municipiului Bucureşti.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă

Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Municipiul Zalău, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 3 iunie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.