Tax appeal; validity of suspension for failure to appear without timely written request for judgment in absentia

Şedinţa publică din data de 3 iunie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Soluţia instanţei de fond

Prin încheierea de şedinţă din 9 decembrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în temeiul art. 411 (1).2 C. proc. civ. a suspendat judecarea cauzei privind pe recurenta-reclamantă A., împotriva sentinţei civile nr. 4901 din data de 28.06.2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimatele-pârâte Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti şi Administraţia Sector 3 a Finanţelor Publice.

2. Cererea de recurs

Împotriva încheierii de şedinţă din 9 decembrie 2020 de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs A., invocând prevederile art. 488 pct. 5 şi 6 din C. proc. civ.

Recurenta a solicitat casarea încheierii atacate şi repunerea cauzei pe rol, arătând în esenţă că a depus în faţa instanţei de fond o cerere de judecarea a cauzei în lipsă, trimisă pe email, însă din actele aflate la dosar nu rezultă că cererea a ajuns la dosarul cauzei.

În opinia recurentei, instanţa de fond a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, întrucât lipsa unui act de la dosarul cauzei nu îi poate fi imputat părţii care a trimis acest act, iar motivele reţinute de instanţă în motivarea încheierii nu corespund în mod real intenţiei părţilor.

II. Considerentele Înaltei Curţi

Analizând criticile în raport cu dispoziţiile incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele arătate în continuare.

La termenul de judecată din 09.12.2020, la dosarul cauzei nu exista nicio cerere de judecare în lipsă, astfel cum permit dispoziţiile art. 223 alin. (3) C. proc. civ.

Conform art. 223 C. proc. civ.:

"Art. 223. - (1) Lipsa părţii legal citate nu poate împiedica judecarea cauzei, dacă legea nu dispune altfel.

(2) Dacă la orice termen fixat pentru judecată se înfăţişează numai una dintre părţi, instanţa, după ce va cerceta toate lucrările din dosar şi va asculta susţinerile părţii prezente, se va pronunţa pe temeiul dovezilor administrate, examinând şi excepţiile şi apărările părţii care lipseşte.

(3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul în care lipsesc ambele părţi, deşi au fost legal citate, dacă cel puţin una dintre ele a cerut în scris judecarea cauzei în lipsă."

Din actele şi lucrările dosarului, se constată că cererea prin care reclamanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, a fost trimisă prin poştă şi a fost înregistrată la dosarul cauzei la data de 10.12.2020(conform ştampilei aplicate pe plicul aflat la dosarul de fond), aşadar ulterior termenului de judecată din data 09.12.2020.

Or, atâta timp cât niciuna dintre părţi, legal citate, nici nu s-a înfăţişat la strigarea cauzei la termenul de judecată din 09.12.2020 şi nici nu a cerut în scris judecarea în lipsă, în mod corect a fost reţinută incidenţa dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., conform cărora:

"Art. 411. - (1) Judecătorul va suspenda judecata: […] 2. când niciuna dintre părţi, legal citate, nu se înfăţişează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă".

Prin urmare, Înalta Curte constată că sunt nefondate susţinerile recurentei întemeiate pe prevederile art. 488 pct. 5 şi 6 din C. proc. civ., în cauză nefiind încălcată nicio normă de procedură prin soluţia pronunţată, câtă vreme la termenul de judecată din 9 decembrie 2020, nu exista nicio cerere de judecare în lipsă, la dosarul cauzei.

Totodată, Înalta Curte reţine că scopul urmărit prin promovarea recursului (reluarea judecăţii cauzei) poate fi atins printr-o altă cale procedurală, respectiv cerere de repunere pe rol a cauzei formulată în faţa instanţei care dispus suspendarea judecăţii.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte reţine că încheierea ce formează obiectul recursului este legală şi temeinică, urmând a fi respins recursul formulat de reclamanta A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva încheierii din 9 decembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 3 iunie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.