Intervention claimant’s appeal of preparatory Civil Procedure order held inadmissible as non-appealable ruling.

Şedinţa publică din data de 3 iunie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Soluţia instanţei de fond

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A., a solicitat să se constate calitatea pârâtului de colaborator al securităţii.

Prin încheierea din 19 februarie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a dispus următoarele:

- a pus în vedere reclamantului şi intervenientei să depună un punct de vedere scris referitor la excepţia de neconstituţionalitate invocată în cauză.

- a pus în vedere părţilor, prin reprezentanţi, ca orice alte cereri sau înscrisuri care se vor mai depune la dosar să fie comunicate direct între acestea, potrivit art. 169 C. proc. civ., cu cel puţin 5 zile anterior termenului de judecată.

- a emis adresă către numitul B., cu menţiunea că cererea de intervenţie în interes propriu pe care a formulat-o în cauză a fost respinsă, ca inadmisibilă, prin încheierea de la termenul anterior.

2. Calea de atac exercitată

Împotriva încheierii din 19 februarie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti a formulat recurs B., solicitând în esenţă admiterea recursului, casarea încheierii atacate, admiterea cererii de intervenţie accesorie.

II. Soluţia instanţei de recurs.

Examinând încheierea recurată în raport de criticile invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat este inadmisibil.

În cauza de faţă, Înalta Curte reţine că prin încheierea din 19 februarie 2021, Curtea de Apel Bucureşti a dispus emiterea unei adrese către numitul B., cu menţiunea că cererea de intervenţie în interes propriu pe care a formulat-o în cauză a fost respinsă, ca inadmisibilă, prin încheierea de la termenul anterior.

Potrivit dispoziţiilor art. 232din C. proc. civ. "Pe baza notelor de şedinţă, iar dacă este cazul şi a înregistrărilor efectuate, grefierul redactează încheierea de şedinţă".

Prin urmare, încheierea de şedinţă este actul procedural în care se consemnează conţinutul dezbaterilor în cadrul unei şedinţe de judecată.

Încheierile de şedinţă preced, în mod firesc hotărârea finală, motiv pentru care art. 235 din C. proc. civ. stabileşte că "Instanţa nu este legată de încheierile premergătoare cu caracter preparatoriu, ci numai de cele interlocutorii. Sunt încheieri interlocutorii acelea prin care, fără a se hotărî în totul asupra procesului, se soluţionează excepţii procesuale, incidente procedurale ori alte chestiuni litigioase"

Analizând conţinutul încheierii atacate cu prezentul recurs, în raport de dispoziţiile legale şi interpretarea doctrină expusă mai sus, Înalta Curte constată că prin această încheiere Curtea de Apel Bucureşti a dispus o măsură necesară soluţionării pricinii, în sensul emiterii unei adrese către B. fără însă a se pronunţa asupra vreunui aspect care să anticipeze soluţia finală. Prin urmare, încheierea recurată are caracter vădit preparator, nici măcar interlocutor.

Fiind stabilită natura încheierii atacate, urmează a se stabili dacă acest act procedural poate face obiectul unei căi de atac, în speţă a recursului.

Înalta Curte reţine că, potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.:

"Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.", iar potrivit art. 129 din Constituţia României:

"Împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."

Din cuprinsul textelor de lege menţionate rezultă că părţile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

Potrivit art. 466 alin. (4) din C. proc. civ. "Împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, afară de cazul când legea dispune altfel", iar dispoziţiile procedurale privind judecata în apel se aplică şi în instanţa de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în capitolul recursului.

Cum încheierea recurată nu face parte din categoria de excepţie a celor care întrerup cursul judecăţii şi pentru care există dispoziţii procedurale exprese în ceea ce priveşte atacarea lor, rezultă că aceasta urmează regimul juridic comun al tuturor încheierilor premergătoare, care nu pot fi atacate decât odată cu fondul cauzei, nefiind admisibilă recurarea lor separată.

Independent de aceste aspecte, Înalta Curte reţine, deşi recurentul nu a formulat recurs împotriva încheierii de şedinţă din 11.12.2020, prin care Curtea de Apel Bucureşti a respins ca inadmisibilă cererea de intervenţie formulată de B., că, potrivit art. 64 alin. (3) din Codul de procedură, această încheiere poate fi atacată tot doar odată cu fondul cauzei.

Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru argumentele juridice şi de fapt expuse mai sus, Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este inadmisibil şi, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) din C. proc. civ. îl va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentul B. împotriva încheierii din 19 februarie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 3 iunie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.