Conflict of jurisdiction resolved by assigning administrative claim for peacekeeping allowances to court of registered domicile

Şedinţa publică din data de 3 iunie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei Române prin Direcţia Financiară, obligarea acestuia la acordarea drepturilor băneşti cuvenite, şi anume să se calculeze şi să-i acorde, pentru misiunea internaţională de menţinere a păcii B. la care a participat în perioada 08.05.20141 1.05.2016, următoarele drepturi: l. diurna în valută - reglementată de art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 1086/2004, completată de H.G. s639/2008; 2. costurile pentru facilitarea legăturii cu familia de art. 3 din H.G. nr. 1086/2004, de la data părăsirii până la data intrării în ţară; obligarea pârâtului la calcularea şi la achitarea sumelor reprezentând despăgubiri, rezultate ca urmare a diferenţei dintre drepturile solicitate de mai sus si drepturile acordate până in prezent, cu actualizarea sumelor cu coeficientul de inflaţie, de la data naşterii dreptului până la plata lor efectivă, precum şi acordarea dobânzii legale potrivit prevederilor O.G. nr. 13/2011 actualizată privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti; repararea vătămării produse prin neacordarea drepturilor mai sus-menţionate, vătămare ce are caracter continuu, care a debutat odată cu participarea sa la misiunea internaţională şi continuă până în prezent.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa nr. 5760 din 10 noiembrie 2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de pârât, şi a declinat competenţa de soluţionare a în favoarea Tribunalului Maramureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reţinând că reclamantul are domiciliul în localitatea Baia Mare, judeţul Maramureş, caz în care sunt incidente prevederile art. 10 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată prin Legea nr. 212/2018. Alegerea de domiciliu este o facilitate procesuală pusă la dispozitia părtilor care nu are legatură cu competenta teritorială de solutionare a cauzelor, neputand să o influenteze în vreun fel.

2.2. Tribunalului Maramureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 692 din 28 aprilie 2021 a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de reclamant, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, a constatat existenţa unui conflict negativ de competenţă şi a sesizat instanţa competentă pentru pronunţarea regulatorului de competenţă, suspendând judecata cauzei.

Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut în esenţă, că, în cauză, sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, iar prin noţiunea de domiciliu în sens procesual legiuitorul a avut în vedere locul unde partea locuieşte în mod statornic şi efectiv, fără a interesa adresa de domiciliu cu care aceasta figurează în evidenţele publice.

Astfel, s-a avut în vedere că reclamantul locuieşte în municipiul Bucureşti, astfel cum rezultă din contractul de de închiriere depus la dosar, informaţie coroborată cu faptul că reclamantul deţine calitatea de angajat al Inpectoratului General al Poliţiei Române, aşadar domiciliul reclamantului este situat în raza de competenţă a Tribunalului Bucureşti.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (1), (13)4 şi 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează să pronunţe regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei şi dispoziţiile legale incidente pricinii.

Obiectul demersului judiciar iniţiat de reclamant îl constituie obligarea autorităţii publice pârâte la acordarea drepturilor băneşti cuvenite, şi anume să se calculeze şi să-i acorde, pentru misiunea internaţională de menţinere a păcii B. la care a participat în perioada 08.05.20141 1.05.2016, următoarele drepturi: 1. diurna în valută - reglementată de art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 1086/2004, completată de H.G. s639/2008; 2. costurile pentru facilitarea legăturii cu familia de art. 3 din H.G. nr. 1086/2004, de la data părăsirii până la data intrării în ţară; obligarea pârâtului la calcularea şi la achitarea sumelor reprezentând despăgubiri, rezultate ca urmare a diferenţei dintre drepturile solicitate de mai sus si drepturile acordate până in prezent, cu actualizarea sumelor cu coeficientul de inflaţie, de la data naşterii dreptului până la plata lor efectivă, precum şi acordarea dobânzii legale potrivit prevederilor O.G. nr. 13/2011 actualizată privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti; repararea vătămării produse prin neacordarea drepturilor mai sus-menţionate, vătămare ce are caracter continuu, care a debutat odată cu participarea sa la misiunea internaţională şi continuă până în prezent.

Instanţa de control judiciar constată, cum de altfel au reţinut şi instanţele aflate în conflict negativ de competenţă, că în cauză sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 212/2018, conform cărora "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului.".

În cauză, se impune însă a fi tranşată noţiunea de domiciliu, în raport cu adresa părţii de la locuinţa principală din judeţul Maramureş, astfel cum rezultă din actul de identitate, şi adresa unde aceasta locuieşte efectiv, respectiv reşedinţa din Bucureşti.

Potrivit art. 87 din C. civ., prin "domiciliu" se înţelege locul unde persoana fizică declară că are locuinţa principală, iar "reşedinţa" este locul unde persoana fizică are locuinţa secundară. Cele două noţiuni nu se suprapun din punct de vedere al evidenţei populaţiei, iar dovada fiecăreia se realizează prin menţiuni diferite în actul de identitate.

Art. 91 din acelaşi Cod prevede că "Dovada domiciliului şi a reşedinţei se face cu menţiunile cuprinse în cartea de identitate".

Se observă că în C. proc. civ. se regăseşte utilizarea alternativă a celor două sintagme, însă doar în scopul asigurării legalităţii procedurii de citare, respectiv înştiinţării corespunzătoare a părţilor aflate în litigiu, cu privire la existenţa şi obiectul pricinii.

În materia contenciosului administrativ, dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 212/2018 (intrată în vigoare la data de 30.07.2018), statuează că "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său.

Aşadar, se constată că legiuitorul nu a utilizat alternativ cele două sintagme, cum se întâmplă în cazul procedurii de citare, textul de lege referindu-se expres la domiciliul reclamantului şi nu la reşedinţa acestuia.

Dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sunt de strictă interpretare şi nu se poate deroga de la competenţa teritorială exclusivă astfel reglementată, aşa încât reclamantul trebuie să se adreseze instanţei de la domiciliul său, neavând un drept de opţiune între mai multe instanţe.

Prin urmare, având în vedere că domiciliul reclamantului se află pe raza judeţului Maramureş, potrivit actului de identitate, acesta va fi avut în vedere la stabilirea competenţei teritoriale, reşedinţa unde partea are locuinţa secundară neputând fi invocată pentru o eventuală prorogare de competenţă.

2. Temeiul legal al regulatorului de competenţă

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabilit competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Maramureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei Române prin Direcţia Financiară în favoarea Tribunalului Maramureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 3 iunie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.