Fire-damage insurance indemnity: scope of partial annulment of administrative decision and application of statutory guarantee cap

Şedinţa publică din data de 03 iunie 2021

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L., prin administrator judiciar, a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Fondul de Garantare a Asiguraţilor şi B. S.A. Societate de Asigurare - Reasigurare, prin lichidator judiciar C., anularea în parte a Deciziei nr. 2273/27.10.2016 şi obligarea pârâtelor la plata diferenţei de despăgubire în cuantum de 277.037 RON.

2. Hotărârile primei instanţe

2.1. Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 567 din 15 februarie 2019, a respins cererea de repunere pe rol formulată de către pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, ca nefondată.

Totodată, a admis în parte cererea formulată de reclamantă, a anulat Decizia emisă de pârât, nr. 273/27.10.2016, în parte, şi a obligat pârâtul la plata unei despăgubiri în cuantum total de 409.594 RON, către reclamantă, reprezentând contravaloare reparaţii construcţie.

De asemenea, a obligat pârâtul la plata sumei de 6760 RON, cheltuieli de judecată, în favoarea reclamantei.

2.2. Prin încheierea din data de 28 iunie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de lămurire şi îndreptare eroare materială formulată de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei nr. 567 pronunţată la data de 15.02.2019 în Dosarul nr. x/2017, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs, prin două memorii distincte, pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

3.1. Recursul declarat împotriva sentinţei civile nr. 567/15.02.2019, pentru motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

Cu privire la primul motiv de casare, întemeiat pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul-pârât susţine că la termenul de judecată din data de 25.01.2019 instanţa de fond a luat act de faptul că răspunsul expertului se regăseşte la dosar şi a rămas în pronunţare asupra fondului pricinii, fără să pună în discuţie obiecţiunile existente la fila x şi urm., prin intermediul cărora partea a înţeles să critice atât concluziile raportului de expertiză, cât şi răspunsul expertului la lămuririle solicitate, în cuprinsul cărora acesta menţionează că "stabilirea contravalorii reparaţiilor s-a făcut la preţul zilei după ultimul Catalog de Preţuri de Deviz şi Buletin Tehnic", fără să se depună vreun înscris în susţinere.

Mai arată recurentul-pârât că a solicitat repunerea pe rol a cauzei, dar cererea a fost respinsă cu motivarea faptului că aceste "presupuse obiecţiuni au fost generic formulate pornind de la o previzionare a unui răspuns ce nici nu fusese depus de expert ".

Recurentul-reclamant consideră că instanţa de fond a încălcat principiul contradictorialităţii, corelativ cu încălcarea dreptului la apărare, prevăzut de art. 14 şi art. 224 din C. proc. civ., precum şi art. 6 par. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Se mai susţine că prima instanţă s-a pronunţat asupra unor înscrisuri denumite obiecţiuni şi le-a apreciat ca nefiind reale obiecţiuni, în temeiul art. 337 C. proc. civ., ceea ce conduce la încălcarea principiului dublului grad de jurisdicţie, dar şi a principiului oralităţii, deoarece nu s-a permis susţinerea obiecţiunilor.

Instanţa de fond a încălcat astfel şi principiul nemijlocirii deoarece răspunsul la raportul de expertiză nu a fost pus în discuţia părţilor şi nu s-a dat posibilitatea de formulare a obiecţiunilor, conform art. 330 şi art. 338 C. proc. civ.

Cu privire la motivele de casare întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., recurentul-pârât arată că în dispozitivul hotărârii de fond se menţionează că se anulează în parte Decizia nr. 2273/27.10.2016, iar pârâtul este obligat la plata unei despăgubiri în cuantum total de 409.594 RON, reprezentând c/valoare reparaţii construcţii, fără să se arate în ce măsură această sumă include reparaţia pentru clădire, bunuri sau c/valoarea bunurilor.

De asemenea, nu se menţionează care anume dispoziţii legale au fost avute în vedere şi cât din suma stabilită reprezintă bunuri deteriorate sau construcţii, de unde rezultă că prima instanţă nu a respectat dispoziţiile art. 1.1.16 din Condiţia de asigurare - suma asigurată reprezintă suma maximă în limita căreia asigurătorul plăteşte despăgubirea în conformitate cu condiţiile de asigurare.

Astfel, valoarea reală reprezintă pentru "clădiri" valoarea de nou, diminuată cu o depreciere stabilită în funcţie de vechime, de starea de conservare, modul de construire, amplasare, folosinţă şi alţi factori similari - art. 8.1.4 din Condiţiile Generale de Asigurare.

În mod eronat, prima instanţă reţine că recurentul-pârât ar avea o anumită procedură/metodă de stabilire a cuantumului despăgubirii, pe care încearcă să o impună tuturor participanţilor din dosar.

Actul administrativ s-a întemeiat pe disp. art. 16.1, art. 16.4 şi art. 16.5 din Condiţiile de asigurare, care stabilesc, în mod expres, modalitatea de cuantificare a despăgubirii.

În ceea ce priveşte programul D., acesta este un program informatic ce se foloseşte în cazul execuţiei unei lucrări de construcţie, pe baza activităţilor, devizelor componente ale acesteia, o bază de date cu toate materialele utilizate în indicatoarele de norme de deviz care poate fi utilizată pentru definirea resurselor activităţilor, se adresează tuturor proiectanţilor, constructorilor, investitorilor şi beneficiarilor.

Instanţa de fond şi-a întemeiat soluţia pe concluziile raportului de expertiză care a avut în vedere preţuri ce nu au niciun fundament tehnic şi juridic, deşi s-a indicat Buletinul tehnic de preţuri, dar fără să se arate ce ediţie a fost folosită.

Referitor la stabilirea c/valorii lucrărilor de reparaţii pentru instalaţii, expertul nu menţionează cum a ajuns la suma de 55.000 RON şi nici de ce la valoarea totală a lucrărilor de construcţii, s-a adăugat "CAS şomaj, sănătate, etc.", iar la calculul c/valorii lucrărilor de instalaţii nu efectuează aceleaşi operaţiuni.

Deşi în privinţa construcţiei expertul are în vedere programul D., pentru instalaţii, nu justifică de ce s-a optat pentru un "îndreptar tehnic pentru evaluarea imediată, la preţul zilei, a costurilor elementelor şi construcţiilor de locuinţe - procentual şi valoric".

3.2. Recursul declarat împotriva încheierii de şedinţă din data de 28.06.2019 pentru motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Prin încheierea atacată, s-a respins cererea de lămurire a dispozitivului şi înlăturarea dispoziţiilor contradictorii strecurate în dispozitivul sentinţei civile nr. 567/15.02.2019, iar aceasta cuprinde astfel de dispoziţii în privinţa admiterii în parte a cererii de chemare în judecată, respectiv anularea în parte a actului administrativ atacat.

În mod corect s-a reţinut că pârâtul a admis în parte cererea de plată aşa cum se menţionează la art. 1 din actul administrativ contestat, în dispozitiv se menţionează anularea în parte a deciziei fără să se facă precizarea asupra vreunui articol al actului administrativ atacat.

Sunt necesare lămuriri, susţine recurentul-pârât, cu privire la înţelesul, întinderea şi aplicarea dispoziţiei instanţei de fond, în sensul de a se preciza dacă suma de 409.594 RON stabilită de prima instanţă, este stabilită peste suma deja achitată şi dacă aceasta depăşeşte plafonul de garantare prevăzut de Legea nr. 213/2015, pe un creditor de asigurare.

Recurentul-pârât susţine şi că a fost nevoit să formuleze contestaţie împotriva încheierii de încuviinţare a executării silite pronunţate de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, deoarece reclamanta a solicitat executarea întregii sume stabilită de prima instanţă, fără ca din aceasta să se scadă suma deja achitată.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analiza motivelor de casare

1. Cu privire la recursul formulat împotriva sentinţei civile nr. 567/15.02.2019

Prima critică prin care i se impută instanţei de fond încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii hotărârii, este apreciată de Înaltă Curte ca nefondată.

Recurentul-pârât susţine încălcarea principiului contradictorialităţii, dreptului la apărare, principiului nemijlocirii, indică disp. art. 14, art. 274, art. 330 şi art. 338 C. proc. civ., precum şi art. 6 par. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, ca urmare a omisiunii primei instanţe de a pune în discuţie obiecţiunile formulate de pârât la raportul de expertiză şi aflate la filele x şi urm. din dosarul de fond.

Din actele dosarului, reiese faptul că prin încheierea de şedinţă din data de 14.09.2018, prima instanţă a constatat că a fost înaintat la dosar raportul de expertiză în specialitatea construcţii, la 16.07.2018, într-un singur exemplar.

Pârâtul a formulat verbal obiecţiuni, solicitând ca expertul să aducă precizări în legătură cu legislaţia folosită la întocmirea raportului, în legătură cu Buletinul Tehnic de Preţuri în Mica Construcţie şi Reparaţii în Construcţii D../2017.

Judecătorul fondului a încuviinţat obiecţiunile pârâtului, în acest scop s-a emis o adresă către expert pentru a răspunde "cu privire la maniera în care a utilizat metodologia datată 2017, faţă de data invocată pentru efectuarea reparaţiilor şi costul acestora la momentul respectiv".

Printr-o cerere înregistrată la 23.11.2018 şi intitulată "obiecţiuni", pârâtul arată că înţelege să critice concluziile raportului de expertiză, dar şi răspunsul acestuia la lămuririle solicitate în cuprinsul cărora expertul alege să menţioneze "stabilirea c/valorii reparaţiilor la preţul zilei după ultimul catalog de Preţuri de Deviz şi Buletin Tehnic, fără să înţeleagă să depună vreun înscris în susţinere".

Cererea intitulată "obiecţiuni" a fost depusă anterior răspunsului "expertului" la lămuririle solicitate de prima instanţă, ca urmare a încuviinţării obiecţiunilor verbale formulate în şedinţa din data de 14.09.2019.

Răspunsul expertului, prin comisie rogatorie, a fost depus la dosar în data de 11.01.2019, iar în data de 25.01.2019, prima instanţă a rămas în pronunţare, părţile nemaiavând alte cereri de formulat, excepţii de invocat şi probe de administrat.

Cererea prin care pârâtul a solicitat repunerea pe rol a cauzei din data de 30.01.2019 a fost respinsă de prima instanţă, arătându-se că obiecţiunile au fost generic formulate pornindu-se de la previzionarea unui răspuns al expertului care nici nu fusese depus la dosar, iar ulterior, la data rămânerii în pronunţare, pârâtul nu a insistat în discutarea obiecţiunilor formulate în scris, acestea referindu-se la aceleaşi aspecte deja solicitate a se lămuri.

Înalta Curte constată că cele reţinute de prima instanţă sunt corecte, având în vedere că, pe de o parte, obiecţiunile verbale cuprind aceleaşi cerinţe precum cele inserate în cererea scrisă, iar, pe de altă parte, pârâtul solicită şi încuviinţarea unui nou obiectiv al expertizei reprezentat de stabilirea valorii imobilului la data producerii incendiului.

În concluzie, Înalta Curte reţine că prima instanţă a respectat regulile de procedură incidente speţei, nefiind întrunite motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Criticile întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., tratate de către recurentul-pârât prin argumente comune vor fi respinse, de asemenea, ca nefondate.

Recurentul-pârât susţine că, instanţa de fond, anulând decizia administrativă atacată în parte, şi obligându-l la plata unei despăgubiri în cuantum total de 409.594 RON c/valoare reparaţii construcţie, nu se poate cunoaşte ce conţine această sumă, respectiv, reparaţii clădiri, reparaţii bunuri sau c/valoare bunuri, astfel că nu au fost respectate dispoziţiile art. 1.1.16 din Condiţiile de asigurare, care fac trimitere la art. 7.1 şi art. 8.1 din aceleaşi Condiţii de asigurare.

Recurentul-pârât susţine că inspectorii de specialitate din cadrul FGA au emis un deviz estimativ de reparaţii la construcţii în valoare totală de 128.524,53 RON, conform Buletinului tehnic de preţuri în construcţii şi reparaţii, editat de D., iar expertiza, la stabilirea c/valorii despăgubirilor are în vedere alte preţuri ce nu au niciun fundament tehnic şi juridic, fără să se precizeze care este catalogul de preţuri/ediţia avută în vedere.

Din cuprinsul raportului de expertiză reiese că s-a avut în vedere Buletinul Tehnic de Preţuri în Mica Construcţie şi Reparaţii în Construcţii D.. 2017, pe când recurentul-pârât a aplicat o ediţie anterioară.

În acord cu cele reţinute de prima instanţă, precum şi cu concluziile raportului de expertiză c/valoarea lucrărilor de reparaţii nu poate fi stabilită la o dată anterioară efectuării acestora şi nici la data procedurii incendiului, în anul 2013.

Astfel, pornind de la catalogul de preţuri sus-menţionat s-a stabilit în mod corect c/valoarea reparaţiilor efectuate în timp (pentru construcţii şi instalaţii electrice, sanitare, încălzire, ventilaţie), 228.766 RON + 55.640 RON = 228.406 RON, iar pentru reparaţii ce urmau a se efectua, 125.188 RON.

Prin acţiunea introductivă, intimata-reclamantă a criticat decizia administrativă atacată din perspectiva despăgubirii ce reprezintă c/valoarea reparaţiilor necesare pentru aducerea imobilului la starea iniţială, anterioară incendiului din data de 06.09.2013.

În mod firesc, atât expertiza încuviinţată de către instanţa de fond, cât şi sentinţa pronunţată privesc numai partea din Decizia nr. 2273/27.10.2016, referitoare la despăgubirea pentru reparaţiile imobilului.

În consecinţă, prima instanţă a anulat în parte, decizia atacată, numai în ceea ce priveşte c/valoarea reparaţiilor imobilului.

Faţă de acestea, Înalta Curte va constata neîntrunirea motivelor de casare întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

2. Cu privire la recursul formulat împotriva încheierii de şedinţă din data de 28.06.2013

Prin această încheiere, instanţa de fond a respins cererea de lămurire şi îndreptare eroare materială strecurată în cuprinsul sentinţei civile nr. 567/15.02.2019, arătând că nu este necesar a se lămuri dispozitivul, iar în cuprinsul sentinţei nu s-a strecurat vreo eroare materială, reieşind foarte clar ce parte a deciziei administrative a fost anulată, precum şi cuantumul despăgubirilor pentru reparaţiile construcţiei, care este de 409.594 RON.

În realitate, recurentul-pârât solicită să se precizeze expres care este suma totală pe care este obligat să o achite intimatei-reclamante, deoarece a plătit deja suma cuprinsă în Decizia nr. 2773/27.10.2016.

Cererea recurentului-pârât prin care acesta solicită să fie obligat la plata diferenţei dintre suma de 409.594 RON şi suma aprobată la art. 1 al actului administrativ, nu poate fi primită deoarece aceasta nu a fost cuprinsă în obiectul acţiunii, o atare cerinţă ducând la pronunţarea judecătorului asupra a ceea ce partea nu a cerut.

Făcându-se un simplu calcul matematic, despăgubirea pentru reparaţiile imobilului este în cuantum de 409.594 RON, iar despăgubirea pentru bunurile deteriorate a fost stabilită prin decizie administrativă la 46.538,70 RON.

Este adevărat că suma totală depăşeşte plafonul de 450.000 RON prevăzut de art. 4 coroborat cu art. 15 din Legea nr. 213/2015, pentru fiecare creditor de asigurare, astfel că, deşi recursul astfel cum a fost formulat şi argumentat este nefondat, executarea obligaţiei nu poate fi făcută decât în limita prevăzută de Legea nr. 213/2015, intimata-reclamantă neputând pretinde o sumă cu titlu de despăgubire peste cea maximă de 450.000 RON, luându-se în calcul ceea ce a plătit deja recurentul-pârât (175.063 RON) plus diferenţa până la 450.000 RON .

Faţă de acestea, în temeiul disp. art. 496 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, recursurile vor fi respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile formulate de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei nr. 567 din 15 februarie 2019 şi împotriva încheierii din 28 iunie 2019 ale Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 3 iunie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.