Presidential injunction for 100% pharmaceutical compensation: procedural nullity due to exclusive email notification of a defendant

Şedinţa publică din data de 27 mai 2021

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Ministerul Sănătăţii, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România, pe calea ordonanţei preşedinţiale, obligarea pârâţilor la asigurarea către reclamant, pe bază de prescripţie medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuţie personală) a medicamentului NINTEDANIB (denumire comercială OFEV), până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2021 aflat pe rolul Curţii de Apel Cluj.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 83/2021 din data de 18 martie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Guvernul României; a admis cerea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Ministerul Sănătăţii, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România şi a obligat pârâţii, fără somaţie şi fără trecerea unui termen, la asigurarea, către reclamant, a tratamentului cu medicamentul NINTEDANIB (denumire comercială OFEV) în regim de compensare 100%, fără contribuţie personală, până la soluţionarea în fond a dosarului nr. x/2021 aflat pe rolul Curţii de Apel Cluj.

3. Cererile de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond au formulat recurs Ministerul Sănătăţii, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România şi Guvernul României.

3.1 Ministerul Sănătăţii a formulat recurs, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., arată că motivarea sentinţei este insuficientă, întemeiată doar pe o parte din prevederile legale incidente, existând contradicţii între textele de lege indicate şi soluţia pronunţată. Astfel, arată că Ministerul Sănătăţii, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 95/20016 şi H.G. nr. 144/2010, nu are atribuţii în ceea ce priveşte acordarea către pacienţi de medicamente în regim de compensare 100%.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arată că soluţia instanţei de fond a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv a art. 241 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, făcând confuzie între obligaţia de a acorda medicamente în regim de compensare 100% şi obligaţia de includere în listă, atribuţii ce au titulari diferiţi.

De asemenea, susţine că instanţa de fond a reţinut în mod eronat aparenţa de drept în favoarea reclamantului, având în vedere că acesta nu are dreptul să beneficieze de respectivul medicament în regim de compensare 100%, cu atât mai mult cu cât acesta nici nu este avizat pentru diagnosticul pus reclamantului.

Cu privire la neprejudecarea fondului, arată că nici această condiţie nu este îndeplinită în speţă, astfel că instanţa de fond, prin pronunţarea hotărârii atacate, a încălcat dreptul la un proces echitabil.

3.2 Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România a formulat recurs întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, casarea sentinţei recurate în ceea ce priveşte obligarea ANMDM să asigure, pe bază de prescripţie medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuţie personală), medicamentul NINTEDANIB (denumire comercială OFEV) pentru indicaţia terapeutică adenocarcinom pulmonar, până la soluţionarea dosarului nr. x/2021 al Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

În motivarea recursului, susţine că nu are atribuţii în asigurarea tratamentului gratuit al unui asigurat şi nu are calitate procesuală în cauza pendinte, sens în care solicită să se constate lipsa calităţii sale procesuale pasive, admiterea excepţiei şi respingerea acţiunii ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. În susţinerea acestui punct de vedere invocă atribuţiile şi competenţele profesionale conferite prin Legea nr. 134/2019, precum şi dispoziţiile art. 6 alin. (2) şi (3) din Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 861/2014.

Susţine că utilizarea medicamentului din speţă pentru indicaţia adenocarcinom pulmonar se face off-label, iar medicii şi pacienţii îşi asumă riscul folosirii unui medicament în afara indicaţiilor aprobate.

3.2 Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a formulat recurs întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, casarea sentinţei recurate şi, în principal, să se constate nulitatea sentinţei recurate şi să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare către instanţa de fond, iar în subsidiar, rejudecând cauza pe fond, să se dispună respingerea ordonanţei ca neîntemeiate.

În motivarea recursului, arată că hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea prevederilor art. 153 din C. proc. civ., întrucât CNAS nu a fost legal citată la termenul din 18.03.2021, termen la care a rămas în pronunţare cererea de ordonanţă preşedinţială, neavând astfel posibilitatea de a formula apărări, de a propune probe şi de a prezenta susţinerile sale în scris şi oral.

În ceea ce priveşte fondul cererii, apreciară că în mod eronat instanţa de fond a apreciat că sunt întrunite condiţiile de admisibilitate ale ordonanţei preşedinţiale, respectiv urgenţa, caracterul vremelnic, neprejudecarea fondului şi aparenţa de drept.

3.4. Împotriva aceleiaşi sentinţe a declarat recurs şi pârâtul Guvernul României, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului şi reţinerea lipsei calitpăţii sale procesuale pasive, având în vedere că, în calitate de autoritate executivă, nu are atribuţii şi competenţe în sensul solicitat, o eventuală soluţie de admitere a acţiunii sub acest aspect fiind imposibil de valorificat.

4. Apărările intimaţilor

Intimaţii nu au depus întâmpinări la dosarul cauzei.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că se impune casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

În ceea ce priveşte motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., invocat de recurenta-pârâtă Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, Înalta Curte apreciază că este fondat.

Recurenta-pârâtă Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a invocat faptul că nu a fost legal citată pentru termenul din 18 martie 2021, termen la care instanţa de fond a rămas în pronunţare, şi că nu a avut posibilitatea de a formula apărări în dosar, de a propune probe şi de a-şi prezenta susţinerile în scris şi oral.

Potrivit art. 153 din C. proc. civ.:

"(1) Instanţa poate hotărî asupra unei cereri numai dacă părţile au fost citate ori s-au prezentat, personal sau prin reprezentant, în afară de cazurile în care prin lege se dispune altfel.

(2) Instanţa va amâna judecarea şi va dispune să se facă citarea ori de câte ori constată că partea care lipseşte nu a fost citată cu respectarea cerinţelor prevăzute de lege, sub sancţiunea nulităţii."

Potrivit art. 154 din C. proc. civ.:

"(1) Comunicarea citaţiilor şi a tuturor actelor de procedură se va face, din oficiu, prin agenţii procedurali ai instanţei sau prin orice alt salariat al acesteia, precum şi prin agenţi ori salariaţi ai altor instanţe, în ale căror circumscripţii se află cel căruia i se comunică actul.

(4) În cazul în care comunicarea potrivit alin. (1) nu este posibilă, aceasta se va face prin poştă, cu scrisoare recomandată, cu confirmare de primire, în plic închis, la care se ataşează dovada de primire/procesul-verbal şi înştiinţarea prevăzute la art. 163.

(6) Comunicarea citaţiilor şi a altor acte de procedură se poate face de grefa instanţei şi prin telefax, poştă electronică sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia, dacă partea a indicat instanţei datele corespunzătoare în acest scop. Comunicarea actelor de procedură va fi însoţită de semnătura electronică extinsă a instanţei care va înlocui ştampila instanţei şi semnătura grefierului de şedinţă din menţiunile obligatorii ale citaţiei. Fiecare instanţă va avea o singură semnătură electronică extinsă pentru citaţii şi acte de procedură.

(61) Citaţiile şi celelalte acte de procedură menţionate la alin. (6) se consideră comunicate la momentul la care au primit mesaj din partea sistemului folosit că au ajuns la destinatar potrivit datelor furnizate de acesta.

(7) Instanţa va verifica efectuarea procedurilor de citare şi comunicare dispuse pentru fiecare termen şi, când este cazul, va lua măsuri de refacere a acestor proceduri, precum şi pentru folosirea altor mijloace ce pot asigura înştiinţarea părţilor pentru înfăţişarea la termen."

Potrivit art. 999 din C. proc. civ., dispoziţii speciale aplicabile în procedura ordonanţei preşedinţiale:

"(1) În vederea judecării cererii, părţile vor fi citate conform normelor privind citarea în procesele urgente, iar pârâtului i se va comunica o copie de pe cerere şi de pe actele care o însoţesc. Întâmpinarea nu este obligatorie."

Înalta Curte constată că judecătorul fondului a stabilit prin rezoluţie primul termen de judecată la 18 martie 2021, ora 10:00, cu citarea părţilor .

Citarea părţilor s-a efectuat exclusiv prin intermediul email-ului, fiind depusă la dosar fond copia imprimată a email-ului transmis pârâtei Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, deşi din interpretarea coroborată a prevederilor art. 154 C. proc. civ. rezultă necesitatea comunicării citaţiilor prin salariaţii instanţelor sau prin poştă, alături de comunicarea prin mijloace electronice.

Prin urmare, aplicând dispoziţiile menţionate anterior la speţa de faţă, se constată că procedura de citare a fost nelegal îndeplinită cu pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate la termenul de judecată la care au avut loc dezbaterile pe fondul ordonanţei preşedinţiale şi la care aceasta nu a fost prezentă, având în vedere că partea a fost citată doar prin intermediul e-mailului, în condiţiile în care a avut calitatea de pârâtă.

Dincolo de acest aspect, se constată că recurenta-pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a fost citată la o adresă de poştă electronică ale cărei date nu au fost indicate chiar de către partea ce urma a fi citată, cu nerespectarea dispoziţiilor art. 154 alin. (6) C. proc. civ., care, reglementând asupra caracterului subsidiar al comunicării prin telefax, poştă electronică sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia, a prevăzut condiţia ca partea să fi indicat instanţei datele corespunzătoare în acest scop, ceea ce în speţă nu s-a întâmplat.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că este întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., în acest mod fiind cauzată părţii pârâte Casa Naţională de Asigurări de Sănătate o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă spre rejudecare, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicţie, ca garanţie a legalităţii şi temeiniciei hotărârii ce urmează a fi pronunţată în litigiul de faţă.

În raport de această soluţie şi de caracterul indivizibil al obligaţiei de asigurare a medicamentelor, nu se mai impune analizarea criticilor care se circumscriu motivului de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., invocat de către recurenta-pârâtă Casa Naţională de Asigurări de Sănătate sau a celorlalte critici invocate prin recursurile declarate de Ministerul Sănătăţii, Guvernul Românei şi Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale, acestea urmând a fi examinate de către prima instanţă cu ocazia rejudecării cauzei.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile formulate de Guvernul României, Ministerul Sănătăţii, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România împotriva sentinţei civile nr. 83/2021 din 18 martie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile formulate de Guvernul României, Ministerul Sănătăţii, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România împotriva sentinţei civile nr. 83/2021 din 18 martie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 27 mai 2021.