Judicial inspection challenge: appeal allowed, lower decision quashed and case remanded for procedural compliance

Şedinţa publică din data de 26 mai 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal la 16.01.2019, reclamantul A. a formulat contestaţie împotriva Rezoluţiei Inspecţiei Judiciare pentru procurori nr. x/2018 din 21.11.2018.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 881/03 decembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a fost admisă în parte acţiunea/plângerea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară. Au fost desfiinţate Rezoluţia nr. 8863/IJ/2018 şi Rezoluţia 5241/IJ/1310/DIP/2018 emise de Inspecţia Judiciară şi, în consecinţă, a fost trimis dosarul la Inspecţia Judiciară, în temeiul art. 45 indice 1 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, modificată şi republicată, pentru completarea verificărilor în sensul de a examina, din perspectiva competenţelor legale ale pârâtei, susţinerile reclamantului referitoare la toate dosarele penale de pe raza Parchetului Curţii de Apel Constanţa enumerate în cererea introductivă/contestaţia reclamantului, de a verifica stările de fapt cu posibilă semnificaţie disciplinară invocate de reclamant, administrând probele pe care inspectorul judiciar le va aprecia necesare în completarea verificărilor. Au fost respinse restul pretenţiilor reclamantului.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs pârâta Inspecţia Judiciară, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi rejudecarea pe fond, în sensul respingerii contestaţiei formulate de reclamant.

În motivarea recursului a arătat că instanţa de fond, în mod netemeinic şi nelegal, a apreciat că nu au fost verificate de către inspectorul judiciar toate aspectele sesizate de reclamant.

A invocat disp. art. 74 alin. (1) lit. e) şi art. 72 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 susţinând că nu constituie o cauză de anulare a rezoluţiei de clasare modalitatea în care inspectorul judiciar a desfăşurat activitatea de verificare a aspectelor sesizate. Contrar aprecierii instanţei, inspectorul judiciar a depus toate diligenţele necesare pentru stabilirea situaţiei de fapt examinând sesizarea şi actele depuse de petent, solicitând conducerii Parchetului Curţii de Apel Constanţa relaţii cu privire la aspectele semnalate, conform art. 73 alin. (4) din Legea nr. 317/2004. Verificările prealabile au cuprins identificarea şi verificarea dosarelor penale în care petentul avea calitate procesuală, înregistrate la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, sub aspectul stabilirii stadiului procesual în care se află, a soluţiilor adoptate, precum şi a analizării respectării dispoziţiilor de ordin material şi procesual.

Recurenta a mai precizat că în privinţa activităţii desfăşurate de procurorii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, inspectorul judiciar a arătat în rezoluţia contestată faptul că aceasta a mai fost analizată de către inspectorul judiciar desemnat cu soluţionarea lucrării nr. x/2018 a Inspecţiei Judiciare, finalizată prin rezoluţia de clasare dispusă la data de 04.07.2018. Întrucât, faţă de cele avute în vedere la data emiterii soluţiei anterior arătate nu a fost învederată nicio altă împrejurare şi nu a fost adus niciun element nou care să reprezinte indicii care ar putea duce la schimbarea soluţiei, aceste aspecte nu au făcut obiectul verificărilor efectuate în lucrarea nr. x/2018, fiind deja analizate în respectiva rezoluţie.

Aspectele nou semnalate au vizat atât soluţia dispusă de procuror în dosarul nr. x/2006 al Parchetului Curţii de Apel Constanţa, cât şi soluţiile de respingere a cererilor de redeschidere a urmăririi penale în acest dosar, formulate de petent şi respinse de Procurorul general al Parchetului Curţii de Apel Constanţa. Rezultă că inspectorul judiciar a efectuat verificările prealabile în mod complet, cu privire la toate dosarele şi lucrările menţionate în sesizare.

În ceea ce priveşte soluţia dispusă de procurorul de caz prin ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ din data de 19.03.2008, în dosarul nr. x/2006 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, în rezoluţia contestată s-a precizat că Inspecţia Judiciară nu are competenţa de a interveni în soluţionarea unei cauze penale, de a verifica măsurile dispuse de procuror în cursul urmăririi penale şi soluţiile adoptate de acesta, întrucât s-ar încălca principiul independenţei procurorului, astfel cum este reglementat de disp. art. 64 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, republicată. Mai mult, actele şi măsurile procurorului, inclusiv soluţiile de clasare pot fi verificate doar în procedurile reglementate de disp. art. 339 şi art. 340 C. proc. pen. de către procurorul ierarhic superior şi judecătorul de cameră preliminară, petentul valorificând de altfel, integral, aceste drepturi procesuale, în urma cărora soluţia procurorului a fost menţinută şi a rămas definitivă.

Referitor la criticile petentului privind cererile de redeschidere a urmăririi penale, formulate în dosarul nr. x/2006 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, în mod corect şi temeinic s-a reţinut în rezoluţia de clasare faptul că Inspecţia Judiciară nu este organ de control judiciar, actele procurorului şi soluţiile dispuse de către acesta putând fi verificate doar în căile de atac prevăzute de lege.

Recurenta a mai invocat disp. art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004 precizând că din verificările prealabile efectuate de inspectorul judiciar nu au fost identificate cazuri de încălcare de către procurori a normelor de drept material sau procesual, nefiind conturate indiciile săvârşirii abaterii disciplinare prevăzute de acest text de lege şi nici a vreunei alte abateri disciplinare conţinute de acelaşi act normativ.

Cu privire la rezoluţia inspectorului şef al Inspecţiei Judiciare nr. 8863/IJ/2018 din 21.12.2018, a arătat că a fost emisă în temeiul disp. art. 451 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 317/2004, cu respectarea condiţiilor legale speciale în materie, neexistând niciun motiv de nelegalitate care să conducă la desfiinţarea acesteia.

4. Apărările intimatului

Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.

În esenţă, a făcut referire la susţinerile din cererea de chemare în judecată apreciind că acţiunea pârâtei este degradantă, deoarece nu îşi înţelege rolul funcţional în cadrul autorităţii judecătoreşti, pentru că nu numai că nu a transmis Curţii de Apel Bucureşti dosarul complet nr. x/2018, dar a reţinut şi probe esenţiale, fotografii cu imaginile jafului de la podul rutier Agigea, depuse în audienţa la CSM în 21.062018 şi 30.08.2018 şi nu a răspuns solicitării sale.

Prin concluziile scrise depuse la dosar pentru termenul din 13.05.2021, intimatul reclamant a susţinut că recursul este fără motivare, ceea ce îi implică nelegalitatea deoarece nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, întrucât inspectorul şef nu a răspuns concret la niciuna dintre criticile rezoluţiei de clasare, mărginindu-se la formulări negative, fără nicio susţinere în materialul probator din dosar.

II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând cu prioritate, în raport cu prevederile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului invocată de intimatul-reclamant, Înalta Curte constată că este neîntemeiată şi urmează să o respingă, întrucât criticile de nelegalitate invocate pot fi circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., care a fost invocat în mod expres de recurentă. Aceasta a indicat normele de drept material pe care consideră că prima instanţă le-a aplicat în mod greşit, precum şi argumentele pe care îşi întemeiază criticile formulate prin cererea de recurs, astfel că excepţia nu poate fi reţinută.

Pe fondul cauzei, analizând sentinţa recurată în raport cu motivul de casare invocat, cu apărările din întâmpinare şi cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Prin rezoluţia din data de 09.11.2018, emisă în dosarul nr. x/2018 al Inspecţiei Judiciare - Direcţia de inspecţie judiciară pentru procurori, s-a dispus clasarea sesizării formulate de intimatul reclamant reţinându-se, în ceea ce priveşte activitatea desfăşurată de procurorii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, că aceasta a mai fost analizată de către inspectorul judiciar desemnat cu soluţionarea lucrării nr. x/2018 a Inspecţiei Judiciare, finalizată prin rezoluţia de clasare dispusă la data de 04.07.2018, comunicată la 11.07.2018. Faţă de cele avute în vedere la data emiterii soluţiei anterior arătate nu a fost adus niciun element nou care să reprezinte indicii care ar putea duce la schimbarea soluţiei dispuse anterior.

Obiectul sesizării vizează atât soluţia dispusă de procuror în dosarul nr. x/2006 al Parchetului Curţii de Apel Constanţa, cât şi soluţiile de respingere a cererilor de redeschidere a urmăririi penale în acest dosar, formulate de petent şi respinse de Procurorul general al Parchetului Curţii de Apel Constanţa.

În ceea ce priveşte soluţia dispusă de procurorul de caz prin ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ din data de 19.03.2008, în dosarul nr. x/2006 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, în rezoluţia contestată s-a precizat că Inspecţia Judiciară nu are competenţa de a interveni în soluţionarea unei cauze penale, de a verifica măsurile dispuse de procuror în cursul urmăririi penale şi soluţiile adoptate de acesta, întrucât s-ar încălca principiul independenţei procurorului, astfel cum este reglementat de disp. art. 64 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, republicată şi modificată. Mai mult, actele şi măsurile procurorului, inclusiv soluţiile de clasare, pot fi verificate doar în procedurile reglementate de disp. art. 339 şi art. 340 C. proc. pen., de către procurorul ierarhic superior şi judecătorul de cameră preliminară, petentul valorificând de altfel, integral, aceste drepturi procesuale, în urma cărora soluţia procurorului a fost menţinută şi a rămas definitivă.

În ceea ce priveşte cererile de redeschidere a urmăririi penale, formulate în dosarul nr. x/2006 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, s-au reţinut disp. art. 335 alin. (1) C. proc. pen.. Inspecţia Judiciară nu este organ de control judiciar, actele procurorului şi soluţiile dispuse de către acesta putând fi verificate doar în căile de atac prevăzute de lege.

Prin rezoluţia nr. 8863/IJ/2018 din data de 21.12.2018 a Inspectorului Şef al Inspecţiei Judiciare a fost respinsă contestaţia formulată de intimatul reclamant împotriva rezoluţiei din 09.11.2018, emisă în dosarul nr. x/2018 al Inspecţiei Judiciare - Direcţia de inspecţie judiciară pentru procurori.

Instanţa de fond a anulat aceste două rezoluţii constatând că reclamantul a făcut referire în mod critic în plângerea adresată instituţiei pârâte la un număr substanţial de dosare penale şi de soluţii dispuse de procurori în mai multe dosare, după cum urmează: nr:170/P/2018, 728/P/2006, 476/P/2009, 6824/P/2008, 287/P/2016, 5194/P/2015, 33/P/2018, 451/P/2017, 669/P/2004, 623/P/2005, 7291/P/2008, 5083/P/2016, respectiv Ordonanţele procurorului nr:152/II/2/2016, 77/II/2/2016, 138/II/2016, 38/II/2/2016, 195/II/2015, precum şi ordonanţe emise de procurori în unele dintre dosarele enumerate mai sus.

În cele două rezoluţii sus amintite sunt menţionate ca fiind verificate în activitatea de soluţionare a plângerii disciplinare a petentului numai dosarul penal nr. x/2006 şi câteva ordonanţe emise de procuror, anume: nr. 77/II/2/2016, 138/II/2016, 38/II/2/2016, 195/II/2015.

Din punct de vedere al cerinţelor din Legea nr. 317/2004, modificată şi republicată, Curtea a constatat că, sub aspect formal, instituţia pârâtă trebuie să verifice aspectele reclamate de petentul ce se adresează Inspecţiei Judiciare verificând, în limitele legale şi constituţionale, toate lucrările judiciare la care se face referire în plângerea cu care a fost sesizată, inclusiv stările de fapt indicate în plângere şi care, ipotetic, ar putea să atragă incidenţa prevederilor legale privind răspunderea disciplinară a magistraţilor care sunt reclamaţi la Inspecţia Judiciară printr-o sesizare concretă, explicită, asumată de petent conform cerinţelor legale.

Curtea a reţinut că din întâmpinarea şi notele scrise depuse la dosar de Inspecţia Judiciară nu rezultă cu claritate dacă inspectorul judiciar care a instrumentat plângerea reclamantului ar fi verificat toate dosarele şi lucrările menţionate în plângere, dacă a verificat sau nu toate ipotezele de fapt indicate de reclamant şi care ar fi, ipotetic, de natură să atragă răspunderea disciplinară. Este adevărat că, din lectura cererilor formulate de reclamant, rezultă şi trimiteri la fapte penale, în privinţa cărora Inspecţia Judiciară nu are competenţă legală de cercetare şi implicit de soluţionare.

Însă, inspectorul judiciar ar trebui să identifice cu mai multă acurateţe tabloul general al stării de fapt pe care reclamantul o prezintă în plângere şi în numărul mare de alte note depuse la dosar, chiar dacă acele acte şi prezentări pe care reclamantul le-a depus la dosarul disciplinar (la fel şi în dosarul civil de faţă), inspectorul judiciar trebuie să procedeze la o sistematizare riguroasă care îi să permită o mai clară înţelegere a faptelor şi situaţiilor la care se referă în concret, punându-i în vedere reclamantului să facă un singur istoric coerent, cu indicarea fiecărui dosar penal şi a fiecărei ordonanţe emise de procurori şi pe care petentul le critică, să indice motivele pentru care critică fiecare astfel de document emis de procuror şi fiecare dosar penal în parte, starea de fapt în rezumat la fiecare în parte, probele pe care petentul îşi fundamentează acuzaţiile disciplinare. Cu o astfel de sistematizare riguros făcută, cu implicarea petentului pentru a lămuri ce anume reclamă în concret, pentru care motive şi pe ce probe se bazează, atunci rezoluţia/soluţia adoptată de inspectorul judiciar va fi în măsură să acopere toate solicitările petentului, să lămurească situaţia generală din punct de vedere al răspunderii disciplinare şi, corelativ, să dispună soluţia legală pe care o apreciază potrivită pentru lucrarea astfel instrumentată.

Instanţa de control judiciar constată că în cauză este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., care se referă la situaţia în care prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii. Acest motiv de casare are în vedere neregularităţi procedurale, precum şi nerespectarea unor principii fundamentale care guvernează desfăşurarea procesului, în speţă, principiul rolului judecătorului în aflarea adevărului şi principiul dreptului la un proces echitabil.

În acest sens, Înalta Curte are în vedere împrejurarea că pârâta Inspecţia Judiciară a menţionat în rezoluţia de clasare, dar şi în întâmpinarea depusă în dosarul de fond, că în ceea ce priveşte activitatea desfăşurată de procurorii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, aceasta a mai fost analizată de către inspectorul judiciar desemnat cu soluţionarea lucrării nr. x/2018 a Inspecţiei Judiciare, finalizată prin rezoluţia de clasare dispusă la data de 04.07.2018, comunicată la 11.07.2018.

Faţă de cele avute în vedere la data emiterii soluţiei anterior arătate nu a fost adus niciun element nou care să reprezinte indicii care ar putea duce la schimbarea soluţiei dispuse anterior.

Deşi pârâta a invocat în mod expres această împrejurare, instanţa de fond nu a analizat legalitatea actelor administrative contestate din perspectiva acestui motiv care a fost avut în vedere la pronunţarea soluţiei de clasare a sesizării din data de 9.11.2018, respectiv nu a examinat această apărare din întâmpinare pentru a stabili în ce măsură inspectorul judiciar a analizat sau nu toate susţinerile reclamantului din sesizarea adresată Inspecţiei Judiciare.

Potrivit art. 22 alin. (2) C. proc. civ., "Judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. În acest scop, cu privire la situaţia de fapt şi motivarea în drept pe care părţile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicaţii, oral s-au înscris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menţionate în cerere sau în întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum şi alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părţile se împotrivesc."

Se constată încălcarea de către instanţa de fond a acestor prevederi legale, în condiţiile în care nu a solicitat depunerea la dosar a rezoluţiei de clasare a Inspecţiei Judiciare nr. x/2018, dispusă la data de 04.07.2018, comunicată la 11.07.2018, şi a documentaţiei care a stat la baza emiterii acesteia, pentru a verifica dacă aspectele invocate de reclamant prin sesizarea ce a stat la baza emiterii rezoluţiei de clasare contestate în prezenta cauză, referitoare la activitatea desfăşurată de procurorii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, sunt aceleaşi cu aspectele menţionate în sesizarea soluţionată prin rezoluţia de clasare nr. x/2018, la care s-a făcut trimitere în mod expres în rezoluţia din data de 09.11.2018.

Conform art. 13 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "La primirea cererii, instanţa dispune citarea părţilor. Autoritatea publică emitentă va comunica împreună cu întâmpinarea actul atacat împreună cu întreaga documentaţie care a stat la baza emiterii lui, precum şi orice alte lucrări necesare pentru soluţionarea cauzei. Instanţa poate solicita emitentului orice alte lucrări necesare pentru soluţionarea cauzei."

Instanţa de recurs constată că au fost încălcate aceste dispoziţii legale, din moment ce rezoluţia de clasare nr. x/2018 a fost avută în vedere la emiterea actelor administrative ce fac obiectul prezentului litigiu, dar instanţa nu a solicitat depunerea la dosar a acestei rezoluţii, a sesizării reclamantului soluţionate prin această rezoluţie, pentru a se verifica dacă aceleaşi aspecte au fost invocate prin ambele sesizări în privinţa activităţii desfăşurată de procurorii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie sau, dimpotrivă, sub acest aspect, sesizarea din prezenta cauză cuprinde elemente noi faţă de sesizarea anterioară.

Este adevărat că această rezoluţie nu formează obiectul prezentei cauze, dar depunerea sa la dosar, precum şi a documentaţiei care a stat la baza emiterii ei se impune prin prisma unuia dintre argumentele pe care Inspecţia Judiciară şi-a întemeiat rezoluţia de clasare nr. x/2018 emisă în 09.11.2018, acela că în ceea ce priveşte activitatea desfăşurată de procurorii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, aceasta a mai fost analizată de către inspectorul judiciar desemnat cu soluţionarea lucrării nr. x/2018 a Inspecţiei Judiciare, finalizată prin rezoluţia de clasare dispusă la data de 04.07.2018, comunicată la 11.07.2018. Faţă de cele avute în vedere la data emiterii soluţiei anterior arătate nu a fost nu a fost adus niciun element nou care să reprezinte indicii care ar putea duce la schimbarea soluţiei dispuse anterior.

Instanţa de fond trebuia să examineze acest argument care a fost reluat în întâmpinarea depusă la dosar, pentru a se pronunţa asupra legalităţii rezoluţiei de clasare sub acest aspect. Or, instanţa a reţinut că din înscrisurile de la dosar nu rezultă cu claritate dacă inspectorul judiciar care a instrumentat plângerea reclamantului ar fi verificat toate dosarele şi lucrările menţionate în plângere, dacă a verificat sau nu toate ipotezele de fapt indicate de reclamant, dar această concluzie a instanţei nu s-a întemeiat pe analiza tuturor înscrisurilor care erau necesare pentru dezlegarea cauzei, prin raportare la disp. art. 22 alin. (2) C. proc. civ., anterior invocate.

În aceste condiţii, se impune casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, pentru a se asigura părţilor accesul la dublul grad de jurisdicţie, ca garanţie a legalităţii şi temeiniciei hotărârii judecătoreşti ce va fi dată în cauză.

Prin urmare, instanţa de fond, cu ocazia rejudecării, va solicita Inspecţiei Judiciare depunerea la dosar a rezoluţiei de clasare nr. x/2018 din data de 4.07.2018, a sesizării formulate de reclamant, care a fost clasată prin această rezoluţie, şi a celorlalte înscrisuri care au fost avute în vedere la emiterea acesteia şi va proceda la examinarea celorlalte critici din cererea de recurs.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, constatând incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentinţa şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului.

Admite recursul formulat de Inspecţia Judiciară împotriva sentinţei civile nr. 881/03 decembrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 26 mai 2021.