Jurisdictional Conflict: Material Competence for Magistrate Salary Disputes Falls Under Civil Labor Law, Not Administrative Jurisdiction

Şedinţa publică din data de 26 mai 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Alba, sub dosar nr. x/2019, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Tribunalul Satu Mare, Curtea de Apel Oradea, Curtea de Apel Cluj, Tribunalul Cluj şi Curtea de Apel Alba Iulia, cu citarea Consiliului Naţional Pentru Combaterea Discriminării, următoarele:

1. obligarea pârâţilor la plata diferenţelor de drepturi salariale dintre cele efectiv încasate de către reclamantă şi cele rezultate prin luarea în calcul la stabilirea drepturilor cuvenite:

- pentru perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, a unei valori de referinţă sectorială de 440,154 RON (respectiv valoarea de referinţă sectorială recunoscută prin ordinele emise de ordonatorul principal Ministerul Justiţiei la care se adaugă o majorare de 8,5 % acordată conform O.G. nr. 13/2008);

- începând cu data de 01.12.2015 şi pentru viitor, a unei valori de referinţă sectoriale de 484,169 RON (respectiv valoarea de referinţă sectorială recunoscută prin ordinele emise de ordonatorul principal Ministerul Justiţiei la care se adaugă o majorarea de 8,5 % acordată conform O.G. nr. 13/2008 şi procentul de 10 % prevăzut de Legea nr. 293/2015), sume actualizate cu indicele de inflaţie şi la care să se aplice dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective;

2. obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei la înlăturarea în integralitate a efectelor situaţiei discriminatorii în care se află reclamanta prin emiterea ordinului specific de reîncadrare a acesteia şi de recalculare a indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi aferente raportat la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 440,16 RON începând cu 09.04.2015, respectiv de 484,18 RON începând cu 01.12.2015;

3. obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei la alocarea către ordonatorii secundari şi terţiari de credite a fondurilor necesare efectuării plăţii sumelor solicitate cu titlu de despăgubiri constând în diferenţele de drepturi salariale obiect al prezentului litigiu.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Prin sentinţa civilă nr. 1143/10.09.2019 a Tribunalului Alba s-au hotărât următoarele:

A fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor: Curtea de Apel Cluj şi Curtea de Apel Oradea şi, pe cale de consecinţă:

S-a respins cererea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâtele: Curtea de Apel Cluj şi Curtea de Apel Oradea.

S-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocate de pârâţii: Tribunalul Cluj şi Curtea de Apel Alba Iulia.

A fost admisă excepţia prescripţiei parţiale a dreptului material la acţiune invocată de pârâţii: Ministerul Justiţiei şi Curtea de Apel Alba Iulia anterior datei de 05.03.2016 şi pe cale de consecinţă s-a respins cererea reclamantei ca fiind prescrisă pentru această perioadă.

A fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii: Ministerul Justiţiei şi Curtea de Apel Alba Iulia şi cu citarea Consiliului Naţional Pentru Combaterea Discriminării, şi, în consecinţă:

Au fost obligaţi pârâţii Ministerul Justiţiei şi Curtea de Apel Alba Iulia să plătească în favoarea reclamantei, raportat la perioada în care a avut calitatea de angajator a acesteia, cu titlu de despăgubiri băneşti, suma reprezentând diferenţa dintre drepturile salariale lunare încasate şi cele cuvenite şi datorate, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 484,18 RON, corespondent perioadei 05.03.2016 - 06.04.2017, sumă care urmează a fi actualizată cu indicele de inflaţie precum şi dobânda legală penalizatoare corespondentă, începând cu data naşterii dreptului material şi până la data plăţii efective.

S-a respins acţiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâţii: Tribunalul Satu Mare şi Tribunalul Cluj ca fiind prescrisă, după care s-a respins în rest acţiunea.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâta Curtea de Apel Alba Iulia şi pârâtul Ministerul Justiţiei.

Prin decizia civilă nr. 1143/10.09.2019, Tribunalul Alba, a admis ca fondate apelurile declarate de pârâţii Curtea de Apel Alba Iulia şi Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei civile nr. 1143/2019 pronunţată de Tribunalul Alba în dosar nr. x/2019.

A anulat sentinţa atacată şi în rejudecare:

A admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Alba, invocată de pârâtul Ministerul Justiţiei.

A declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Tribunalul Satu Mare, Curtea de Apel Oradea, Curtea de Apel Cluj, Tribunalul Cluj şi Curtea de Apel Alba Iulia, cu citarea Consiliului Naţional Pentru Combaterea Discriminării, în favoarea Tribunalului Timiş.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş la data de 12.06.2020, sub dosar nr. x/2019.

Prin sentinţa civilă nr. 1118 din 05 noiembrie 2020, Tribunalului Timiş a hotărât următoarele:

A fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Timiş.

S-a dispus declinarea competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Tribunalul Satu Mare, Curtea de Apel Oradea, Curtea de Apel Cluj, Tribunalul Cluj, Curtea de Apel Alba Iulia, cu citarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.

La data de 25.11.2020, cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2019.

Prin sentinţa nr. 157 din 11 februarie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, a admis excepţia necompetenţei materiale şi, pe cale de consecină, a declinat soluţionarea cauzei formulate de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Tribunalul Satu Mare, Curtea de Apel Oradea, Curtea de Apel Cluj, Tribunalul Cluj, Curtea de Apel Alba Iulia şi Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, la Tribunalul Timiş, secţia civilă şi de litigii de muncă.

Totodată, a constatat ivit conflict negativ de competenţă, a suspendat din oficiu judecata cauzei şi a trimis cauza la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

În argumentele expuse în susţinerea soluţiei, instanţa a reţinut că, în cauză reclamanţii nu au atacat acte administrative, ordine de salarizare, ci au solicitat repararea prejudiciului constând în diferenţa dintre suma care i s-a plătit efectiv şi suma care ar fi trebuit să i se plătească, ca drepturi salariale.

Mai susţine instanţa că, potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011, cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

Prin urmare, apreciind că litigiul este de dreptul muncii, instanţa a considerat că Tribunalul Timiş, secţia civilă şi de litigii de muncă are competenţa materială şi teritorială de soluţionare.

Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul, conform art. 135 alin. (3) şi alin. (5) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în primă instanţă în favoarea Tribunalului Timiş, secţia I civilă.

Pentru a hotărî astfel, va reţine, din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului că, reclamanta A., judecător în cadrul Curţii de Apel Alba Iulia, a solicitat repararea prejudiciului constând în diferenţa dintre suma care ar fi trebuit să i se plătească, cu titlu de drepturi salariale, raportat la VRS 4440,154 RON respectiv 484, 169, actualizarea acestor sume cu indicele de inflaţie şi dobânda legală penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestor obligaţii de plată.

Aşadar, raportul juridic pe care se grefează petitul acţiunii (plata unor despăgubiri derivând din drepturi salariale) este un raport juridic de muncă sui generis.

În raport cu obiectul cererii, astfel cum a fost configurat de către reclamată (judecător la Curtea de Apel Alba Iulia), având în vedere considerentele Deciziilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 16/2016 (de soluţionare a unui recurs în interesul legii) şi nr. 23/2015 (pentru dezlegarea unor chestiuni de drept), dar şi împrejurarea că pentru litigiile privind drepturile salariale ale magistraţilor, în afara situaţiei circumstanţiate, prevăzute la art. 7, Cap. VIII din Anexa VI la Legea nr. 284/2010, legiuitorul nu a instituit alte norme speciale, prin care să atribuie competenţa de soluţionare instanţelor de contencios administrativ, Înalta Curte constată că raportul juridic dedus judecăţii este unul civil, guvernat de normele de dreptul muncii, iar competenţa materială va fi determinată prin aplicarea dispoziţiilor art. 208 din Legea nr. 62/2011 coroborate cu art. 1, art. 278 alin. (2), art. 170-171, art. 266 şi art. 269 din Codul muncii.

Art. 266 din Codul muncii statuează că "jurisdicţia muncii are ca obiect soluţionarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea,executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum şi a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod", iar potrivit art. 269 alin. (2) din acelaşi cod "cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul/reşedinţa/sediul."

În aceste condiţii, competent să soluţioneze acţiunea reclamantei este tribunalul complet specializat în conflicte de muncă şi asigurări sociale şi, dând eficienţă şi dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., Tribunalul Timiş este instanţa aflată în circumscripţia unei curţi de apel învecinate celei în a cărei circumscripţii se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Timiş, secţia I civilă.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. şi pârâţii Curtea de Apel Alba Iulia, Ministerul Justiţiei, Tribunalul Cluj, Curtea de Apel Oradea, Consiliul Naţional pentru Combatarea Discriminării, Curtea de Apel Cluj şi Tribunalul Satu Mare în favoarea Tribunalului Timiş, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 mai 2021.