Extinction of appellate interest due to post-appeal compliance with salary recalculation orders

Şedinţa publică din data de 02 iulie 2020

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 23.02.2017, iniţial pe rolul Tribunalului Argeş, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Craiova, Tribunalul Dolj, Tribunalul Bucureşti şi Curtea de Apel Bucureşti, solicitând:

1. repararea prejudiciului creat prin neaplicarea Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016, respectiv restituirea pentru fiecare lună, până la recunoaşterea efectivă a dreptului prin emiterea unor noi ordine de salarizare, potrivit pct. 3 din prezenta cerere, a diferenţei dintre venitul pe care l-ar fi obţinut potrivit Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016 (cu indemnizaţia calculată prin raportare la o valoare sectorială de 405 RON) şi venitul efectiv plătit (prin raportare la o valoare sectorială de 291,98 RON), sumă care va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data de 09.04.2015 şi până la data plăţii efective.

2. obligarea pârâţilor la plata majorării de 10% fată de nivelul indemnizaţiei brute de încadrare aferente lunii noiembrie 2015, prevăzută de Legea nr. 293/2015, începând cu data de 01.12.2015, actualizată cu indicele de inflaţie şi la plata dobânzii legale aferente, de la data scadenţei fiecărui venit lunar până la data plăţii efective.

3. obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei, în sensul de a aloca sumele necesare, iar a pârâţilor Curtea de Apel Bucureşti şi Tribunalul Bucureşti, să plătească, cu luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizaţiei de încadrare pentru fiecare gradaţie, vechime în funcţie, care să includă, cumulat:

- drepturile reprezentând creşteri salariale de 18%, începând cu 09.04.2015, actualizate în raport cu indicele de inflaţie până la data plăţii efective, precum şi în continuare după pronunţarea hotărârii, creşteri compuse din suma indexărilor de 2%, 5% şi 11% acordate prin hotărâri judecătoreşti definitive în baza O.G. nr. 10/2007 şi aflate în plată, de care se bucură, în prezent, doar o parte a procurorilor din cadrul Ministerului Public, a judecătorilor şi magistraţilor-asistenţi din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie;

- drepturile reprezentând creşteri salariale de 7%, începând cu 09.04.2015, actualizate în raport cu indicele de inflaţie până la data plăţii efective, precum şi în continuare după pronunţarea hotărârii, creşteri compuse din suma indexărilor de 1%, 1% şi 5%, acordate prin hotărâri judecătoreşti definitive în baza O.G. nr. 3/2006 şi aflate în plată, de care se bucură, în prezent, doar o parte a procurorilor din cadrul Ministerului Public, a judecătorilor şi magistraţilor-asistenţi din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie;

- dobânzile penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestor obligaţii de plată privind drepturile salariale, calculate începând cu 3 ani înainte de înregistrarea prezentei acţiuni până la plata efectivă a sumelor cuvenite, având în vedere şi Decizia nr. 21 din 22 iunie 2015, pronunţată în dosarul nr. x/2015, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 3677 din data de 13 octombrie 2017 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a hotărât următoarele:

"Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Curtea de Apel Craiova şi Tribunalul Dolj.

Respinge acţiunea formulată de reclamanta A. împotriva pârâţilor Curtea de Apel Craiova şi Tribunalul Dolj, pentru lipsa calităţii procesuale pasive.

Admite în parte acţiunea formulată de reclamanta A. împotriva pârâţilor Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Bucureşti şi Tribunalul Bucureşti.

Obligă pe pârâtul Ministerul Justiţiei, prin ministru, să emită un nou ordin de salarizare pentru reclamantă prin care să stabilească indemnizaţia de încadrare brută lunară, luând în calcul o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, începând cu 9.04.2015 şi de 445,5 RON, începând cu 1.12.2015.

Obligă pe pârâţii Curtea de Apel Bucureşti şi Tribunalul Bucureşti să plătească reclamantei diferenţa dintre venitul calculat conform celor precizate anterior şi venitul efectiv încasat, sumă ce se va actualiza în raport cu indicele de inflaţie şi la plata dobânzii legale aferente de la data exigibilităţii fiecărui venit lunar până la data plăţii efective.

Respinge în rest acţiunea ca neîntemeiată."

3. Recursurile exercitate în cauză

Împotriva sentinţei au declarat recurs pârâţii Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Bucureşti, ambii criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., au solicitat casarea hotărârii şi respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

În esenţă, recurentul Ministerul Justiţiei a arătat că instanţa a omis să se pronunţe asupra excepţiei inadmisibilităţii, în condiţiile în care reclamanta nu a înţeles să respecte procedura specială prevăzută de art. 7 al Anexei VI din Legea nr. 284/2010 şi a admis, fără temei legal, acţiunea formulată, în sensul calculării indemnizaţiei reclamantei în raport de valoarea de referinţă sectorială de 405 RON, începând cu 9.04.2015, în condiţiile în care la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 20/2016 nu existau în plată indemnizaţii la care să fie aplicată această valoare de referinţă sectorială.

De asemenea, reclamantei i-a fost comunicat O.M.J. nr. 1490/C/2017 prin care i-au fost stabilite drepturile salariale la nivel maxim, începând cu luna februarie 2017, reclamanta a primit indemnizaţiile majorate cu valoarea de referinţă sectorială de 405 RON, la care s-a aplicat procentul de 10%, potrivit Legii nr. 293/2015, conform art. 1 alin. (1) din O.M.J. nr. 219/C/1.02.2017, urmând ca după efectuarea calculelor în vederea stabilirii diferenţelor şi asigurarea fondurilor neesare în bugetul Ministerului Justiţiei, să fie plătite şi diferenţele rezultate pentru perioada anterioară.

În motivarea recursului declarat de pârâtul Tribunalul Bucureşti s-a arătat că acesta, în calitate de ordonator terţiar de credite, nu are posibilitatea legală de a acorda drepturile băneşti în condiţiile stabilite de instanţa de judecată, în lipsa ordinelor emise de Ministerul Justiţiei.

De asemenea, a apreciat că instanţa de fond a admis, în mod nelegal, cererea reclamantei de acordare a valorii de referinţă sectorială de 405 RON, începând cu data de 9.04.2015, câtă vreme s-a decis la nivelul tuturor ordonatorilor de credite că nivelul maxim aflat în plată, în cadrul familiei ocupaţionale de funcţii bugetare Justiţie, calculat în raport de o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, este aplicabil de la 1.01.2016.

Prin cererea depusă în dosarul instanţei de recurs la data de 25.03.2020, recurentul-pârât Ministerul Justiţiei a solicitat admiterea recursului şi respingerea acţiunii, ca fiind rămasă fără obiect, motivat de împrejurarea că, prin O.M.J. nr. 2066/C/2018, s-a prevăzut că în perioada 9.04.2015-30.11.2015, judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor specializate, curţilor de apel şi asistenţii juidicare beneficiază de o indemnizaţie de încadrare brută lunară, stabilită prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 421,36 RON.

Prin urmare, reclamantei i s-a stabilit indemnizaţia la nivel maxim prin acte administrative emise în baza Legii nr. 71/2015, începând cu data intrării în vigoare, respectiv 9.04.2015.

Deşi au fost legal citaţi, intimata-reclamantă A. şi intimaţii-pârâţi Curtea de Apel Craiova, Tribunalul Dolj şi Curtea de Apel Bucureşti nu au depus întâmpinare şi nu au formulat apărări în cauză.

4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor

Examinând cu prioritate, potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia lipsei de interes în susţinerea recursurilor, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi iniţiat şi întreţinut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziţii aplicabile şi în cazul căilor de atac.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmăreşte cel ce învesteşte o instanţă de judecată cu o cerere (acţiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât şi în căile de atac.

Întrucât cauza de faţă are drept obiect obligarea recurenţilor-pârâţi la emiterea unui noi ordin de încadrare salarială, în acord cu prevederile legale invocate de reclamantă, respectiv la plata diferenţelor salariale astfel rezultate, în stabilirea interesului procesual al susţinerii recursurilor trebuie avute în vedere şi modificările survenite ulterior pronunţării hotărârii atacate, respectiv actele administrative emise în vederea punerii în aplicare a sentinţei recurate.

Înalta Curte reţine că recurentul-pârât Ministerul Justiţiei a emis Ordinele nr. 1490/C/2017 şi nr. 2066/C/2018, prin care a recalculat cuantumul indemnizaţiei de încadrare brute lunare şi al sporurilor cuvenite reclamantei, la nivelul maxim permis de prevederile legale, începând cu data de 09.04.2015.

În raport de această împrejurare, se constată că, în prezent, nu mai subzistă interesul procesual al susţinerii recursurilor, având în vedere îndeplinirea obligaţiilor stabilite prin sentinţa instanţei de fond, ulterior promovării căii de atac, cu efectul unei recunoaşteri implicite a pretenţiilor reclamantei.

Cum interesul de a acţiona al pârâţilor nu mai este actual, potrivit art. 33 C. proc. civ., se constată că nu este îndeplinită condiţia de exercitare a căii de atac referitoare la justificarea unui interes, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din acelaşi cod, ceea ce face de prisos analizarea în concret a criticilor din recurs .

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia lipsei de interes în susţinerea recursurilor şi va respinge recursurile declarate de pârâţii Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Bucureşti ca fiind lipsite de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia lipsei de interes în susţinerea recursurilor invocată din oficiu.

Respinge recursurile declarate de pârâţii Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Bucureşti împotriva sentinţei nr. 3677 din data de 13 octombrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca fiind lipsite de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 02 iulie 2020.