Loss of procedural interest in public sector salary recalculation appeals due to subsequent administrative compliance with court-ordered pay raises

Şedinţa publică din data de 02 iulie 2020

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Cererea iniţială:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 18.11.2016 (16.11.2016 data depunerii acţiunii la oficiul poştal) sub nr. x/2016 reclamanţii A., judecător în cadrul Judecătoriei Strehaia şi B., judecător în cadrul Judecătoriei Craiova, au chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Justiţiei solicitând:

- obligarea pârâtului să emită ordine de încadrare începând cu 01.08.2016 cu luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizaţiei de încadrare pentru fiecare funcţie, grad/treaptă gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate care să includă majorările de 2%, 5% şi 11% acordate prin hotărâri judecătoreşti definitive;

- obligarea pârâtului să acorde diferenţa salarială rezultată din aplicarea acestor majorări;

De asemenea reclamanţii au solicitat instanţei sesizarea Curţii Constituţionale a României cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 31 alin. (1)1 - 14 din O.U.G. nr. 57/2015 astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 43/2016.

Cererea adiţională nr. 1:,

La data de 29.12.2016 reclamanţii au depus cerere prin care au arătat prin Decizia nr. 794/2016 a Curţii Constituţionale a României s-a stabilit că dispoziţiile art. 31 alin. 14 din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016 sunt neconstituţionale, astfel că excepţia de neconstituţionalitate invocată în cererea de chemare în judecată a rămas fără obiect.

Prin aceeaşi cerere reclamantul B. a arătat că la data de 29.11.2016 a fost publicat în Monitorul Oficial al României Decretul nr. 1087 prin care s-a dispus eliberarea sa din funcţie ca urmare a pensionării, astfel că a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârât a Casei Judeţene de Pensii Dolj, pentru a fi recalculată pensia de serviciu cu luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizaţiei de încadrare pentru fiecare funcţie, grad, treaptă, gradaţie vechime în funcţie sau specialitate care să includă majorările de 2, 5 şi 11%.

Cererea adiţională nr. 2

Concomitent cu răspunsul la întâmpinare depus la data de 27.01.2017 reclamanţii au solicitat modificarea cadrului procesual pasiv solicitând introducerea în cauză pentru soluţionarea capătului 2 al cererii pârâţii Tribunalul Mehedinţi, Tribunalul Dolj şi Curtea de Apel Craiova.

De asemenea, în privinţa obiectului cererii de chemare în judecată, reclamanţii au solicitat ca indemnizaţia de încadrare să fie stabilită prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON începând cu data de 01.08.2016, ţinând seama şi de majorarea de 10% conform Legii nr. 293/2015 privind aprobarea O.U.G. nr. 35/2015.

În consecinţă, în urma modificării acţiunii reclamanţii au arătat că solicită:

Reclamanta A.:

- obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei să emită ordine de încadrare începând cu 01.08.2016 cu luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizaţiei de încadrare pentru fiecare funcţie, grad/treaptă gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate care să includă majorările de 2%, 5% şi 11% acordate prin hotărâri judecătoreşti definitive indemnizaţia de încadrare să fie stabilită prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON începând cu 01.08.2016, ţinând cont de majorarea de 10% conform Legii 293/2015.

- obligarea pârâţilor Tribunalul Mehedinţi şi Curtea de Apel Craiova să acorde diferenţa salarială rezultată din aplicarea majorărilor de 2%, 5% şi 11% cu luarea în considerare a unei indemnizaţii de încadrare stabilită prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON începând cu 01.08.2016, ţinând cont de majorarea de 10% conform Legii 293/2015

Reclamantul B.:

- obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei să emită ordine de încadrare pentru perioada 01.08.2016-01.12.2016 cu luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizaţiei de încadrare pentru fiecare funcţie, grad/treaptă gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate care să includă majorările de 2%, 5% şi 11% acordate prin hotărâri judecătoreşti definitive indemnizaţia de încadrare să fie stabilită prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON începând cu 01.08.2016, ţinând cont de majorarea de 10% conform Legii 293/2015.

- obligarea pârâţilor Tribunalul Dolj şi a Curtea de Apel Craiova să acorde diferenţa salarială rezultată din aplicarea majorărilor de 2%, 5% şi 11% cu luarea în considerare a unei indemnizaţii de încadrare stabilită prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON începând cu 01.08.2016, ţinând cont de majorarea de 10% conform Legii 293/2015;

- obligarea Casei Judeţene de Pensii Dolj la recalcularea pensiei de serviciu cu luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizaţiei d e încadrare care să includă majorările de 2%, 5% şi 11% cu luarea în considerare a unei indemnizaţii de încadrare stabilită prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON începând cu 01.12.2016, ţinând cont de majorarea de 10% conform Legi293/2015

Cererea adiţională nr. 3:

La data de 12.05.2017 reclamanţii au depus o nouă cerere adiţională prin care au solicitat ca diferenţa salarială rezultată din noua indemnizaţie să fie actualizată cu indicele de inflaţie şi acordarea de dobânzi penalizatoare, de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 3382 din data de 29 septembrie 2017 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a hotărât următoarele:

"Respinge excepţia necompetenţei materiale şi teritoriale ca neîntemeiată.

Respinge excepţia tardivităţii modificării cererii ca neîntemeiată.

Respinge excepţia inadmisibilităţii ca neîntemeiată.

Respinge excepţia prescripţiei ca neîntemeiată.

Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive pe capătul de cerere privind obligarea la plata drepturilor salariale, excepţie invocată atât de către pârâtul Ministerul Justiţiei ca rămasă fără obiect.

Respinge ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Curtea de Apel Craiova şi Tribunalul Dolj pe capătul de cerere privind obligarea la plata drepturilor salariale.

Respinge excepţia lipsei de obiect a acţiunii pentru perioada 01.10.2016-prezent ca neîntemeiată.

Admite excepţia prematurităţii cererii de recalculare a pensiei.

Respinge excepţia inadmisibilităţii ca neîntemeiată.

Admite în parte acţiunea formulată reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Casa Judeţeană de Pensii Dolj, Tribunalul Mehedinţi, Tribunalul Dolj şi Curtea de Apel Craiova.

Obligă pârâtul Ministerul Justiţiei să emită reclamanţilor ordine de salarizare prin care să se stabilească:

- pentru reclamantul A. - începând cu 01.08.2016, o indemnizaţie de încadrare stabilită în raport de nivelul maxim al indemnizaţiei de încadrare pentru fiecare funcţie, grad/treaptă gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate care să includă majorările de 2%, 5% şi 11% acordate prin hotărâri judecătoreşti definitive respectiv prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, la care se adaugă majorarea de 10% conform Legii 293/2015;

- pentru reclamantul B. - pentru perioada 01.08.2016 (data indicată în cuprinsul cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată) -01.12.2016 (data pensionării), o indemnizaţie de încadrare stabilită în raport de nivelului maxim al indemnizaţiei de încadrare pentru fiecare funcţie, grad/treaptă gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate care să includă majorările de 2%, 5% şi 11% acordate prin hotărâri judecătoreşti definitive respectiv prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, la care se adaugă majorarea de 10% conform Legii 293/2015.

Obligă pârâtul Tribunalul Mehedinţi să plătească reclamantei A., începând cu data de 01.08.2016, diferenţele salariale rezultate dintre noile indemnizaţii stabilite şi indemnizaţiile actuale, sume care vor fi actualizate cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare calculate de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată până la data plăţii efective.

Obligă pârâtul Tribunalul Dolj să plătească reclamantului B. pentru perioada 01.08.2016-01.12.2016 diferenţele salariale rezultate dintre noile indemnizaţii stabilite şi indemnizaţiile actuale, sume care vor fi actualizate cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare calculate de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată până la data plăţii efective.

Respinge ca prematur formulată cererea de recalculare a pensiei de serviciu cu luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizaţiei de încadrare care să includă majorările de 2%, 5% şi 11% cu luarea în considerare a unei indemnizaţii de încadrare stabilită prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON începând cu 01.12.2016, ţinând cont de majorarea de 10% conform Legii 293/2015."

3. Recursurile exercitate în cauză

Împotriva sentinţei au declarat recurs pârâţii Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Dolj, ambii criticând-o pentru nelegalitate.

Recurentul Ministerul Justiţiei şi-a întemeiat calea de atac pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4 şi 8 C. proc. civ. şi a solicitat casarea hotărârii şi respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

În esenţă, recurentul a arătat că valoarea de referinţa sectorială de 405 RON a fost folosită de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Consiliul Superior al Magistraturii începând cu data de 1.10.2016, astfel încât instanţa de fond a depăşit atribuţiile judecătoreşti prin acordarea diferenţelor salariale solicitate începând cu data de 1.08.2016.

De asemenea, acţiunea reclamanţilor a rămas fără obiect, întrucât recurentul a emis O.M.J. nr. 4680/C/21.12.2016, iar în executarea acestuia, a comunicat reclamanţilor O.M.J. nr. 1478/C/2017, prin care, la poziţia 83-39, respectiv 49-53 din anexa la ordin, prin care le-au fost stabilite drepturile salariale la nivel maxim.

În plus, începând cu luna februarie 2017, reclamanţii au primit indemnizaţiile majorate cu valoarea de referinţă sectorială de 405 RON, la care s-a aplicat procentul de 10%, potrivit Legii nr. x, conform art. 1 alin. (1) din O.M.J. nr. 219/C/1.02.2017, pentru drepturile salariale aferente lunii ianuarie 2017, urmând ca după efectuarea calculelor în vederea stabilirii diferenţelor şi asigurarea fondurilor necesare în bugetul Ministerului Justiţiei, să fie plătite şi diferenţele rezultate pentru perioada anterioară.

În cuprinsul recursului declarat de pârâtul Tribunalul Dolj, acesta a reiterat argumente similare referitoare la data de 1.10.2016, ca dată de la care putea fi stabilită folosirea unei valori de referinţă sectorială de 405 şi a criticat obligarea sa la actualizarea sumelor cu indicele de inflaţie şi dobânda legală, întrucât recurentul, fiind instituţie bugetară, nu poate înscrie în bugetul propriu nicio plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.

4. Întâmpinarea formulată de intimaţii-reclamanţi

Intimaţii-reclamanţi A. şi B. au depus întâmpinare şi, fără a invoca excepţii, au solicitat, în esenţă, respingerea recursurilor ca nefondate şi menţinerea ca legală a sentinţei instanţei de fond.

Prin cererea depusă în dosarul instanţei de recurs la data de 27.03.2020, recurentul-pârât Ministerul Justiţiei a solicitat admiterea recursului şi respingerea acţiunii, ca fiind rămasă fără obiect, motivat de împrejurarea că, prin O.M.J. nr. 2066/C/2018, s-a prevăzut că în perioada 9.04.2015-30.11.2015, judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor specializate, curţilor de apel şi asistenţii juidicare beneficiază de o indemnizaţie de încadrare brută lunară, stabilită prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 421,36 RON.

Prin urmare, reclamanţilor li s-a stabilit indemnizaţia la nivel maxim prin acte administrative emise în baza Legii nr. 71/2015, începând cu data intrării în vigoare, respectiv 9.04.2015.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor

Examinând cu prioritate, potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia lipsei de interes în susţinerea recursurilor, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi iniţiat şi întreţinut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziţii aplicabile şi în cazul căilor de atac.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmăreşte cel ce învesteşte o instanţă de judecată cu o cerere (acţiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât şi în căile de atac.

Întrucât cauza de faţă are drept obiect obligarea recurenţilor-pârâţi la emiterea unor noi ordine de încadrare salarială, în acord cu prevederile legale invocate de reclamanţi, respectiv la plata diferenţelor salariale astfel rezultate, în stabilirea interesului procesual al susţinerii recursurilor trebuie avute în vedere şi modificările survenite ulterior pronunţării hotărârii atacate, respectiv actele administrative emise în vederea punerii în aplicare a sentinţei recurate.

Înalta Curte reţine că recurentul-pârât Ministerul Justiţiei a emis Ordinele nr. 1478/C/2017 şi nr. 2066/C/2018, prin care a recalculat cuantumul indemnizaţiilor de încadrare brute lunare şi al sporurilor cuvenite reclamanţilor, la nivelul maxim permis de prevederile legale, începând cu data de 09.04.2015.

În raport de această împrejurare, se constată că, în prezent, nu mai subzistă interesul procesual al susţinerii recursurilor, având în vedere îndeplinirea obligaţiilor stabilite prin sentinţa instanţei de fond, ulterior promovării căii de atac, cu efectul unei recunoaşteri implicite a pretenţiilor reclamantei.

Cum interesul de a acţiona al pârâţilor nu mai este actual, potrivit art. 33 C. proc. civ., se constată că nu este îndeplinită condiţia de exercitare a căii de atac referitoare la justificarea unui interes, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din acelaşi cod, ceea ce face de prisos analizarea în concret a criticilor din recurs .

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia lipsei de interes în susţinerea recursurilor şi va respinge recursurile declarate de pârâţii Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Dolj ca fiind lipsite de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia lipsei de interes în susţinerea recursurilor invocată din oficiu.

Respinge recursurile declarate de pârâţii Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Dolj împotriva sentinţei nr. 3382 din data de 29 septembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca fiind lipsite de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 02 iulie 2020.