Appeal by Ministry dismissed as moot after voluntary compliance; lower court’s salary recalculation order upheld.

Şedinţa publică din data de 02 iulie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 21.10.2016, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB.,CC., DD., EE., FF. au solicitat în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Alba anularea parţială a Ordinului nr. 3517/C/28.09.2016 şi a Ordinului nr. 3530/C/28.09.2016, obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei la emiterea şi comunicarea unor noi ordine de salarizare, cu uzitarea nivelului maxim al indemnizaţiei de încadrare pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate şi care să includă majorările de 2%, 5% şi 1 l%, cu aplicabilitate începând cu data de 09.04.2015 şi în continuare, începând cu data 01.08.2016 cu referire la dispoziţiile O.U.G. nr. 57/2016, astfel cum a fost modificată şi completată prin O.U.G. nr. 20/2016.

De asemenea, au solicitat obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei să aloce şi să vireze fondurile necesare plăţii acestor sume pârâtului Tribunalul Alba, acesta din urmă cu obligaţia plăţii efective a sumelor datorate subsemnaţilor reclamanţi, obligarea pârâţilor la plata diferenţelor băneşti datorate şi cuvenite, actualizate cu indicele de inflaţie precum şi daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale penalizatoare corespondente, începând cu data naşterii dreptului material, respectiv 9.04.2015, până la data plăţii efective, pentru justă şi echitabilă dezdăunare pecuniară, cu cheltuieli de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 3503 din data de 06 octombrie 2017 Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis cererile formulate de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Alba, a anulat parţial Ordinul nr. 3517/C/28.09.2016 şi Ordinul nr. 3530/C/28.09.2016, a obligat pârâtul Ministerul Justiţiei să emită reclamanţilor noi ordine de salarizare în mod legal cuprinzând drepturile salariale de 2%, 5%, 11%, începând cu data de 09.04.2015, raportat la Decizia nr. 23/29.06.2015 pronunţată de I.C.C.J. în dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 23/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia CCR nr. 794/2016 şi Ordinul M.J. nr. 219/C/01.02.2017 privind valoarea de referinţă sectorială, ţinând cont de vechimea în muncă, promovarea, majorările salariale şi să dispună plăţile aferente prin ordonatorul de credite corespunzător, cu actualizarea sumelor datorate cu indicele de inflaţie şi dobânda aferentă de la data scadenţei acestor drepturi până la achitarea lor integrală.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiţiei criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii şi respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

În esenţă, recurentul a arătat că prima instanţă a dispus, în mod eronat, emiterea unor noi ordine care să cuprindă majorări salariale de 2, 5, 11% începând cu 9.04.2015, în condiţiile în care din probatoriul administrat nu rezultă că, la data menţionată, existau în plată indemnizaţii majorate.

A mai precizat recurentul că, începând cu luna februarie 2017 reclamanţii au primit indemnizaţiile majorate cu valoarea de referinţă sectorială de 405 RON la care s-a aplicat procentul de 10% potrivit Legii nr. 293/2015, conform O.M.J. nr. 219/C/2017, pentru drepturile salariale aferente lunii ianuarie 2017.

Totodată, în cuprinsul art. 1 alin. (2) al O.M.J. nr. 4680/C/2016 s-a prevăzut că emiterea ordinelor de stabilire a drepturilor salariale şi plata acestora urmează a se efectua după finalizarea calculelor, în urma centralizării datelor necesare comunicate de ordonatorii secundari şi terţiari de credite. În acest sens, s-a menţionat că reclamanţilor le-a fost comunicat O.M.J. nr. 1486/C/2017 prin care le-au fost stabilite drepturile salariale la nivel maxim, aşa cum prevede legislaţia în vigoare.

4. Întâmpinarea formulată de intimaţii-reclamanţi

Intimaţii-reclamanţi au depus întâmpinare şi, fără a invoca excepţii, au solicitat, în esenţă, respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a sentinţei instanţei de fond.

Prin cererea depusă în dosarul instanţei de recurs la data de 25.03.2020, recurentul-pârât Ministerul Justiţiei a solicitat admiterea recursului şi respingerea acţiunii, ca fiind rămasă fără obiect, motivat de împrejurarea că, prin O.M.J. nr. 2066/C/2018, s-a prevăzut că în perioada 9.04.2015-30.11.2015, judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor specializate, curţilor de apel şi asistenţii juidicare beneficiază de o indemnizaţie de încadrare brută lunară, stabilită prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 421,36 RON.

Prin urmare, reclamanţilor li s-a stabilit indemnizaţia la nivel maxim prin acte administrative emise în baza Legii nr. 71/2015, începând cu data intrării în vigoare, respectiv 9.04.2015.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând cu prioritate, potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi iniţiat şi întreţinut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziţii aplicabile şi în cazul căilor de atac.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmăreşte cel ce învesteşte o instanţă de judecată cu o cerere (acţiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât şi în căile de atac.

Întrucât cauza de faţă are drept obiect obligarea recurentului-pârât la emiterea unor noi ordine de încadrare salarială, în acord cu prevederile legale invocate de reclamanţi, în stabilirea interesului procesual al susţinerii recursului trebuie avute în vedere şi modificările survenite ulterior pronunţării hotărârii atacate, respectiv actele administrative emise în vederea punerii în aplicare a sentinţei recurate.

Înalta Curte reţine că Ministerul Justiţiei a emis Ordinele nr. 1486/C/2017 şi nr. 2066/C/2018, prin care a recalculat cuantumul indemnizaţiilor de încadrare brute lunare şi al sporurilor cuvenite reclamanţilor, la nivelul maxim permis de prevederile legale, începând cu data de 09.04.2015.

În raport de această împrejurare, se constată că, în prezent, nu mai subzistă interesul procesual al susţinerii recursului, având în vedere că recurentul-pârât, ulterior promovării căii de atac, şi-a îndeplinit obligaţiile stabilite prin sentinţa instanţei de fond, cu efectul unei recunoaşteri implicite a pretenţiilor reclamanţilor.

Cum interesul de a acţiona al pârâtului nu mai este actual, potrivit art. 33 C. proc. civ., se constată că nu este îndeplinită condiţia de exercitare a căii de atac referitoare la justificarea unui interes, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din acelaşi cod, ceea ce face de prisos analizarea în concret a criticilor din recurs .

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului şi va respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiţiei, ca fiind lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului invocată din oficiu.

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei nr. 3503 din data de 06 octombrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca fiind lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 02 iulie 2020.