Nullity of cassation appeal for failure to articulate valid grounds of illegality in insurance guarantee claim

Şedinţa publică din data de 26 mai 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 20 decembrie 2016, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Fondul de Garantare a Asiguraţilor şi B. S.A. - Societate de Asigurare Reasigurare, prin lichidator judiciar C., a formulat contestaţie împotriva Deciziei nr. 2264 din 20.10.2016, emisă de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, solicitând obligarea pârâţilor la plata diferenţei de despăgubire în cuantum de 37.213 RON şi a cheltuielilor de judecată ocazionate de derularea litigiului.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1837 din 18 aprilie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Fondul de Garantare a Asiguraţilor şi B. S.A. - Societate de Asigurare Reasigurare, prin lichidator judiciar C., ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 1837 din 18 aprilie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată.

Prin răspunsul la întâmpinare, recurenta-reclamantă a precizat că recursul se întemeiază pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă în dosarul instanţei de recurs, intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor a invocat excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând, în raport de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată de intimatul-pârât, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) şi art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., republicat:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".(...)

(3) Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) - e),(...), sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii."

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3).", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat:

"Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Examinând recursul declarat în cauză prin raportare la aceste dispoziţii legale, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care reclamanta îşi întemeiază cererea, criticile formulate neputând fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în raport de conţinutul concret al hotărârii atacate.

Astfel, motivarea recursului se rezumă la preluarea parţială a cererii introductive şi la prezentarea succintă a conţinutului raportului de expertiză realizat în fond, urmate de concluzia că reclamantei i se cuvine şi diferenţa de despăgubire refuzată la plată de pârât, fără indicarea criticilor de nelegalitate cărora le-ar corespunde această concluzie şi a raţionamentului juridic pe care se întemeiază.

Deşi, prin răspunsul la întâmpinare, reclamanta a susţinut că recursul se circumscrie prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., motivele expuse în cadrul cererii nu se referă la nemotivarea ori motivarea contradictorie ori străină de natura cauzei a sentinţei recurate şi, totodată, nu sunt indicate eventuale norme de drept material greşit interpretate sau aplicate în speţă. Simpla menţionare a conţinutului unei decizii de impunere emise în anul 2014, precum şi a dispoziţiilor contractului de asigurare mărfuri (ultimele două paragrafe ale celei de-a doua pagini a recursului), nu reprezintă critici aduse sentinţei recurate, întrucât condiţiile contractuale, precum şi alte elemente ce decurg din înscrisurile administrate în probatoriu, pot fi invocate doar în sprijinul motivelor de nelegalitate ale hotărârii atacate invocate de parte, motive care, în speţă, nici nu au fost expuse şi nici nu pot fi decelate din cererea de recurs.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind investită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport de dispoziţiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 C. proc. civ.. De aceea, simpla indicare formală a încadrării recursului într-unul dintre motivele de casare prevăzute de acest text de lege, nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiţia motivării recursului, atât timp cât criticile expuse nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege.

Deoarece recurenta-reclamantă nu s-a conformat exigenţelor cerute de lege şi nu a formulat critici care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte va aplica sancţiunea nulităţii recursului, în conformitate cu dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepţia nulităţii recursului şi va anula, ca nemotivat, recursul declarat de reclamanta A. S.R.L.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului, invocată de intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor.

Anulează, ca nemotivat, recursul declarat de reclamanta A. S.R.L., prin administrator judiciar D., împotriva sentinţei civile nr. 1837 din 18 aprilie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 mai 2021.