Peremption of civil appeals due to inactivity after suspension pending final criminal judgment

Şedinţa publică din data de 26 mai 2021

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin încheierea nr. 7 din 25 mai 2005, înregistrată la data de 9 iunie 2005 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. de dosar x/2005, reclamanta Curtea de Conturi a României a sesizat instanţa de judecată în vederea stabilirii răspunderii juridice în sarcina persoanelor făcute răspunzătoare pentru prejudiciile produse bugetului de stat, constatate prin Raportul de control intermediar, în sumă totală de 3.069.559.505 ROL, compus din 2.995.684.817 ROL prejudiciul efectiv reprezentând plăţi necuvenite şi 73.874.688 ROL foloase nerealizate aferente, calculate până la data de 08.04.2004 utilizând nivelul ratei dobânzii de referinţă a BNR de 8,45%/an.

Răspunderea a fost reţinută în sarcina pârâţilor A. şi B..

Prin încheierea nr. 7 din data de 25.05.2005, Curtea de Conturi a dispus şi sesizarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea cercetării şi încadrării penale a faptelor prezente la punctul 5, săvârşite de domnul A., secretar de stat în perioada 01.01.-20.12.2004.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 372 din 28 ianuarie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

- a admis în parte sesizarea Curţii de Conturi a României, formulată în contradictoriu cu pârâţii Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor, A. şi B.;

- a stabilit răspunderea civilă delictuală a pârâţilor A. şi B. pentru suma de 299.568,4817 RON (RON), prejudiciu efectiv creat bugetului de stat;

- a obligat pârâţii la plata, în solidar, a sumei de 299.568,4817 RON (RON), actualizată cu rata dobânzii de referinţă a BNR începând cu data de 09.04.2004 şi până la achitarea efectivă, la bugetul statului;

- a constatat recuperat prejudiciul în cuantum de 7.387,4688 RON, reprezentând beneficiul nerealizat calculat până la data de 08.04.2004.

În motivarea soluţiei astfel dispuse, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că prezenta acţiune, având ca obiect sesizarea Curţii de Conturi a României de stabilire a răspunderii civile delictuale a pârâţilor A. şi B., a fost declanşată în temeiul dispoziţiilor art. 4 din O.U.G. nr. 117 din 24 octombrie 2003 privind preluarea activităţii jurisdicţionale şi a personalului instanţelor Curţii de Conturi de către instanţele judecătoreşti, iar elementele răspunderii civile delictuale pe baza cărora instanţa urmează a soluţiona cauza sunt cele care au făcut obiectul cercetărilor penale în dosarul penal nr. x/2005 de către secţia de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, în care a fost întocmit rechizitoriul la data de 19.04.2006, prin care pârâţii A. şi B. au fost trimişi în judecată în calitate de inculpaţi, constituindu-se dosarul penal nr. x/2009 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Prin sentinţa penală nr. 442, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia Penală la data de 15.06.2009, în dosarul nr. x/2009, au fost condamnaţi pârâţii astfel:

- pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 12 lit. a) teza a II-a din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. şi de art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 248 şi 2481 din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. (A.),

- pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 248 şi 2481 din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. (B.).

De asemenea, instanţa penală a luat act că Guvernul României - Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor, constituit parte civilă în procesul penal, a renunţat la pretenţiile civile formulate în cauză.

Totodată, instanţa penală a respins solicitarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie de confiscare a sumelor de 2.995.684.817 ROL şi, respectiv, 9.465.631.087 ROL de la inculpaţi, ca neîntemeiată.

Sentinţa a fost desfiinţată în parte prin decizia penală nr. 141/A, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, la data de 01.04.2011, fără modificarea unor elemente esenţiale sub aspectul elementelor constitutive ale infracţiunilor reţinute sau sub aspectul laturii civile.

Prin decizia penală nr. 274/R, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I-a penală, la data de 7 februarie 2012, sentinţa penală nr. 442, astfel cum a fost modificată în apel, a devenit irevocabilă, prin respingerea recursurilor.

Sub aspectul prejudiciului, Curtea a reţinut că ambii pârâţi au fost condamnaţi pentru săvârşirea unor infracţiuni de prejudiciu, care conţin în latura lor obiectivă, ca element material necesar al laturii obiective condiţia producerii unui prejudiciu, astfel încât, sub acest aspect, hotărârile pronunţate de către instanţele penale au, în privinţa existenţei faptelor (fapte care implică existenţa prejudiciului), a persoanelor care le-au săvârşit şi a vinovăţiei acestora, autoritate de lucru judecat în faţa prezentei instanţe, potrivit dispoziţiilor art. 22 alin. (1) din C. proc. pen.

A apreciat Curtea de Apel Bucureşti că are de verificat, în speţă: modalitatea în care a fost configurat prejudiciul ca element constitutiv al infracţiunilor reţinute; dacă au intervenit elemente de natură să înlăture, să acopere sau să stingă acest prejudiciu, ulterior producerii lui, fie prin executare benevolă, fie ca urmare a soluţionării laturii civile în cadrul procesului penal.

Curtea de Apel Bucureşti a prezentat parte din considerentele hotărârilor penale pronunţate în dosarul nr. x/2009, respectiv ale sentinţei penale nr. 442/15.06.2009, pronunţate de Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, deciziei penale nr. 141/A/01.04.2011, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală şi deciziei penale nr. 274/R/07.02.2012, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală. A stabilit instanţa de fond că, din situaţia de fapt reţinută de către instanţele penale, rezultă cu putere de lucru judecat că, prin aprobarea subprogramului "15 ani de la revoluţia română" cu depăşirea competenţelor legale, obţinerea finanţării acestuia prin iniţierea şi obţinerea suplimentării bugetului Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din decembrie 1989 prin Hotărârea Guvernului nr. 2213 din 9 decembrie 2004 privind suplimentarea bugetului Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din decembrie 1989 din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2004 şi acordarea acestei finanţări în cuantum de 2.995.684.817 RON vechi (299.568,4817 RON noi - RON) către Asociaţia "C.", al cărei preşedinte era pârâtul A., în vederea achitării chiriei şi utilităţilor aferente sediului acesteia, folosit de către pârât personal, s-a creat un prejudiciu bugetului de stat, întrucât suma a fost obţinută în mod fraudulos (prin săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina celor doi inculpaţi) de la bugetul statului, prin intermediul instituţiei publice - Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din decembrie 1989 - al cărei conducător şi ordonator principal de credite a fost pârâtul A., cu sprijinul pârâtei B., care a îndeplinit funcţia de director al Direcţiei buget-finanţe, programe şi resurse umane în cadrul aceleiaşi instituţii publice.

Astfel, Curtea a reţinut că titular al dreptului de creanţă în cadrul raportului juridic delictual, de asemenea raport juridic de drept public, dată fiind procedura specială reglementată de Legea nr. 94/1992, este Statul Român, şi nu pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din decembrie 1989, care are, deopotrivă, obligaţia de acoperire a prejudiciului cauzat bugetului de stat, în calitate de comitent, pentru prepuşii săi, pârâţii A. şi B., astfel încât poziţia procesuală a pârâtului instituţie publică în cadrul procesului penal nu are relevanţă, în condiţiile în care demersul său procesual nu s-a finalizat cu acoperirea prejudiciului creat bugetului de stat.

De asemenea, Curtea a reţinut că nu are relevanţă nici împrejurarea susţinută de către toţi pârâţii, referitoare la depunerea, în cursul procesului penal, a documentelor justificative care să ateste utilizarea fondurilor acordate în condiţiile prezentate anterior, de către Asociaţia "C.", potrivit cerinţelor subprogramului "15 ani de la revoluţia română", în condiţiile în care s-a reţinut, cu putere de lucru judecat, de către instanţele penale, fiind subliniat şi de către prezenta instanţă, că înseşi aprobarea acestui program în vederea obţinerii suplimentării bugetului, cu scopul alocării sumei acestei asociaţii, în vederea achitării debitelor personale ale pârâtului A., precum şi obţinerea suplimentării bugetului pârâtului Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din decembrie 1989, de la bugetul de stat, cu suma de 2.995.684.817 RON vechi, constituie elemente materiale ale infracţiunilor reţinute în sarcina celor doi inculpaţi, astfel încât nu se poate reţine că Asociaţia "C." ar avea dreptul să beneficieze de această sumă.

În acest sens, Curtea a subliniat că deosebit de elocventă este situaţia de fapt reţinută de către instanţa penală de fond, în considerentele sentinţei penale nr. 442/15.06.2009, începând cu paragraful 11 de la analiza materialului probator, unde se reţine întregul mecanism infracţional conceput de către pârâtul A. pentru a obţine finanţare de la bugetul de stat în scopul alocării ei propriei asociaţii, în vederea achitării propriilor debite.

În ceea ce priveşte cuantumul prejudiciului, Curtea a apreciat că acesta se compune din suma de 299.568,4817 RON (RON), prejudiciu efectiv creat bugetului de stat, potrivit celor reţinute în mod irevocabil, cu putere de lucru judecat, de către instanţele penale, prejudiciu creat de la momentul virării acestei sume de la bugetul de stat în bugetul pârâtului Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din decembrie 1989, din suma de 7.387,4688 RON, reprezentând beneficiul nerealizat calculat până la data de 08.04.2004, în raport de rata dobânzii de referinţă a BNR, precum şi din suma ce urmează a fi calculată prin actualizarea sumei de 299.568,4817 RON (RON) cu rata dobânzii de referinţă a BNR aplicabilă fiecărei perioade, începând cu data de 09.04.2004 şi până la achitarea efectivă, la bugetul statului.

Având în vedere că prin dispoziţia de plată nr. x din 18.05.2007 suma de 7.614 RON, reprezentând beneficiul nerealizat calculat de către reclamanta Curtea de Conturi, a fost virată de către Asociaţia "C." în contul pârâtului Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din decembrie 1989, care prin ordinul de plată nr. x din 22.11.2007 a virat-o bugetului de stat, Curtea a constatat recuperat prejudiciul în cuantum de 7.387,4688 RON, reprezentând beneficiul nerealizat calculat până la data de 08.04.2004, împrejurarea fiind susţinută de către toţi pârâţii şi confirmată şi de extrasul de cont din data de 22.11.2007, aflat la fila x din vol. II.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 372 din 28 ianuarie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal au declarat recurs pârâţii A. şi B..

3.1. Prin recursul întemeiat pe dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., pârâta B. a solicitat admiterea recursului şi modificarea sentinţei de fond, în sensul respingerii sesizării Curţii de Conturi a României, ca nefondată.

Recurenta-pârâtă a susţinut că instanţa de fond nu a analizat hotărârile penale definitive şi sub aspectul modului de soluţionare a laturii civile, cu privire la pretinsul prejudiciu de 2.995.684.817 RON. Sentinţa recurată încalcă prevederile art. 20, art. 22 şi urm. C. proc. pen., cu privire la modul de soluţionare a laturii civile în cadrul procesului penal, sens în care invocă excepţia puterii de lucru judecat a hotărârilor penale definitive, care sunt opozabile în prezentul litigiu sub aspectul constatării existenţei faptei, a persoanelor vinovate de producerea acesteia, a vinovăţiei lor şi a modului de stabilire a prejudiciului cauzat părţii vătămate.

A mai susţinut recurenta că este nelegală soluţia de obligare la plata pretinsului prejudiciu către Statul Român, fără ca acesta să fie introdus în cauză, prin reprezentantul Ministerul Finanţelor Publice.

3.2. Pârâtul A. şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 33 din Legea nr. 94/1992, solicitând admiterea căii de atac, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii pentru lipsa calităţii procesuale a Curţii de Conturi a României de subiect de sesizare a instanţei de contencios administrativ şi, în subsidiar, ca rămasă fără obiect.

Recurentul-pârât a susţinut că, potrivit art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 şi art. 1 din Legea nr. 554/2004, Curtea de Conturi a României nu se încadrează în categoria persoanelor care pot sesiza instanţa de contencios administrativ. De altfel, în cuprinsul sentinţei recurate, instanţa a reţinut că obiectul cauzei îl reprezintă "anulare act administrativ", dar mai departe nu a făcut vreo referire la anularea sau nevalabilitatea vreunui act.

În opinia recurentului, instanţa de fond a soluţionat în mod greşit cererea prin care se solicită recuperarea pretinsului prejudiciu ca urmare a angajării răspunderii civile delictuale a pârâtului, în condiţiile în care, prin decizia penală definitivă nr. 274/R/2012, a fost respinsă cererea de confiscare a unei sume cu titlu de prejudiciu, fără a se constata o formă de răspundere civilă în sarcina pârâtului. În acest sens, recurentul-pârât a invocat şi autoritatea de lucru judecat a sentinţei penale definitive, arătând că, pentru faptele cu care a fost sesizată instanţa de fond de către Curtea de Conturi a României, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus neînceperea urmăririi penale, prin Rezoluţia din 20.02.2016, emisă în dosarul nr. x/2005.

3. Încheierea de suspendare a judecăţii cauzei

Prin încheierea de şedinţă din 29 aprilie 2015, Înalta Curte a suspendat judecarea recursurilor declarate de pârâţii A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 372 din 28 ianuarie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, până la soluţionarea irevocabilă a dosarului penal nr. x/2015, înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

4. Excepţia perimării recursurilor

Prin încheierea din 31 martie 2021, instanţa de recurs a constatat că nu mai subzistă motivele pentru care s-a dispus suspendarea judecării cauzei, întrucât a fost pronunţată decizia definitivă în dosarul penal nr. x/2016 (având nr. 1144/2/2015 în prim ciclu procesual) şi, având în vedere data rămânerii definitive a acestei decizii, a invocat, din oficiu, excepţia perimării recursurilor.

II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând cu prioritate excepţia de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că excepţia este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865:

"(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an.(...)." iar potrivit dispoziţiilor art. 250 alin. (1) C. proc. civ.:

"Cursul perimării este suspendat cât timp dăinuieşte suspendarea judecării, pronunţată de instanţă în cazurile prevăzute de art. 244, precum şi în alte cazuri stabilite de lege, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruinţă a părţilor în judecată."

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 244 alin. (1) pct. 2 şi alin. (2) C. proc. civ.:

"(1) Instanţa poate suspenda judecata: 1. când s-a început urmărirea penală pentru o infracţiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea; (...) (2) Suspendarea va dăinui până când hotărârea pronunţată în pricina care a motivat suspendarea a devenit irevocabilă."

În cauză, suspendarea judecării cauzei s-a dispus la termenul de judecată din 29 aprilie 2015, în raport de existenţa, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a dosarului penal nr. x/2015 (nr. x/2016 în rejudecare). Înalta Curte constată că motivul suspendării cauzei a încetat la data de 27 februarie 2019, prin pronunţarea deciziei penale definitive nr. 271/27.02.2019, conform art. 551 - 552 C. proc. pen., moment de la care a început să curgă termenul de perimare de un an prevăzut de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 27 martie 2019.

Chiar şi dacă termenul de perimare s-ar calcula prin raportare la decizia nr. 372/10.10.2019, pronunţată în soluţionarea recursului în casaţie de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, termenul de perimare s-a împlinit la data de 10 octombrie 2020.

Înalta Curte reţine şi faptul că, în cauză nu a fost formulată de către părţi, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 245 pct. 1 C. proc. civ., nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură, conform art. 249 C. proc. civ. şi nu subzistă vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanţa de judecată. De asemenea, nu s-a evidenţiat vreun motiv de suspendare a cursului perimării, din cele prevăzute de art. 250 C. proc. civ.

În consecinţă, ca urmare a rămânerii cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de un an, Înalta Curte constată intervenită sancţiunea perimării recursurilor, potrivit dispoziţiilor art. 248 şi art. 252 din C. proc. civ. de la 1865.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia perimării.

Constată perimate recursurile declarate de pârâţii A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 372 din 28 ianuarie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 mai 2021.